Aberațiile secolului: în Norvegia părinții nu au voie nici să ridice tonul la copii iar minorii își pot da în judecată părinții

Oricât vor comenta corecții politici spălați pe creier de atâta europenism, libertăți și drepturi absurde ale copiilor, Norvegia, ca și multe alte țări așa-zis civilizate din occident, au construit legi prin care să poată manipula destinul copiilor, chiar și împotriva propriilor părinți. O metodă eficientă de a prelua controlul asupra vieții lor încă de la câțiva ani.

Este una să funcționeze instituții menite să protejeze copiii de abuzurile unor animale bipede care trăiesc printre noi și alta să ajungi ca părinte în situația în care să nu îndrăznești nici măcar să îți cerți copilul pentru vreun lucru rău pe care l-a făcut, de teamă că statul va considera că acest lucru este un abuz și o să vină să ți-l ia.

Haideți să ne imaginăm un scenariu: un copil rebel se dă cu fundul de pământ, țipă și nu vrea să se ridice de pe jos, în plină stradă. Dacă într-o astfel de situație îl cerți sau îl ridici cu forța, conform legilor norvegiene, acțiunea ta ca părinte reprezintă un abuz iar vânătorii de copii de la Barnevernet s-ar putea să vină să ți-l ia. Vă puteți imagina o așa de mare aberație? Pur și simplu părinții din Norvegia sunt lipsiți de orice instrument de coerciție împotriva propriilor copii, fie și o dojană pe un ton aspru, ca nu cumva copilul să fie „lezat”.

Mai mult decât atât, legea norvegiană te obligă ca părinte să iei foarte în serios părerile copilului încă de la șase ani. Dacă n-o faci, iar copilul este tras de limbă la școală sau la grădiniță și se află că părinții nu i-au dat sau nu l-au lăsat să facă nu știu ce, Barnevernetul o să fie cu ochii pe tine pentru că, evident, ești un părinte rău. Mai mult decât atât, de la 15 ani, adolescenții pot și sunt încurajați de stat să te dea în judecată ca părinte, pentru orice aspect care ține de educația și viața lui socială și care este în contradicție cu înțelegearea adolescentului.

Cu alte cuvinte, legile norvegiene îi leagă de mâini pe părinți și îi pun cu totul la cheremul capriciilor și iresponsabilității propriilor copii. Iar în acest fel, statul norvegian le controlează oamenilor maturi viața, într-un anumit fel, pentru că oricând un copil poate fi manipulat de un psiholog să declare lucruri care să îi decadă din drepturi pe părinții care deranjează statul norvegian.

Mulțumită Evenimentul zilei, care îl citează pe un jurnalist de la Deutsche Welle, autor al unei investigații în legislația norvegiană, vă putem oferi un articol din legea care le permite vânătorilor de copii de la Barnevernet să țină sub teroare mii și mii de familii norvegiene: ”Copilul nu poate fi supus violențelor și nici altor tratamente de natură să-i afecteze sănătatea fizică sau mentală. Această interdicție are în vedere inclusiv violența aplicată în scopul educării copilului. Recurgerea la violență și la acte supărătoare sau menite să inducă spaima sau la alte conduite lipsite de delicatețe față de copil este interzisă.” (Capitolul 5 Secțiunea 30).

Cu alte cuvinte, nu poți nici să te uiți dojenitor la un copil pentru că, potrivit legii, ar fi un act lipsit de delicatețe!

În concluzie, sistemul norvegian pare mai degrabă un experiment social prin care se exersează atomizarea familiilor tradiționale, preluarea controlului asupra viitoarelor generații, pe care statul le poate îndoctrina fără ca părinții să poată interveni. În același timp, același stat norvegian pare hotărât să le dea tot mai multe drepturi pedofililor (prin coborârea vârstei pentru accept sexual) și zoofililor (care au în Europa nordică chiar și bordeluri cu animale).

Experimentul norvegian trebuie cu atât mai mult înțeles și contracarat, cu cât nu va trece mult timp până când se va dori introducerea lui și în alte țări, inclusiv în România. Nu uitați că în spatele Barnevernet se află și un membru Bilderberg. Iar asta spune multe!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină