Effingham Grant, părintele podului Grant din București

Effingham Grant s-a născut pe insula Guernsey, Marea Britanie, fiind primul copil și singurul fiu al locotenentului Edward Effingham Grant cu Marie Grant.

Effingham a avut 5 surori, printre care și Maria Rosetti. În 1837 tânărul Grant găsește un post liber la Consulatul Britanic din Valahia, sub comanda lui Sir Robert Gilmour Colquhoun, care se va ocupa de formarea acestuia.

Un mai târziu, sora sa, Maria Rosetti, îi face o vizită și decide să se mute și ea la București. Se împrietenește cu Dinicu Golescu și se mută la palatul Belvedere al logofătului.

În 1850 Effingham Grant se căsătorește cu Zoe Racoviță, fata lui Alexandru Racoviță și a Anei Golescu, nepoata lui Dinicu Golescu.

După căsătorie, familia intră în posesia Palatul Belvedere și moșii aferente, moștenite de Zoe. La 1854 Sir Robert Gilmour Colquhoun este numit consul al Bosniei și decide să părăsească țara.

Effingham Grant decide atunci să renunțe la viața de diplomat și să se dedice afacerilor. Ca urmare în 1863 Grant înființează Fonderia E. Grant et comp. Belvedere, prima turnătorie din București.

La 1864 britanicul pune bazele primului atelier de prelucrare a tutunului din țară, Manufactura de tutun Belvedere. Firma devine apoi Regia Monopolurilor Statului în 1879.

Effingham parcelează terenul din jurul manufacturii și îl vinde muncitorilor, dând naștere la ceea ce va deveni cartierul Regie.

În 1865 Grant începe să se ocupe de o nouă afacere nemaîntâlnită în țară, creșterea de orhidee. Mai târziu această afacere a dat denumirea de Strada Orhideelor, denumire care se păstrează și astăzi.

După falimentul fabricii sale „Fonderia de la Belvedere”, Grant este nevoit să vândă statului o parte din terenurile moștenite de la boierii Golești. Astfel, statul decide să construiască pe terenul fostului proprietar, un pod, numindu-l după numele acestuia.

Primul pod Grant, inaugurat în 1909, consta din patru tabliere metalice din oțel pudlat, cu deschiderea de 42 m, cu grinzi cu zăbrele calea jos, de tip Schwedler, care au fost recuperate de la podul peste râul Putna Seacă, de pe linia Buzău-Mărășești, când acestea au fost înlocuite cu altele din oțel.

Ulterior, când au fost construite cele două linii de acces în depoul București Călători, podul Grant a fost lungit cu două deschideri de câte 10 m, din grinzi metalice înglobate în beton.

În anul 1929, „Atelierele Centrale de Poduri”, întreprindere proprie a Companiei de Căi Ferate din România, specializată în uzinarea și montajul podurilor de cale ferată, a executat lucrări de consolidare a Podului Grant.

La sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80, paralel cu acesta a fost construit un nou pod. Noul pod Grant, care trece peste un grup de căi ferate de 136 de metri lățime, a fost construit conform noilor standarde antiseismice stabilite după cutremurul din 1977.

În afară de pasajul principal există și 6 pasaje amplasate pe bretelele de legătură cu diversele artere de circulație din zonă. După terminarea podului nou, tablierele metalice ale podului vechi au fost îndepărtate, dar pilonii podului inițial au rămas prezenți între liniile de cale ferată.

În forma actuală, podul unește cartierul Crângași de Strada Turda, trecând (de la Vest la Est) pe deasupra căii Giulești, căii ferate spre Gara de Nord și căii Griviței.

Podul are opt bretele de acces pentru cele două străzi care trec pe sub el. Pe circulă linia de tramvai 41 care este prima linie de metrou ușor din București.

Foto Wikipedia, wikimapia

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină