Studiu NASA: Luna a avut ATMOSFERĂ, cu miliarde de ani în urmă!

În urmă cu 4,1-3,8 miliarde de ani, la puțină vreme după ce Pământul și Luna s-au format, ambele corpuri cerești erau bombardate intens de către asteroizi. După această epocă de „bombardament”, Luna a trecut printr-o eră de puternică activitate seismică și vulcanică. Lava ce izbucnea într-un volum uriaș din craterele vulcanilor se scurgea pe distanțe imense, de sute de kilometri, așa cum au arătat oamenii de știință, după ce au studiat distribuția bazaltului, pe Selena.

Dar aceasta nu e tot! Pentru că, în afară de vulcani, Luna a avut, cândva, și o atmosferă. Cum s-a format atmosfera străveche a Lunii? Simplu, datorită vulcanilor. Prin numeroasele cratere ale acestora a fost evacuată o cantitate suficientă de gaze, pentru a lua naștere o atmosferă consistentă.

Debra H. Needham, cercetător la NASA Marshall Space Flight Center susține că, pe Lună, au existat două perioade de puternică activitate vulcanică: una în urmă cu 3,8 miliarde de ani, cealaltă cu 3,5 miliarde de ani în urmă. Rezultatele cercetării, care arată că fosta atmosferă a Lunii era una destul de groasă, au fost publicate în Earth and Planetary Science Letters.

Acest rezultat schimbă în mod apreciabil punctul nostru de vedere asupra trecutului Selenei, care era  considerată, anterior, un corp ceresc stâncos ce a fost lipsit, dintotdeauna, de o atmosferă în adevăratul sens al cuvântului.  De fapt, spun cercetătorii, satelitul natural al Terrei a fost caracterizat de către o atmosferă mai consistentă decât aceea care înconjoară astăzi planeta Marte. Cu 3,5 miliarde de ani în urmă, Luna era de trei ori mai apropiată de Pământ decât în ziua de azi iar o asemenea apropiere era de natură să susțină, prin intermediul gravitației, o activitate vulcanică intensă, în subsolul Selenei.

Pe baza examinării mostrelor de bazalt colectate de pe Lună, cercetătorii au putut afla ce compoziție aveau gazele expulzate de către vulcanii lunari, în trecutul îndepărtat. Astfel, atmosfera Lunii era aprovizionată cu cantități mari de oxigen, monoxid de carbon, sulf, hidrogen. Cantitatea de apă eliberată sub formă de vapori a fost, se estimează, de circa 300 de kilometri cubi, de două ori mai mult decât volumul lacului Tahoe – cel mai mare lac alpin din America de Nord. Mare parte din apa existentă sub formă de vapori s-a pierdut, încetul cu încetul, în spațiu, odată cu restul atmosferei, însă la polii lunari se mai află o parte din volumul de apă eliberat în acel trecut îndepărtat.

Se crede că Luna s-a format din mulțimea de resturi de rocă ajunse în spațiu, în urma unei coliziuni colosale între Terra și un alt corp ceresc de mari dimensiuni. Rocile de proveniență vulcanică de pe Lună sunt bogate în elemente care ar putea fi utilizate, pe viitor, când satelitul natural al Terrei va fi colonizat, pentru producerea apei și a unor combustibili. Este uimitor să aflăm – acum – că Luna, singura „lume extraterestră” pe care omul a reușit să o exploreze în mod nemijlocit până în prezent, precum și cel mai apropiat corp ceresc față de Planeta Albastră, a avut, cândva, o atmosferă proprie.

Surse: www.popularmechanics.com, wikipedia.org

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină