Cât de proști sunt românii? În 4 aprilie 1944 aviația americană bombarda Bucureștiul, iar azi capitala are două monumente în onoarea piloților americani!!!
ActiveNews.ro: Astăzi se împlinesc 74 de ani de la marea tragedie din 4 aprilie 1944, când Bucureștiul a fost ținta unui masiv bombardament al aviației americane. Au fost vizate ținte civile, cu deosebire zona Gării de Nord, dar și partea centrală a orașului, zone care nu aveau o justificare militară, deoarece frontul se afla departe, la peste 300 km, pe linia Iași-Chișinău, iar luptele încetaseră de la sfârșitul lunii martie. Mai mult, o mare parte din victime erau refugiați basarabeni, ce fugeau din calea urgiei sovietice.
Tragedia a avut loc într-o marți, pe la ora prânzului. Atunci, un număr de 220 bombardiere B-17 (numite Fortărețe zburătoare) și 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat în spațiul aerian al României, venind din Italia. Și au făcut prăpăd.
Oficial, în bombardamentul din 4 aprilie 1944 au murit 2.942 de persoane și au fost rănite alte 2.126. Morții au fost îngropați într-o margine a Cimitirului Calvin, cu ceremonii amintind de funeralii naționale. Cimitirul va purta numele „4 aprilie”, dar va fi desființat în anii comunismului.
Conform datelor oficiale, americanii au pierdut 10 avioane. Dacă de morții noștri nu își mai amintește nimeni, în București există însă doua monumente ridicate în memoria aviatorilor americani uciși în misiunile de bombardament asupra orașului: unul a fost realizat în 2002 în Cișmigiu, iar celălalt se află în Parcul Kiseleff și a fost inaugurat în 2007. „Vă închipuiți, păstrând proporțiile, cum ar arăta la Londra un monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor americani și la Dresda britanicilor?”, se întreba în urmă cu trei ani istoricul Manuel Stănescu, în articolul: Bombardamentul de la 4 aprilie 1944 sau cum au devenit selectivi „bocitorii de serviciu”.
Citește tot articolul aici: ActiveNews.ro
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Suntem foarte prosti, pe langa monumentele inchinate soldatilor americani care au omorat romani, sunt mult mai multe monumente inchinate soldatilor sovietici care au omorat romani…la o cautare simpla pe net aflu ca sunt 27. Siteul activenews se pare ca face doar jocurile propagandei ruse in Romania.
E gresit titlu desi spune un adevar.
Adevarul complet e ca romanul nu e doar prost ci si prost-informat si mai e si analfabet desi, chipurile, stie sa scrie si sa citeasca.
Romanii nu-si cunosc istoria iar unii care-si amintesc cate ceva, isi amintesc istoria aia predata la scoala.
Iar noi acum suntem ,prin marionetele Sua-politicienii romani, intrati in nat0 si bucurosi ca suntem sub hegemonia americana,vasali Sua de fapt,precum eram in timpul Imperiului Otoman.
dar daca pe monument s-ar pune o placa comemorativa care sa precizeze exact numarul civililor romani- femei, copii,barbati- morti in acele bombardamente si nr soldatilor americani morti!!!!
Și mai avem si-n imnul national rahatul cu ucigașul Traian si sângele de roman…😭
Fie ca e vorba de prostie sau dezinformare ori mistificare a istoriei e de notat ca nu cetatenii romani decid ce monumente se ridica ci „autoritatile” reprezentate in majoritatea cazurilor de niste retardati slugarnici, avizi doar de bani si lux nemuncit care, pentru a-si mentine functiile si privilegiile legate strans de bunastarea materiala si coruptie, si-ar vinde si mamele la kg in viu, in obor… Cetatenii, lipsiti de cultura necesara ori cu lacune importante date de sursele viciate dupa care s-au informat nu reactioneaza corespunzator – asta trebuie punctat.
In alta ordine de idei, sa analizam un pic ce facea armata/aviatia SUA in anii ’40… Bombarda (la ordin, evident, ca armata nu discuta sau ia decizii ci se supune „poruncilor” venite „de sus” pe cale ierarhica) tinte civile si civili, in speta, refugiati din calea tavalugului sovietic. Bietii oameni se refugiau din calea altei crime in masa ordonate tot „de sus” – avansul armatei sovietice… Bombardamentele aliatilor au fost la fel de indreptate impotriva tintelor civile in Europa, in aceeasi masura ca si bombardamentele de razbunare ale nazistilor. Pentru civili era rezervata doar propaganda unei parti sau alteia pentru ca ei au incasat-o la propriu de la ambele parti aflate in conflict. Ce importanta are pentru un civil neutru daca bomba e fabricata la rusi, la nemti, la americani etc. dar sfarseste la el in curte si nu unde se presupune ca ar fi trebuit trimisa?! Daca unele proiectile, in schimbul de focuri, rateaza tinta si mai ajung uneori si peste civili aflati in perimetrul confruntarii, e un fapt banal. Dar daca acele proiectile ajung constant, in cantitate mult mai mare peste civili aflati in afara ariei de conflict decat peste militarii combatanti din aria de conflict atunci suntem martorii unei crime deliberate venite din partea celor care emit ordinele.
In zilele noastre, in fosta Yugoslavie, NATO (adica 95% din aviatia SUA) bombardeaza, la ordin, ghici ce? Preponderent tinte civile si?!?… Ati ghicit bine, refugiati! Partea „ciudata” este ca n-au lovit doar obiective sarbesti si sarbi – considerati oficial, inamici in acel conflict. Au lovit in mod repetat si convoaie intregi de refugiati kosovari, declarati „aliati sau prieteni”, cu toate ca miscarile convoaielor de refugiati se faceau cu sprijinul si, culmea, organizarea si stiinta reprezentantilor NATO! Sarbilor le-au fost lovite sistematic obiective civile fara vreo importanta militara (inclusiv o droaie de biserici, spitale, scoli si monumente istorice!) iar kosovarilor – case, convoaie de refugiati, nunti, imormantari, tractoare pe camp etc. Bombele si rachetele NATO ocoleau absolut toate tancurile sarbesti dar nimereau precis biserici, nunti, spitale, piete aglomerate, ambasade, orice altceva, numai obiectiv militar nu… Lunetistii facusera o predilectie bolnava pentru civili de orice varsta (de la cativa ani pana la batrani in carje erau trosniti fara mila), in timp ce soldatii in uniforma, chiar inamici, se puteau plimba absolut liber… Era mai sigur sa fi in uniforma, indiferent de care parte a baricadei, decat sa ai nesansa sa fii civil neutru. Asta spune totul despre cei aflati „la butoanele” conflictului…
In Irak acelasi lucru… Armata lui Saddam era invinsa, scoasa total din functiune si imprastiata, nu mai opunea absolut nicio rezistenta dar aviatia si armata SUA continuau sa bombardeze de zor… tinte 100% civile: convoaie de refugiati, nunti, inmormantari, cimitire, adunari obstesti de pastori sau tarani, piete aglomerate, spitale, scoli, gradinite, lacasuri de cult, monumente, etc. Din punct de vedere strategic militar, o aiureala, un total nonsens…
Acelesi distrugeri le-a provocat si armata sovietica la ordinele lui Stalin dar, spre deosebire de americani, „mujicii” de la rasarit, aflati, din fericire, intr-o stare organizatorica execrabila, n-au avut pregatirea, meticulozitatea, resursele si dotarea tehnica de exceptie a „yankeilor” din zilele noastre… S-au multumit, in numeroase cazuri, cu violuri in grup, crime razlete in scop de jaf, furturi sub amenintarea armei (ceasuri, aparate radio, obiecte de valoare) si multa, multa, multa bautura… Crima meticuloasa, de profunzime si de masa, a venit ulterior, in timp de pace, prin comisarii sovietici care au pus osul la organizarea lagarelor de exterminare in masa comuniste…
In aceste cazuri in care, in ultima suta de ani, in niste conflicte, aparent naturale (in fapt, minutios pregatite in unele cancelarii) sunt ucisi de n-ori mai multi civili decat militari sau decat ar fi pierit in mod firesc intr-un conflict de amploare pe post de „pagube/victime colaterale”, e firesc sa ne intrebam daca nu cumva chiar asta s-a vrut – exterminarea a cat mai multi civili… La o analiza mai atenta constatam, in ciuda perfectionarii fara precedent a armelor si tehnicilor de culegere de informatii, o dimensiune a pagubelor colaterale de cateva zeci de ori mai mare decat a elementelor aflate in confruntare directa – anume armatele. Acest lucru dovedeste fara echivoc premeditarea acestui tip de genocid. Doua armate in confruntare directa abia daca se „zgarie” reciproc dar reusesc sa macelareasca de cateva zeci de ori mai multi civili care nici macar nu se afla in apropierea lor sau in aria lor de operatiuni… Situatia ar putea fi sintetizata astfel, fara a gresi deloc: Doi pistolari din vestul salbatic se confrunta pe strada principala fata in fata la 50 de pasi unul de altul. In urma confruntarii cei doi sunt raniti superficial dar peste 450 de locuitori din oraselul cu pricina, de pe strazi diferite, sunt gasiti impuscati mortal si sunt contabilizati drept „victime colaterale” ale acelui „conflict”, alaturi de 3 sferturi din orasel in flacari… Asa functioneaza dinamica actualelor „razboaie”. N-au nimic natural, ci sunt folosite de marea „oculta” mondiala pentru mascarea genocidului comis permanent impotriva populatiei de catre trupe de operatiuni speciale (mercenari) care actioneaza la discretie infiltrati atat in uniforma cat si in umbra armatelor regulate…
Monumentele ridicate sovieticilor (cele mai multe la numar), americanilor, germanilor, hortystilor, austriecilor, romanilor etc. dusmanilor si cotropitorilor, in general, sunt forme de batjocura la care e supus incontinuu cetateanul roman. Lipsa de reactie adecvata e pe deplin explicabila prin 45 de ani de falsificare a istoriei in timpul comunismului si de peste 25 de ani de deformare oribila a aceleiasi istorii, dupa ’89, sub „pana” unor asa-zisi cercetatori, istorici, formatori de opinie, intelectuali, societate civila etc., nascuti si ei sub aripa fostei securitati comuniste…
Da, dar cetatenii iau atitudine? Habar nu au si de aia nu mai pot.
Un monument al eroilor , cazuti in lupta sau victime colaterale, este pentru oamenii care si au pierdut viata in razboi , indiferent de care parte a frontului erau …
I have seen the monument in Cismigiu. Let us forgive you for killing the Romanian people, but saying „Thank you for killing me!” and raising a monument is just plain vassal(servant) stupidity.
Mama mea 1944 a mers, pe cadavre la propriu, cand a vrut sa intre intr-un adapost antiaerian care deja fusese bombardat. Se sunase alarma din nou. Curtea adapostuui era plina de morti acoperiti cu ziare, a mers pe ei fara sa isi dea seama, in fuga, ca sa intre in adapost, acolo s-a asezat pe o banca langa un om care parea ca sta pe banca dar era mort si el …
Americanii si englezii au bombardat timp de mai multe luni Bucuresti-ul nu numai odata … Au omorat fff.multi oameni !!!
Dupa ce au venit rusii, unul a iesit beat dintr-o carciuma si a aruncat cu o grenada in mijlocul strazii, mama a fost ranita la genunchi, fiinca statea pe trotuar la o coada la paine si schijele i-au lovit la picioare pe sub masina pe toti oamenii ce stateau la rand. Pe alti i-a si omorat …
E drept ca rusii au venit sa i-a semnaturi ca martori de la toti ranitii, ca acel soldat sa fie pedepsit prin impuscare …
Mama nu a semnat asa ceva …
De ce ne agatam de trecut ,nu dam jos gunoaiele de azi.Ar fi mult mai bine pentru noi si viitorul copiilor nostri.
In aprilie 1944 Romania lupta in razboi alaturi de Germania. Ce credeti ca feceau soldatii romani pe front? Aruncau cu flori in Puterile Aliate!?
Am ales sa luptam de partea Axei ,una din consecinte a fost bombardamentele !!
https://www.facebook.com/csebui.ainamor.7/posts/173160537011619
Dragi români,
Am nevoie de ajutorul vostru.
În ziua de 4 aprilie 1944 americanii au bombardat Bucureștiul, dezlănțuind un adevărat masacru: au fost uciși cel puțin 2942 de oameni nevinovați. Lor li s-au mai adăugat încă vreo 2000, uciși în bombardamentele din zilele următoare. Pentru unii dintre noi, cei de azi, ei ne-au fost bunici, părinți, frați sau surori. Au fost tot ce-aveam pe această lume și au sfârșit subit, nedrept, îngropați într-o groapă comună, a cărei locație e un adevărat mister. Din acest motiv apelez la voi, împreună având mai multe șanse de a-l elucida.
Din presa online reiese faptul că zona ar fi una adiacentă Cimitirului Calvin din Sectorul 6. Am fost în acel loc și tot ceea ce am găsit a fost un teren neîngrijit, lipsit de cruci și acoperit doar de buruieni și camere de supraveghere. Indignat, am încercat să discut cu cineva din administrația cimitirului. Dl Zsold Bela, preotul paroh al Bisericii Reformate, mi-a spus că autoritățile române au mutat rămășițele victimelor, prin anii ’80, într-un loc de care nu are cunoștință și mi-a recomandat să discut cu cei de la Primăria Sectorului 6. Am telefonat și m-au direcționat către Primăria Capitalei. De-acolo am ajuns la Administrația Cimitirelor și Crematoriilor. Mi s-a cerut să trimit întrebarea formulată printr-un e-mail. Răspunsul la cerere a fost acesta:
„Ca urmare a adresei dumneavoastră înregistrată la A.C.C.U. sub nr. 4087/15.04.2019, prin care solicitați informații despre cimitirul Calvin, vă facem cunoscute următoarele:
Cimitirul Calvin la care faceți referire nu este în administrația A.C.C.U.
Menționăm faptul că în București, pe lângă cimitirele municipalității administrate de A.C.C.U., mai există și cimitire parohiale și private.
Cu deosebită considerație,
DIRECTOR,
EMIL IANA
Șef birou Comunicare, informare, arhivare
Alin Stănculescu
Întocmit,
Insp. Sp. Iulia Franțuz”
Le-am trimis un alt e-mail prin care cer să mi se răspundă strict la întrebare, și nu la altceva.
De asemenea, am discutat cu cei de la Oficiul Național pentru Cultul Eroilor. Răspunsul acestora:
„Nr. CE1384 din 08 MAI 2019
La petiția Dumneavoastră, prin care ați solicitat date despre locul înhumării victimelor bombardamentului aviației americane asupra Bucureștiului, din 4 aprilie 1944, vă comunicăm că solicitarea menționată excedează atribuțiile legale ale Oficiului Național pentru Cultul Eroilor.
În conformitate cu art. 26 lit. i) din Legea nr. 379/2003 privind regimul juridic al mormintelor și operelor comemorative de război, cu modificările și completările ulterioare, Oficiul pune la dispoziție celor interesați, la cerere, datele de care dispune referitoare la locul de înhumare a persoanelor decedate în timpul și din cauza conflictelor armate, ca urmare a îndeplinirii a unui serviciu comandat sau voluntar în interesul statului ai căror cetățeni au fost.
Din datele existente, cele 2.942 de victime ale bombardamentului amintit erau persoane civile, care nu se aflau în serviciu comandat sau voluntar în interesul statului ai căror cetățeni au fost și, prin urmare, având în vedere prevederile actului normativ menționat, Oficiul nu deține date despre locul de înhurmare a acestora.
Cu stimă,
p. ȘEFUL UNITĂȚII MILITARE 02146 „O”
Colonel ”
Întrebarea am trimis-o și celor de la Patriarhie. Până acum nu am primit un răspuns.
Am apelat și la ajutorul Sectorului Cimitire, monumente și servicii funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Răspuns:
„Bună ziua,
Urmare solicitării dvs. de identificare a locației în care au fost strămutate și reînhumate osemintele victimelor evenimentului din data de 4 aprilie 1944, vă informăm, cu părere de rău, că Sectorul Cimitire, monumente și servicii funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor nu deține informații cu privire la cele de mai-sus.
Cu stimă,
Sectorul Cimitire, Monumente și Servicii Funerare”
Sunt aproximativ cinci mii (o cifră colosală!) de morți și nimeni nu știe unde sunt îngropați.
În amintirea acestor suflete avem datoria să ridicăm o troiță. Trebuie doar să le găsim locul de odihnă.
Doamne, ajută! Iar pe ei, Dumnezeu să-i odihnească în pace!
P.S. Vă rog să distribuiţi (prin „Share”) sau să copiaţi şi să repostaţi mesajul pentru a fi vizibil celor din lista dvs. „Like”-ul este inutil pentru că nu oferă această posibilitate. Vă mulțumesc!
Doamne-ajută, fraților!
În curând se împlinește anul de când există acest demers pentru ridicarea troiței. Procesul este unul anevoios din cauza indiferenței celor cu care intru în contact. Cu toate acestea, speranță există și am toată încrederea că troița va fi înălțată! Dumnezeu le va rândui pe toate! Avem nădejde!
Între timp, rog pe cei ce pot contribui cu informații despre evenimentul din 4 aprilie 1944 să le trimită și la adresa contact@4aprilie1944.ro. Site-ul https://4aprilie1944.ro va centraliza tot ceea ce știm despre masacru (pentru noi, românii, fiind ziua cea mai sângeroasă a secolului XX).
O rugăminte din tot sufletul: cine vrea să se alăture demersului pentru ridicarea troiței este mai mult decât binevenit! Este nevoie de o sinergie a forțelor noastre!
De prea mult timp s-a așternut tăcerea asupra tragicului eveniment iar morții noștri zac, uitați de lume, fără o cruce la capătâi!
Doamne-ajută!