Castelul construit deasupra unui râu. O scurtă istorie a castelului Château de Chenonceau, cea mai neobișnuită construcție de pe Valea Loarei

Posted on 9 decembrie 2017 by Radu Ungureanu in Artă, Istorie // 0 Comments

Castelul Chenonceau este situat în Franța, în apropierea satului Chenonceaux, regiunea Indre-et-Loire. Chenonceau este unul dintre cele mai celebre și uimitoare construcții de pe Valea Loarei. Castelul a fost construit pe locul unei mori fortificate de pe râul Cher, prima mențiune scrisă despre acesta datând din secolul al XI-lea. A fost supranumit castelul femeilor, faimă datorată personajelor istorice feminine care și-au lăsat amprenta asupra lui.

A fost construit la începutul secolului al XVI-lea de Thomas Bohier, Chamberlain al regelui Carol al VIII-lea al Franței, care a cumpărat terenul și a demolat vechea moară fortificată. Soția lui Thomas, Katherine Briçonnet, a supravegheat cea mai mare parte a construcției. Dar după ce a murit Thomas, castelul a fost confiscat de regele Francis I. Regele Frances I a murit la scurt timp după ce a înființat Château de Chenonceau, astfel încât castelul a fost transferat fiului său, Henric al II-lea.

Henric al II-lea al Franței a dăruit Chenonceau unei preferate, Diane de Poitiers, văduva lui Louis de Brézé. Aceasta este cea care va ordona construirea podului suspendat peste Cher și a magnificelor grădini ce-i poartă numele și astăzi.

În 1559 când Henric al II-lea al Franței a fost grav rănit la un turnir, Caterina, soția acestuia, preia controlul asupra atribuțiilor regești și îi interzice Dianei de Poitiers accesul în castelul oferit cadou. După moartea regelui, Caterina a exilat-o fosta preferată a acestuia, și pentru prima oară a fost capabilă să exercite puterea conferită de statutul de regină.

Înaintea morții sale, în 1589, Caterina de Medici dăruiește castelul Chenonceau nurorii sale Louise de Lorraine-Vandémont, soția regelui Henri al III-lea care, după asasinarea acestuia, s-a izolat aici, impunând o atmosferă sumbră, dominată de culorile alb-negru ale doliului. Istoria i-a păstrat numele de Regina Albă, pentru că a respectat până la moartea sa în 1601, doliul alb, regal.