„Pe-al nostru steag e scris unire” – un cântec patriotic românesc devenit Imnul Național al Albaniei. De ce, oare, nu l-au transformat românii în Imn Național?

Atâta vreme cât vor mai exista români ale căror suflete vor rezona la mesajul cântecelor patriotice, țara noastră nu va fi pierdută, indiferent cât de grea ar fi situația momentană în care s-ar afla națiunea și oricât de apăsător ar fi jugul vrăjmaș.
Unul dintre cele mai înălțătoare, pentru suflet, și mai cunoscute cântece patriotice din România este „Pe al nostru steag e scris unire”. Muzica a fost compusă de către talentatul compozitor Ciprian Porumbescu (1853-1883). Versurile poemului „Pe al nostru steag e scris unire” au fost scrise de către folcloristul Andrei Bârseanu (1858-1922) și sună astfel:
Pe-al nostru steag e scris unire,
Unire-n cuget și simțiri
Și sub măreața lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.
Acel ce-n luptă grea se teme
El însuși e rătăcitor,
Iar noi uniți în orice vreme
Vom fi, vom fi învingători.
Am înarmat a noastră mână
Ca să păzim un scump pământ,
Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn e adevărul sfânt.
Și-n cartea veșniciei scrie
Că țări și neamuri vor pieri,
Dar mândra noastră Românie
Etern, etern va înflori.
Învingători cu verde laur
Noi fruntea nu ne-o-mpodobim
Nici scumpele grămezi de aur
Drept răsplătire nu dorim.
Știind că-n viața trecătoare
Eterne fapte-am împlinit
Și chinul morții-ngrozitoare
Bogat, bogat e răsplătit.
(Nota mea – Daniel Roxin: Comparați versurile acestui cântec cu cele ale Imnului Național al României. În acesta mesajul este eminamente pozitiv. Nu se pretinde că încă am fi adormiți, și că trebuie să ne trezim din somnul cel de moarte în anul de grație 2017, și nici nu se pretinde în mod aberant că împăratul Traian este tăticul nostru!!!)
Dacă Ciprian Porumbescu este o personalitate mai bine cunoscută, folcloristul Andrei Bârseanu a intrat, pe nedrept, într-un con de umbră. La 1887, Bârseanu era editor al revistei „Școala și Familia”. În 1912, el a devenit vicepreședintele Academiei Române iar la 1918 a făcut parte din Marele Sfat Național Român. Marele Sfat a fost un organism prin care s-a exercitat, în mod vremelnic, puterea de stat în Ardeal, cu puțină vreme înainte de Marea Unire.
Spre deosebire de Ciprian Porumbescu, care a trecut la cele veșnice mai înainte de a împlini 30 de ani, destinul i-a oferit lui Bârseanu șansa de a trăi zilele minunate ale unirii Ardealului cu România – unire realizată cu sacrificiul sutelor de mii de ostași căzuți pe câmpurile de luptă ale Marelui Război.
Versurile scrise de către Andrei Bârseanu, care, alăturate muzicii lui Porumbescu, alcătuiesc un cântec patriotic ce ar fi meritat, pe deplin, să fie imnul României, s-au aflat pe buzele militarilor români care au luptat în Primul Război Mondial, atât în clipele de cumpănă, cât și la ceas glorios, de izbândă.
Albanezii au preluat melodia compusă de către Ciprian Porumbescu și au ridicat-o la rang de imn național. În existența sa, ca stat, România a schimbat mai multe imnuri. Dacă am fi ales cum trebuie din prima, poate că nu le-am fi schimbat atât de des… Au ales albanezii foarte bine!
Albanezii îi revendică, în calitate de strămoși, pe vechii iliri. După cum susțin unii dintre istorici, ilirii au sosit în Peninsula Balcanică în secolul XIII î.e.n, unde s-au așezat în mijlocul triburilor tracice. Ei au „împrumutat” o sumedenie de cuvinte de la tracii autohtoni. La rândul lor, albanezii au împrumutat, de la noi, urmașii tracilor, imnul național (melodia).
Albania și-a declarat independența de stat față de Imperiul Otoman în anul 1912. În acele momente ale istoriei lor, albanezii entuziasmați intonau cântecul compus de către Ciprian Porumbescu, pentru care un poet (Asdreni) a creat versurile potrivite. Cântecul n-a fost preluat, inițial, ca un viitor imn național, dar a devenit astfel la insistențele națiunii, care l-a agreat într-un mod deosebit!
Autor: Tomi Tohaneanu
Sursă: wikipedia.org
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Fiecare are dreptul de a-și însuși și folosi la înaltă valoare absolut orice din patrimoniul internațional, iar ce am depus noi acolo nici măcar nu e necesar a mai fi subliniat, spre a fi recunoscuți, cât este evident pentru o lume întreagă că am creat civilizație chiar și atunci când hibernam.
S-o lăsăm mai moale cu sportul ăsta, de-atâta cât avem alte măsele inflamate! Adică țara arde și baba se piaptănă, deci ne-ar trebui ceva cu „să vină pompierii!”, sau altfel spus, istoria nu consemnează copilării!
Pentru ca „Deșteaptă-te, române!” este adevaratul imn, si suntem mandri de imnul nostru national.
Un imn nu poate fi adevărat sau fals. Imnul este cel ales de către deținătorul temporar al puterii politice. Când se schimbă radical regimul politic, poate fi schimbat și imnul. Fals sau adevărat poate fi doar mesajul transmis, printr-un imn național.
„Pe-al nostru steag…” s-a „uzat” prea mult în timpulperioadei comuniste.
Ideea de națiune și atașamentul față de țară nu se uzează niciodată. Și nici creațiile artistice care le ilustrează.
Un cantec patriotic cum nu se poate mai Potrivit pentru imn national!
Ar fi fost o alegere cu mult mai buna decat actualul in care il ridicam in slavi pe Traian cotropitorul sfintei Dacii si la fiecare intonare consfintim faptul ca INCA ne aflam cufundati in somnul cel de moarte neintelegand ca gandurile si cuvintele ne creaza realitatea!
Cu respect, multumiri pentru aricol!