Incașii hrăneau… mumiile strămosilor

Incașii au fost atestați în regiunea Anzilor în timpul celui de-al 12-lea secol și și-au construit, gradat, un mare imperiu prin puterea militară a comandanților lor. Cunoscut ca Tawantinsuyu, statul incașilor se întindea din nordul Ecuatorului până în partea centrală a statului și, în perioada de glorie, însuma 12 milioane de locuitori, aparținând de o sută de grupuri etnice diferite. O bună infrastructură și agricultură, împreună cu o religie și o limbă unică au ajutat la menținerea unui stat unitar. În ciuda puterii lor, Incașii au fost repede copleșiți de bolile și superioritatea armată a invadatorilor spanioli, ultimul bastion al imperiului lor fiind cucerit în 1572.

Religia Incașilor și sacrificiile

Panteonul incaș avea mulți, zei printre care zeul creator, Viracocha, zeul soarelui Inti, zeul tunetului, Illapa și zeița mamă a pământului, Pachamama. Mai erau și alte zeități regionale venerate de cei pe care incașii i-au cucerit. Zeii incași puteau fi venerați în multe feluri: rugăciuni, posturi, sacrificii animale, dar forma cea mai puternică de sacrificiu era cea umană și în special cea a copiilor și a adolescenților.

În 1999, arheologii au descoperit mumiile a trei copii care au fost sacrificați pe un altar, pe vârful unui vulcan în Argentina. Cercetări recente au arătat că, în anul anterior sacrificiului, cei trei au consumat în mod special o dietă bazată pe carne uscată de lamă și porumb și au fost drogați cu frunze de coca și alcool.

Hrănirea mumiilor

Mumificarea era o parte importantă a riturilor funerare, chiar și pentru oamenii de rând. După cucerirea spaniolă, un bărbat numit Guaman Poma, care era nativ din Anzi, a publicat o cronică care descria luna noiembrie ca fiind luna în care “sunt cărați morții”, timp în care oamenii încercau să hrănească mumiile strămoșilor. “În această lună, ei își scot morții din locurile unde ii păstrează, pe care le numesc pucullosi le dau mâncare și băutură, ii îmbracă cu hainele cele mai bune… și cântă și dansează cu ei. Merg cu ei din casă în casă pe stradă și în piață” (din cartea  “Food, Power and Resistance in the Andes” de Alison Krögel, Lexington Books, 2011). Krögel afirmă că, în timp ce mumiile oamenilor obișnuiți primeau mâncare mult mai rar, mumiile familiilor regale “primeau zilnic propriile lor mese preparate (inclusiv bere de porumb) ”

Obiceiuri alimentare

Porumbul și carnea erau considerate mâncare specială. În plus, ei mai consumau alte alimemnte cum ar fi cartoful dulce, quinoa, fasolea și ardeii iuți. În schimbul muncii lor, guvernul incaș trebuia să ofere festine oamenilor, la anumite intervale ale anului, ca o formă de plată într-o societate unde nu existau bani.

Traducere și adaptare Anca Motoianu

Sursa: http://www.history.com/topics/inca

Sursa foto: Robert Clark, National Geographic

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină