Cântăreții castrați în numele artei și religiei. Timpurile în care copiii erau castrați pentru a cânta operetă sau în corurile bisericești

Actul de castrare a fost practicat încă din cele mai vechi timpuri. În țările din Orientul Mijlociu și din Orientul Îndepărtat castrarea a fost adesea făcută pentru ca bărbații să devină eunuci și să poată păzi haremul regelui. În Europa, în special în Italia, castrarea a fost realizată și pentru ca interpreţii de operetă să aibă o voce… frumoasă. Din secolul al XVI-lea și până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cântăreții castrați dominau opera cu vocile lor. Băieții erau castrați de obicei înainte de împlinirea vârstei de 9 ani. Procedura de formare pentru a deveni interpret era una foarte intensă și dura până la zece ani. Cei supuși operaţiei puteau ajunge, după antrenamente complicate, la performanţe vocale deosebite, fiind capabili să susţină o notă muzicală foarte mult timp. Cele mai obișnuite tehniiă „chirurgicale” erau… rupereea corzilor spermatice sau zdrobirea testicululelor cu degetele.

Cântăreții castrați au devenit superstaruri care au dominat opera timp de peste 200 de ani. Persoana care era castrată devenea practic un adult cu voce de copil sau de „înger”. Din punct de vedere fizic, castraţii se remarcau prin aspectul fizic disproporţionat, picioare subţiri, trunchiul foarte dezvoltat, tendinţa spre obezitate, pilozitatea redusă pe faţă şi corp, pielea palidă cu aspect adipos, părul lung şi bogat. Cei care erau castraţi la vârste fragede sufereau mai târziu de gigantism, iar alţii sufereau de o formă mai rară de obezitate, care nu a putut fi explicată până în momentul de faţă.

După operaţie, castrații trebuiau să urmeze cursurile unei şcoli speciale, precum cele de la Roma, Bologna sau Napoli. Regulile acestor școli erau destul de stricte, iar cei care nu le respectau erau exmatriculaţi. Din aceste motive, dar ;i din altele, doar 10% din cei înscrişi reuşeau să și termine cursurile și s[ devină interpreți profesioniști.

Pentru că vorbim de Italia, inima bisericii catolice, ar trebui să amintim faptul că biserica a încurajat această practică barbară, sau cel puțin nu s-a opus ei, în numele artei. Și în corurile bisericeşti existau astfel de persoane castrate. De abia în anul 1902, un act papal interzice castraţilor să mai cânte în biserici.

Majoritatea băieţilor proveneau din familii sărace, foarte mulţi dintre ei fiind „operaţi” în condiţii insalubre, iar castrarea se făcea pe viu. Potrivit estimărilor, între secolele XVII şi XVIII, în Europa au fost castraţi peste 5.000 de băieţi. În prezent, castrările se fac doar în caz de accidente, în situaţia apariţiei unei boli sau în cazul operaţiilor de schimbare de sex.

sursa: https://www.newscientist.com/article/mg18925441-900-blasts-from-the-past-superstar-soprano-males/
sursa: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25665280
traducere și adaptare: Radu Ungureanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină