Străvechiul ORAȘ SUBTERAN din Nushabad, Iran. Ce i-a determinat pe oamenii locului să construiască complexul sistem de tuneluri?

Posted on 7 noiembrie 2017 by Tomi Tohaneanu in Istorie, Știați că // 0 Comments

Oricine ajunge să viziteze neobișnuitele tuneluri ale localității Nushabad din Iran va efectua, vrând-nevrând, o incursiune în istoria bogată a acelor meleaguri. Vestigiile subterane de la Nushabad, localitate cunoscută și sub numele de Ouyi, reprezintă o parte din istoria veche Imperiului Sasanid.

Se povestește că orașul subteran a fost construit la porunca unui conducător sasanid care ar fi poposit pe acele meleaguri. Cert este că, secole la rând, locuitorii din Nushabad au găsit, în sistemul de tuneluri al orașului, cel mai bun adăpost cu putință față de arșița cumplită la care era supusă, pe durata verii, acea regiune cu accentuat specific deșertic.

În sistemul de catacombe oamenii locului și-au construit și puțuri adânci, din care scoteau apa cea atât de binefăcătoare și de prețioasă într-un ținut arid. Și tot acolo, în complexa rețea de coridoare subterane, își găseau adăpost la vreme de restriște, când ținuturile lor erau invadate de către străinii dornici să jefuiască, să ucidă, să distrugă și să ia oameni în robie. Un episod de acest fel al istoriei Nushabadului, în care oamenii s-au refugiat în subteran, s-a petrecut în epoca marii invazii mongole, în secolul XIII.

Când invadatorii mongoli au ajuns în Nushabad au găsit o așezare pustie, golită de locuitori și de bogății, fără a bănui că toate cele căutate se află sub picioarele lor. Din considerente defensive, toate intrările în labirintul subteran erau cioplite în stâncă astfel încât să nu permită intrarea concomitentă a două persoane. Soarta oricărui intrus ar fi fost cruntă. În aceste condiții, nici măcar un invadator care ar fi avut la dispoziție o mare armată nu ar fi cutezat să se avânte pe „drumurile” tainice ale orașului subteran din Ouyi.

Acolo, în orașul din adâncuri, oamenii locului puteau rezista săptămâni la rând. Sistemul de tuneluri era prevăzut cu numeroase guri de aerisire iar izvoarele subterane ofereau necesarul de apă pentru un mare număr de persoane. Existau, de asemenea, și depozite de hrană, bine aprovizionate în perioadele de pace și belșug, de către locuitorii prevăzători. Nu lipseau nici încăperile care aveau funcție de dormitoare.

După ce au fost folosite secole la rând, camerele și coridoarele subterane din Nushabad au fost abandonate, uitate chiar. Au fost redescoperite foarte târziu, în 1920, cu prilejul săpării unui puț. În anticele tuneluri a fost descoperit un bogat instrumentar specific epocii Sasanizilor – vase de pământ, arme, unelte.

Imperiul Sasanind s-a dezvoltat în perioada 224-651 d.Hr., încheindu-și existența după ocuparea sa de către invadatorii arabi. Vreme de patru secole puternicul Imperiu Sasanid s-a confruntat cu Imperiul Bizantin, ambele disputându-și diferite provincii, și a ajuns să dețină teritorii imense și bogate, care astăzi fac parte din Afghanistan, Rusia, Pakistan, India, Egipt, Libia.