„Continentul pierdut” de la Nan Mandol, sau „Veneția din Pacific”

În apropierea unei insula mici din mijlocul Oceanul Pacific se află ruinele unei civilizații antice. Ruinele de la Nan Madol reprezintă singurul monument-oraș din această zonă construit integral pe apă, pe o structură de piatră și corali. Construcția este considerată a fi început cu 1500 de ani în urmă. Orașul a fost construit într-o lagună, iar insulele artificiale sunt legate printr-o rețea de canale.
Straniile structuri de piatră, erodate de vreme, par să fie sursă de inspirație pentru mulți scriitori și scenariști de film, care au căutat, în operele lor, imaginea unor orașe și civilizații dispărute.
Numele Nan Madol face trimitere la canalele care se găsesc printre ruine. Numele original a fost Soun Nan-Leng (Reciful Cerului), în conformitate cu scriitorul Gene Ashby („Pohnpei, An Island Argosy”). Acest loc este adesea numit „Veneția din Pacific”.
În realitate, Nan Madol a fost odată locul unde a trăit dinastia Saudeleur, care a condus insula Pohnpei mai mult de un mileniu. Cele 92 de insule artificiale din jurul monumentului-oraș Nan Madol, se crede căau fost construite de-a lungul mai multor secole, pentru ca apoi, să fie abandonate după 1000 de ani de locuire. În centrul acestui sit arheologic se află ziduri ce se întind pe o suprafață de 1,5 km în lungime și 0,5 km lățime.
Mauricio Rufino, arheologul insulei Pohnpei, si-a dedicat viața studiului și conservării ruinelor, care sunt construite din 750.000 de tone de rocă bazaltică neagră.
„Nu știm cum au adus acei oameni aceste coloane aici și nu știm cum le ridicau pentru a construi zidurile. Cei mai mulți locuitori ai insulei cred că au folosit magie și le-au adus prin zbor”, a declarat Mauricio Rufino.
Având în vedere mărimea populației insulei Pohnpei la momentul respectiv, mai puțin de 30.000 de oameni, construcțiile de la Nan Madol reprezintă un efort și mai mare, și mai remarcabil decât cel depus pentru construirea Marilor Piramide din Egipt.
Conservarea acestei zone a devenit o problemă complicată din cauza proprietății asupra acestor locuri. Deși aparține de insula Pohnpei, din Statele Federate ale Microneziei, liderul tradițional al municipiului în care se află Nan Madol nu vrea să renunțe la controlul asupra zonei respective, ceea ce face ca protecția UNESCO să fie dificil de realizat.
Pentru moment, ruinele rămân izolate de restul insulei, evitate de localnicii care se tem că perturbarea construcției ar aduce ghinion. Legenda spune că Nan Madol a fost construit de către vrăjitorii gemeni Olisihpa și Olosohpa din Western Katau, sau Kanamwayso. Frații au ajuns aici într-o canoe mare, în căutarea unui loc pentru a construi un altar, astfel încât aceștia să se poată închina zeului agriculturii, Nahnisohn Sahpw. După mai multe încercări nereușite, cei doi frați au construit cu succes un altar pe insula Temwen, unde au efectuat ritualurile lor. Acești frați levitau pietre uriașe cu ajutorul unui dragon zburator. Când Olisihpa a murit de bătrânețe, Olosohpa a devenit primul membru al dinastiei Saudeleur. Olosohpa s-a căsătorit cu o localnică și a fost urmat de douăsprezece generații. Domnia lor s-a încheiat odată cu invazia populației Isokelekel, care, de asemenea, a locuit la Nan Madol, deși succesorii săi au abandonat insulele.
Nan Madol a fost interpretat ca rămășițe ale unuia dintre „continentele pierdute” Lemuria sau Mu, de aici si teoria „Continentului pierdut”.
Traducere și adaptare Mădălina Corina Diaconu
Surse: smithsonian magazine, archaeology magazine, weather.com
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Adauga un comentariu