Condamnat la moarte de unguri şi vânat de ruşi, Onisifor Ghibu a realizat două uniri şi a ajuns în lagărele comuniste

Adevarul.ro: Onisifor Ghibu, ardelean refugiat în Basarabia în 1917, a fost un clopot al deşteptării naţionale în acea bucată de ţară încă ruptă din trupul României. A pus umărul la înfăptuirea unirii ei cu România, apoi s-a întors în Transilvania, unde şi-a împlinit misiunea de a-şi vedea poporul reîntregit la 1 decembrie 1918. După ’45, Ghibu a fost arestat şi a trăit restul vieţii ca o persona non grata a ţării pe care el s-a luptat să o clădească.

A surprinde un scurt portret de viaţă al lui Onisifor Ghibu (1883-1972) e ca şi cum am clasa inexplicabilul în câteva „cuvinte-cheie“. Iată de ce: doctorand al Universităţii din Jena (Germania) în pedagogie, cărturar, autor a sute de cărţi, luptător pentru unitatea românilor, a fost unul dintre participanţii importanţi la realizarea Marii Uniri de la 1918. Până a-şi vedea visul împlinit, Ghibu a fost condamnat la moarte de unguri în Ardealul său natal şi a fost vânat de ruşi în Basarabia. Cei din urmă îl urau pentru energia cu care lupta să dovedească o credinţă pe care acum o vedem mai mult scrisă pe ziduri, aceea că „Barasabia e România“.

A pus bazele Partidului Naţional Moldovenesc – care va conduce mişcarea de unire –, a reorganizat învăţământul basarabean cu predare în română şi, pe 27 martie 1918, şi-a văzut visul împlinit. Pe prima pagină a ziarului său, Onisifor Ghibu a aşezat, cu litere mari, o mare victorie: „BASARABIA S-A UNIT CU ŢARA- MAMĂ“. Întors în ţară, a continuat să se implice pentru ţelul comun de unire dorit, iar la 1 decembrie 1918 a fost numit secretar general în Consiliul Dirigent al Transilvaniei. A avut sarcina de a restructura învăţământul românesc din Transilvania, dedicându-şi întreaga perioadă interbelică sferei academice.

După instaurarea regimului comunist, însă, s-au prăbuşit, pe rând, şi munca lui, şi imaginea sa. Pentru opoziţiile sale făţişe – le trimitea memorii acide lui Groza şi lui Hruşciov! – a fost arestat, închis de două ori şi alungat din universitate. Până la finalul vieţii, în 1972, a trăit izolat de viaţa publică, scriind corespondenţe şi memorii, deşi i-a fost interzis să publice. O sută de ani mai târziu de la marele eveniment istoric, redăm, în mai mult decât o listă de puncte tari, câteva lecţii fundamentale de curaj şi patriotism, aşa cum reies din viaţa şi faptele lui Onisifor Ghibu, unul dintre acei oameni buni care au făcut România Mare.

Citeste mai mult: adev.ro/p6gt5s

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină