Derinkuyu – orașul subteran din Turcia (Foto)

Peșterile ar fi putut fi construite inițial în roca vulcanică moale din regiunea Cappadocia de către frigieni în secolele VIII-7 î.Hr., potrivit Departamentului de Cultură al Turciei.

Când limba frigiană s-a stins pe vremea romanilor, înlocuită cu ruda ei apropiată limba greacă, locuitorii, acum creștini, și-au extins cavernele la structuri adânci pe mai multe niveluri, adăugând capele și inscripții grecești.

Orașul de la Derinkuyu a fost format pe deplin în epoca bizantină, când a fost folosit intens ca protecție împotriva arabilor musulmani în timpul războaielor arabo-bizantine (780–1180 d.Hr.).

Orașul a fost conectat cu alte orașe subterane prin mulți kilometri de tuneluri. Unele artefacte descoperite în aceste așezări subterane aparțin perioadei bizantine mijlocii, între secolele al V-lea și al X-lea.

Este suficient de mare pentru a fi adăpostit până la 20.000 de oameni împreună cu animalele și produsele alimentare.

Este cel mai mare oraș subteran excavat din Turcia și este unul dintre numeroasele complexe subterane găsite în Cappadocia.

Aceste orașe au continuat să fie folosite de către nativii creștini ca protecție împotriva incursiunilor mongole din Timur în secolul al XIV-lea.

După ce regiunea a căzut în mâna otomanilor, orașele au fost folosite ca refugii de către nativii de la conducătorii musulmani turci.

Până în secolul al XX-lea, populația locală, grecii capadocieni, încă foloseau orașele subterane pentru a scăpa de persecuțiile periodice.

De exemplu, Richard MacGillivray Dawkins, un lingvist de la Universitatea Cambridge, care a efectuat cercetări între 1909 și 1911 asupra nativilor vorbitori de greacă din Capadocia, a înregistrat un astfel de eveniment ca petrecut în 1909:

„Când a venit vestea despre recentele masacre de la Adana, o mare parte a populației de la Axo s-a refugiat în aceste camere subterane pentru câteva nopți.”

În 1923, locuitorii creștini din regiune au fost expulzați din Turcia și mutați în Grecia în schimbul de populație dintre Grecia și Turcia, după care tunelurile au fost abandonate.

În 1963, tunelurile au fost redescoperite după ce un locuitor al zonei a găsit o cameră misterioasă în spatele unui perete în casa lui. Săpăturile ulterioare au scos la iveală accesul la rețeaua de tuneluri.

În 1969, situl a fost deschis vizitatorilor, aproximativ jumătate din orașul subteran fiind accesibil în prezent.

Foto domeniu public

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină