Ce mâncăm primăvara?

Sărbătorește primăvara cu legumele și verdețurile preferate ale sezonului.

Profitați la maximum de ingredientele proaspete, de sezon, cum ar fi sparanghelul, verdeața de primăvară, rubarba și multe altele.

Sparanghelul a fost folosit ca legumă datorită aromei sale distincte și în medicină datorită proprietăților sale diuretice și a funcției sale pretinse ca afrodisiac.

În antichitate, era cunoscut și în Siria și în Peninsula Iberică. Grecii și romanii îl mâncau proaspăt atunci când era sezon și uscau legumele pentru a fi folosite iarna.

Împăratul Augustus a inventat expresia „mai repede decât gătirea sparanghelului” pentru o acțiune rapidă.

O rețetă de gătit sparanghel este dată într-una dintre cele mai vechi colecții de rețete care au supraviețuit (secolul I d.Hr. al lui Apicius, De re coquinaria, Cartea a III-a).

În secolul al II-lea d.Hr., medicul grec Galen, foarte respectat în societatea romană, a menționat sparanghelul ca o plantă benefică, dar pe măsură ce dominația Imperiului Roman a scăzut, valoarea medicinală a sparanghelului a atras puțin atenția.

Până în 1469, sparanghelul era cultivat în mănăstirile franceze. Sparanghelul pare să fi fost puțin observat în Anglia până în 1538, și în Germania până în 1542. A fost adus în America de Nord de către coloniștii europeni încă din 1655.

Adriaen van der Donck, un imigrant olandez în Noua Țară, menționează sparanghelul în descrierea sa a practicilor agricole olandeze din Lumea Nouă.

Sparanghelul a fost cultivat și de imigranții britanici; în 1685, una dintre reclamele lui William Penn pentru Pennsylvania a inclus sparanghelul într-o lungă listă de culturi care au crescut bine în clima americană.

Points d’amour („sfaturi de dragoste”) au fost servite ca o delicatesă doamnei de Pompadour (1721–1764).

Rubarba a fost consumată în lumea islamică încă din secolul al X-lea. În Europa de Nord și America de Nord, tulpinile sunt de obicei tăiate în bucăți și fierte cu zahăr până se înmoaie.

Compotul rezultat, uneori îngroșat cu amidon de porumb, poate fi apoi folosit în plăcinte și tarte. Alternativ, se pot adăuga cantități mai mari de zahăr cu pectină pentru a face dulcețuri. Un condiment asociat este ghimbirul, deși scorțișoara și nucșoara sunt, de asemenea, adaosuri comune.

În Regatul Unit, pe lângă faptul că este folosit în plăcintele, tartele tipice, compotul de rubarbă este combinat și cu frișcă.

În Statele Unite, utilizarea obișnuită a rubarbei în plăcinte a făcut ca aceasta să fie supranumită „plantă de plăcintă”, menționată în cărțile de bucate din secolul al XIX-lea.

Rubarba în SUA este, de asemenea, asociată cu căpșunile pentru a face plăcintă cu căpșuni și rubarbă, deși unii puriști ai rubarbei consideră în glumă aceasta „o căsnicie destul nefericită”.

Rubarba poate fi folosită și pentru a face băuturi alcoolice, cum ar fi vinurile din fructe sau rubarba finlandeză sima.

Foto domeniu public

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină