Povestea magicianului sirian care a condus PRIMA RĂSCOALĂ A SCLAVILOR din Republica Romană, devenind rege în Peninsula Italică. Se întâmpla înainte de Spartacus

În anul 73 î.e.n. a avut loc revolta condusă de către Spartacus. Dar revolta tracului Spartacus, deși s-a păstrat cel mai bine în memoria colectivă, nu a fost prima dintre revoltele sclavilor din Republica Romană. Prima dintre răscoale a avut loc între 135 și 132 î.Hr. Povestea sa este relatată de către Diodor din Sicilia.

După cel de-al treilea război punic, la Roma și în provincii au fost aduși o mulțime de sclavi. Pe măsură ce nivelul de trai a crescut, tot mai mulți cetățeni romani au început să-și permită să dețină sclavi. Numai că acești sclavi erau foarte rău tratați. În aceste condiții, sclavii au început să pună la cale înlăturarea jugului ce apăsa asupra lor.

Unul dintre acești sclavi se numea Eunus, aflându-se în proprietatea lui Antigenes din Enna (Henna), după cum relatează Diodor din Sicilia. Eunus pretindea că deține puteri magice și, la ospețe, era pus de către stăpânul său să facă demonstrații ale abilităților sale, înaintea unor oaspeți de vază.

După ce își termina reprezentațiile de magie, sclavul Eunus le spunea oaspeților că el este hărăzit, de către zei, să devină regele Siciliei. Oaspeții nu se supărau, la o asemenea cutezanță. Tratau afirmațiile „regelui-sclav” ca pe glume bune și îi ofereau bucate, de la masa lor îmbelșugată, rugându-l să aibă milă de ei și să le cruțe viețile, atunci când va ajunge rege. Și sirianul Eunus le promitea că așa va proceda.

Între sclavi, Eunus avea faimă, era considerat un profet și magician. În cele din urmă, sclavii nu au mai răbdat regimul de exploatare și a izbucnit revolta. Iar sirianul Eunus a devenit conducătorul lor, nu fiindcă ar fi fost un admirabil conducător de oști, ci mulțumită faimei sale, precum și încrederii pe care oprimații o aveau în puterile și profețiile sale, conform cărora el avea să devină regele Siciliei.

Cunoscându-și limitele în ceea ce privește știința militară, Eunus a fost suficient de înțelept pentru a-și alege un strateg priceput, care avea să îl consilieze în luarea deciziilor legate de confruntarea cu armata romană. Armata de sclavi a lui Eunus număra, inițial, circa 10.000 de oameni. În confruntarea cu soldații profesioniști ai Romei, sclavii lui Eunus au câștigat câteva bătălii, ceea ce înseamnă mare lucru.

La puțină vreme după „revoluția” lui Eunus, a izbucnit o altă revoltă a sclavilor, aproape de Tauromenium (Tauromina). Această revoltă era condusă de un anume Cleon. Cei doi lideri și-au unit forțele, iar Cleon i-a cedat puterea lui Eunus, fiind convins de capacitatea sa de a asigura victoria.

Diodor din Sicilia povestește că, după ce și alți sclavi li s-au alăturat, armata celor obidiți a ajuns la un număr de 100.000. Un număr imens pentru acele vremuri. Ceva mai târziu, armata regelui Burebista, având la dispoziție capacitățile de aprovizionare și vistieria unui stat bogat, cu teritoriu întins, putea ajunge la 200.000 de ostași, în caz de mobilizare.

Eunus provenea din Apamea, Siria. El susținea că putea să comunice cu zeii, mai ales cu zeița Atargatis, venerată în locurile sale de baștină, pe care el o identifica cu Demetra. Diodor din Sicilia îl descrie ca pe un individ impresionant, care, stând în fruntea armatei de răsculați, arunca flăcări pe gură (acesta fiind unul dintre trucurile sale de magician).

După ce a cucerit orașul Enna din Sicilia, Eunus a fost proclamat rege. Ca monarh, și-a luat numele de Antiochus, împrumutat de la Seleucizii care conduceau Siria. Eunus își numea ostașii sirieni. Cu ajutorul lor, și-a extins stăpânirea și asupra altor localități.

Intenția lui Eunus a fost de a construi un stat puternic, independent de Roma. Cronicarii spun că voia să bată monedă proprie și să organizeze un stat capabil să întrețină o armată regulată, pe termen lung. La Enna arheologii au găsit o mică monedă de bronz, care poartă inscripția „Regele Antioh”.

O vreme, trupele lui Eunus au făcut față atacurilor înverșunate ale armatei romane, în lupte disperate. Ba chiar au obținut unele victorii! Romanii au asediat orașul Tauromenium și, în urma unor trădări, au reușit să-l recucerească. Același lucru s-a întâmplat și cu Enna, capitala răsculaților, unde Cleon a fost ucis în timpul unui contraatac efectuat în fruntea oamenilor săi credincioși.

Orașul Enna avea o poziție de necucerit, dar a cedat, sub asediul romanilor, tot în urma unei trădări. În cele din urmă, armata sclavilor răsculați a fost înfrântă de către formidabila mașinărie de război romană iar Eunus, sclavul-profet, a fost capturat, împreună cu cei care formau „curtea regală”, după ce se refugiaseră într-o peșteră.

Zilele sirianului Eunus, „regele Siciliei” s-au sfârșit în temniță, la Morgantina. Următoarea revoltă a sclavilor avea să aibă loc abia peste trei decenii. În vremea scurtei sale „domnii”, sclavul Eunus s-a dovedit un om de cuvânt. Așa cum promisese, le-a cruțat viețile celor ce fuseseră oaspeți în casa fostului său stăpân!

 

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: www.britannica.com, www.the-romans.eu, wikipedia.org

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină