Un român a inventat pila care funcționează fără oprire de peste 60 ani

Un mister pe care oamenii de știință încă încearcă să-l rezolve chiar și în ziua de azi: „Pila lui Karpen”, care funcționează folosind exclusiv căldura mediului ambiant. De peste 60 de ani, înregistrează aceeași valoare: 1 Volt. Pila electrică se află la Muzeul Național Tehnic “Dimitrie Leonida” din București și este invenția inginerului român Nicolae Vasilescu Karpen.

„Francezii au fost foarte interesați de acest obiect în anii 70 și au încercat să-l păstreze.” spunea Nicolae Diaconescu, directorul Muzeului Național Tehnic într-un interviu din 2006. „O dată cu trecerea timpului, faptul că această baterie nu a încetat să producă energie, a devenit clar. S-a lansat chiar mitul că ar fi o mășinărie perpetuum-mobile.”

În revista Știință și Tehnică, Alexandru Mironov relata că dispozitivul avea “un electrod de aur, un altul de aur platinat, închiși în doi cilindri de sticlă, muiați în acid sulfuric pur și un mic motoraș electric (de fapt, un fel de osciloscop) care îmi arată că pila funcționează. Funcționa atunci, deja, de 31-32 de ani, și, cu cilindrii de sticlă umpluți cu H2SO4, va funcționa în vecii vecilor. Iată ce mister avem noi lânga parcul Libertății, lăsat moștenire de un oltean extraordinar, inginerul-fizician Nicolae Vasilescu-Karpen”.

Nicolae Vasilescu Karpen s-a născut la Craiova la 10 decembrie 1870 (22 decembrie stil nou), fiu de căpitan. Urmează cursurile școlii primare și Colegiul Național Carol I din orașul natal și apoi merge la București pentru a urma cursurile Școlii Naționale de Poduri și Șosele. Obține diploma de absolvire la 21 de ani, în 1891, și este ales șef de promoție. După facultate, se angajează în Ministerul Lucrărilor Publice, la departamentul căilor de comunicație.

Studiază domeniul electrotehnicii și obține o bursă pentru a pleca la Paris la Școala Superioară de Electricitate. Obține diploma în 1900, iar în anul 1902 devine licențiat în științe fizice al Universității din Paris, cursuri pe care le-a frecventat în paralel. Își dă doctoratul în fizică în 1904 cu teza „Recherches sur l’effect magnétique des corps électrisés en movement”.

Este numit profesor la catedra de electrotehnică a Universității din Lille, dar în anul 1905 se hotărăște să se întoarcă în țară, inaugurând cursul de electricitate și electrotehnică “la catedra cu acest profil înființată atunci în cadrul Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București.”

Pila lui Karpen

“În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Științe din Paris, folosirea curenților purtători de înaltă frecvență pentru telefonia prin cablu la mare distanță.” (Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii – Dicționar)

“La izbucnirea primului Război Mondial este înrolat și contruiește la Băneasa primul telegraf fără fir din estul Europei, antena acestuia având o rază de acțiune de peste 2000 km.” (tvr1)

Sub îndrumarea sa, Școala Națională de Poduri și Șosele devine Școala Politehnică, cu statut de universitate, al cărei rector este numit însuși Nicolae Vasilescu Karpen, rămânând în această poziție până în 1940. A murit la 2 martie 1964, la vârstă de 94 ani.

A fost membru de onoare al Societății Franceze, doctor honoris causa al Institutului Politehnic din București și membru al Academiei Române, vicepreședinte al Academiei Române între anii 1930-1932 și 1942-1944, președinte al secțiunii stiințifice între anii 1945-1948, iar în anul 1939 a fost numit ministru al Comerțului și Industriei în cabinetul lui Nicolae Iorga.

Reportaj de Mădălina Corina Diaconu

Surse: tvr1, Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii – Dicționar, revista Stiinta si Tehnica, Muzeul National Tehnic

Vizionează emisiunea FREE ENERGY – Secrete tinute sub bocanc

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină