Cahokia – Misterul străvechiului oraș precolumbian întemeiat pe țărmul fluviului Mississippi de către un trib demult dispărut

Cu aproximativ un mileniu înainte de-a ajunge Columb în teritoriile din Lumea Nouă, pe meleagurile în care se află astăzi orașul St. Louis din Missouri a fost întemeiată o așezare amerindiană care într-o perioadă foarte scurtă de timp avea să devină cel mai mare oraș aflat la nord de teritoriul pe care astăzi îl numim Mexic.

Este vorba despre orașul Cahokia, a cărui perioadă de maximă dezvoltare a fost cuprinsă între secolele X și XII d.Hr. La apogeu, așezarea amerindiană avea o suprafață de peste 16 kilometri pătrați, mai mult decât majoritatea orașelor mari din Europa acelor vremuri – printre care și Londra. Populația orașului Cahokia a fost de 10-20.000 de locuitori. În oraș au existat cel puțin 120 de movile artificiale, deasupra cărora erau construite clădiri, unele de mari dimensiuni.

Orașul Cahokia, o adevărată metropolă a vremurilor sale, a fost construit după anul 500 e.n., de către mississippieni – o populație amerindiană care a ocupat un teritoriu vast aflat în sud-estul SUA, de la râul Mississippi și până la oceanul Atlantic. Din păcate, acești oameni nu creaseră un sistem de scriere, astfel că nu știm, în prezent, cum își numeau ei orașul. În secolul XVII, orașului întemeiat în vechime i-a fost atribuit numele de Cahokia, de către exploratorii francezi. Numele a fost împrumutat de la un trib ce locuia pe atunci în zona în care se află vestigiile vechii așezări.

La apogeul său, Cahokia era cel mai mare centru urban situat la nord de marile așezări urbane din Mesoamerica. Doar acestea din urmă îl depășeau, ca dimensiuni. De fapt, la momentul său de maximă dezvoltare, Cahokia era mai mare și față de așezările urbane existente în SUA până în jurul anului 1780, perioadă în care s-a remarcat Philadelphia, prin populația sa numeroasă.

Se pare că, în vechime, pe cea mai largă dintre movilele aflate în perimetrul orașului se afla o clădire despre care arheologii spun că ar fi putut avea o lungime de peste 30 de metri și o înălțime de aproximativ 15 metri. Apogeul demografic a fost atins, în Cahokia, în jurul anului 1100. Ulterior, populația a intrat în declin iar orașul a fost părăsit în jurul anului 1350.

Motivele părăsirii sale au fost multă vreme misterioase, pentru istorici. S-a afirmat că așezarea ar fi fost părăsită din cauza penuriei de hrană, a modificărilor climatice, a unor epidemii sau a războaielor. Una dintre ipotezele cele mai plauzibile este că motivul principal pentru care orașul Cahokia a fost părăsit au fost inundațiile. Analiza sedimentelor colectate din zonă arată că între anii 1100 și 1400 au avut loc cel puțin două revărsări cumplite de ape. Este chiar perioada în care populația orașului Cahokia a intrat în declin accelerat, după cum au arătat săpăturile arheologice.

Apele fluviului Mississippi au crescut, se pare, cu până la 10 metri față de nivelul lor obișnuit iar aceste inundații catastrofale i-ar fi putut lăsa pe mississippienii din Cahokia fără hrană, fiindu-le nimicite câmpurile cultivate. În condițiile în care potopul nu a fost un eveniment singular, e posibil ca locuitorii așezării să fi decis să abandoneze tot ceea ce construiseră până atunci, îndreptându-se către alte meleaguri, unde au fost asimilați de către alte populații.

Surse: www.amusingplanet.com, www.ancient-origins.net

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină