Teorie controversată lansată de Densușianu – Regele Dardan, întemeietorul cetății Troia, provenea din spațiul carpato-danubian… Ce argumente aduce?
Numele strâmtorii Dardanele provine de la tribul străvechi al dardanilor. În opinia cronicarului Diodorus Siculus, legendarul personaj Dardan a avut calitatea de monarh peste sciți, dar, la un moment dat, a fost constrâns să își părăsească țara. Din Sciția, Dardan a ajuns în Samotrace și de acolo în Asia Mică, unde a pus temeliile unei cetăți pe nume Dardania sau Dardanum. Ulterior a mai fondat o cetate, în apropiere. Și anume Troia cea bogată! Într-o altă variantă, Troia a fost întemeiată de către Troas, nepotul lui Dardan.
În lucrarea „Dacia preistorică”, din care provin datele prezentate mai sus, se specifică faptul că pe sora regelui Dardan o chema Armana sau Arimana, nume ce făcea referire la țara Arimilor (un alt nume al pelasgilor). Oare de la Armana vine și numele Aromânilor? O ipoteză interesantă, ce ar trebui studiată.
În legendele românilor s-a păstrat amintirea multor zeități precreștine și amintirea multora dintre eroii la care se face referire în mitologia Greciei antice, mitologie ce este cunoscută multora dintre români datorită excepționalei lucrări literare „Legendele Olimpului”, scrisă de către Alexandru Mitru.
Autorii antici îl mai numeau pe Dardan și Draganes, considerându-l nepot al titanului Atlas. În baladele românilor, Draganes (Dardan) poate fi regăsit sub numele de „Drăgan din Bărăgan”. În schimb, Atlas figura în mitologia românească, cu numele de Stan, după cum deduce autorul „Daciei preistorice”, în urma studiului legendelor grecești și al baladelor autohtone, care mai circulau încă la final de secol XIX. Astăzi baladele au fost uitate (bine, totuși, că le-au înregistrat culegătorii de folclor). Am evoluat, acum ascultăm manele și ne costumăm în vampiri, de Halloween.
Dardan (Drăgan) și Atlas, cele două personaje legendare, sunt descrise, în tradițiile românești, ca fiind preocupate de capturarea și domesticirea cailor sălbatici din Bărăgan. Trebuie spus, de astă dată ca o certitudine, că pe teritoriul țării noastre au trăit odinioară mari herghelii de cai sălbatici, cunoscuți astăzi sub numele de tarpani, mai ales în zonele imense de câmpie din sud. Acest soi de cai, mici de statură dar iuți și robuști, a dispărut în Evul Mediu.
Prin epopeele lui Homer a răzbătut până la noi informația că urmașii lui Dardan, care viețuiau pe țărmurile Hellespontului, la Troia, aveau îndeletniciri similare. Erichthoniu, fiul regelui Dardan, avea, potrivit acestei surse, trei mii de iepe (număr ce pare exagerat), dintre care o duzină făceau parte din rasa „Boreas”. Adică rasa din miazănoapte, ce provenea din tarpanii care au cutreierat, până în secolele trecut, Bărăganul, Dobrogea, stepele din nordul Mării Negre. Tot de la un cal li s-a tras și sfârșitul, troienilor. De la „Calul troian”, construit de către greci. Știm ce se spune, de atunci, despre greci și despre darurile lor!
Autorul „Daciei preistorice” opina că dardanii nu erau altceva decât descendenții populațiilor pastorale de „sciți” care au părăsit spațiul carpato-danubiano-pontic. În sprijinul acestei ipoteze vine și faptul că, în războiul Troiei, tracii regelui Rhesos s-au situat de partea troienilor, pe care îi considerau un neam înrudit.
Atunci când au realizat filmul „Troia” (2004), în care au jucat mari actori precum Peter O`Toole, Brad Pitt, Orlando Bloom sau Diane Kruger, americanii n-au bănuit, probabil, nicio clipă, că opera lor cinematografică se referă la un fragment din… istoria neamului trac. Adică și a neamului nostru, de ce să n-o spunem?!
În prezent, românii constituie cel mai mare popor care descinde direct din traci și continuă să folosească graiul acestora. Însăși istoria oficială, reticentă cum o știm față de ipotezele îndrăznețe, consemnează faptul că în afară de Peninsula Balcanică și Panonia, tracii erau la ei acasă și în Anatolia. Troienii, locuitorii cetății pe care Schliemann a descoperit-o la Hissarlik, erau o ramură a marii familii a tracilor.
Mulți dintre locuitorii actuali ai Anatoliei se aseamănă mai degrabă cu europenii din Balcani, decât cu popoarele din Asia Centrală. Oare ce ar spune Recep Erdogan, președintele Turciei, dacă ar afla, într-o bună zi, că o parte dintre strămoșii săi genetici provin din Carpați sau din Balcani?
Autor: Tomi Tohăneanu
Surse: Dacia Preistorică (N. Densușianu), wikipedia.org
Surse imagini: www.crystalinks.com, www.ancient.eu, www.allposters.com, www.mythencyclopedia.com, www.reference.com, ancienthistory-rome.blogspot.ro
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Tracii sunt geti si nu invers ? Tracii doar au fost mai aproape de istoricii greci . Tracii fac parte din neamul getodacilor . Nu erau nici mai multi si nici nu aveau un teritoriu mai vast .
Mi se pare interesant articolul.Despre neamul dardan am scris si eu.Savantul I.I.Russu a propus etimologia legata de numele parului( pom ce face pere).Eu am scris in mai multe carti ca dardan inseamna”muntean, de la munte”, exact ca si dac pe care l-am explicat tot”muntean” si ca dardanii intemeind Roma sunt in felul acesta inaintasii romanilor..De aceea unii imparati romani au protejat Troia.
Am uitat sa va spun cum il deduc pe dardan in legatura cu muntele.In zona dintre India si Pakistan traiesc dardanii,or dard inseamna”munte”(de aici limbi dardice).Sigur e in relatie cu arduum latinesc cu acelasi sens, cu radacina indo-europeana*eredh”a creste, a se inalta”, de unde Ardeal, cuvantul e si in celtice .Termenul romanesc derivat din radacina de mai sus este verbul ridica,regional ardica,radica si poate chiar radacina.Asadar, daca dardan=dac inseamna ca dacii sunt intemeietorii Romei!Inca ceva.La Troia s-au gasit vase dacice (Troia 6 ori7).Ion Carstoiu
Nu am reusit sa public niste rectificari.I’ll try again.Despre dardani am scris ,in colectiv,Eseu despre originea limbilor…,Craiova,2010,p.194.Alti oameni de stiinta au sustinut derivarea din fructul para,I.I.Russu a dedus dardan din indo-europeanul*dher-„a sustine”.La Troia s-a gasit ceramica dacica in stratul VII B.Cuvantul dard exista in romana in derdelus<dard+el+us. adica un "munte" foarte mic pe care se dau copiii cu sania.(el si us sun sufixe diminutivale).Ion Carstoiu.Asadar dacii (dardanii) au intemeiat Roma?
Da!Ardean-Ardeal cu sensul de ,,colina impadurita”.Insa,dac(,,daca”.O toporisca cu coada scurta.Astazi locuitorii din apuseni cind pleaca la drum au pe brat o …toporisca.Chiar si padurarii),sarmat(sirmat,imbracat cu zale din sirma),scit(scut,cu sensul de purtator de scut,sau aparator),get(Geea,cu sensul de pamintean,localnic).Opincari ,tapinari,etc…O idee!
Scit/skyth > schizo (schizoid) > schit > ascet/asceza > aschia („aschia nu sare departe de trunchi”) > skip (eng. evident si mai sunt si altele) > schija > scuipa > sculpta > scuteste(-ma) > scapat (escape 🙂 ) > …
astept parerea plebei scite! 🙂
vasalie,
imi place cum iti pui problema.
Nu vad cum nu se face mentiune la numele de familie „Dordea”, „Da-/i-rdu”, si chiar „Dridu”. A „dardai”, inseamna „a face creturi”, „a tremura”. Apoi, poate nu foarte hazardat, „Dardan” si „Tartan”trebuie sa fie indeapropae inrudite. Despre „tartan”, a se veda sugestia de „inaltime” in folosirea numelui de planta. Despre periorativ/depreciativ aplicat evreilor (v.dex.)-imediat. „Tartar”-ul, locul unde au fost aruncati Titanii/Gigantii (evident, ca si Tartaria, ca localitate); insa, la „uriesi”, la „novaci”, la Giganti sau Titani, li se mai spunea si „Jidovi” (v. acelasi N.Densusianu). Este si un nume legat de pamant (copilul mic este -ironic- descris ca fiind „de-o schioapa”). A se vedea si rezonanta „scit”/to skip in engl., scitii fiind considerati o „saritura”, o aschie din neamul mai mare, al pamantenilor, niste „plecati” („uschit” insemnand „plecat” cu sorcova, indepartat, mai altfel) dintre oamenii locului.