G-ral (r) Marian URECHE: 1944-1962, perioada cu cele mai grele pierderi din istoria României!

După intrarea trupelor ruseşti în Bucureşti (n.r. 1944) un grup masiv de N.K.G.B-işti l-a instalat pe Bodnăraş la conducerea S.S.I. (Serviciul Special de Informaţii).

Prima sa mişcare, la ordinele primite, infiltrarea Serviciului Special de Informaţii cu zeci de cetăţeni români care, după ce au căzut prizonieri, au fost recrutaţi de N.K.G.B pentru munca de informaţii şi traducerea în viaţă a indicaţiilor Moscovei…

În martie 1945 presiunea Moscovei atingea cote maxime în România. Prefacerile fundamentale urmărite aici trebuia să fie  legitimizate în ochii opiniei publice occidentale.

În aceste condiţii, teza de politică externă potrivit căreia existenţa în continuare ca stat independent a României va putea fi asigurată doar de instalarea unui guvern prosovietic… avea să precipite desfăşurarea evenimentelor.

Astfel, într-o foarte importantă funcţie, aceea de secretar de stat la Ministerul de Interne, în noiembrie 1944, a fost numit un comunist, tipograful Teohari Georgescu, iar în postul şi mai însemnat, de secretar general pe lângă primul ministru, Petru Groza, a fost instalat Emil Bodnăraş, tot un comunist care era însă şi ofiţer al N.K.V.D. (Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne).

Teohari Georgescu, membru P.C.R. din 1929, venea de la Moscova unde, din 1920, fusese format şi instruit de cunoscutul activist bulgar al Internaţionalei Comuniste, Gheorghi Dimitrov.

În noua demnitate atribuită (pe care o va exercita până în 1952) după ocuparea României de către trupele sovietice, Teohari Georgescu primea instrucţiuni direct de la generalul rus Dimitri G. Fedîcikin, primul consilier sovietic din ţara noastră (1944-1947) şi reprezentant al Direcţiei de Informaţii Externe a N.K.G.B.

Acelaşi consilier era şeful agenţiei sovietice din România, iar unul dintre obiectivele cele mai importante urmărite era acela al infiltrării şi „comunizării” instituţiilor de forţă ale statului: Siguranţa, Serviciile Speciale de Informaţii şi Jandarmeria.

În martie 1945, urmare eficienţei activităţii sale, Teohari este numit ministru de interne.

Un alt spion sovietic, Emil Bodnăraş, ucrainian de origine, după instalarea guvernului Petru Groza, este împuternicit să controleze nemijlocit activitatea Serviciului Special de Informaţii.

Anterior, între anii 1932-1933, după fuga sa în URSS, Bodnăraş fusese instruit în activitatea secretă de informaţii, sens în care a fost pregătit ca agent sovietic la o unitate din Astrahan. În acelaşi scop, ulterior absolvă şi cursurile unei şcoli superioare de informaţii.

Alte câteva aspecte interesante din biografia acestuia: În 1935 se întoarce în România, trimis cu sarcini informative. Este prins şi arestat. În închisoarea Doftana îl cunoaşte pe Gh. Gheorghiu Dej.

La cererea sa devine cetăţean sovietic, rămânând într-o permanentă legătură cu N.K.G.B-ul pe care, în calitate sa de agent, îl informa cu  meticulozitate despre evoluţiile din România şi, în primul rând, în legătură cu activitatea tuturor liderilor partidului comunist.

Activitatea sa informativă, de controlare şi dirijare către NKGB a tuturor schimbărilor din spaţiul românesc se adaugă altor „merite” cum ar fi cele vizând arestarea lui Ion şi Mihai Antonescu, acţiune desfăşurată sub conducerea regelui Mihai, urmată de contribuţia sa, în martie 1946, la fraudarea alegerilor.

Un alt agent NKGB este Serghei Niconov (devenit Nicolau). El este etnic rus şi este considerat a fi şeful unei veritabile reţele de spionaj a  N.K.G.B-ului în România, activitate pentru care a fost condamnat în anii ’30.

Este eliberat din detenţie imediat după 23 august, continuând să lucreze pentru Direcţia de Informaţii Externe a N.K.G.B-ului. În martie 1945 este numit director al Serviciului Special de Informaţii şi este înaintat, la scurt timp (1947-1951) director general al acestei instituţii.

Din aprilie 1951 şi până în martie 1954 este numit şef al Direcţiei A din cadrul Direcţiei Generale a Securităţii Statului (D.G.S.S.), în fapt şef al serviciului de informaţii externe. Soția sa era Nina Niconovna, secretara personală a lui Dej.

Şi pentru ca controlul informativ al sovieticilor să fie eficient şi deplin, şeful de cabinet al lui Dej era agentul N.K.G.B Mihail Gavrilovici, iar şeful gărzii personale se numea Valerian Bucikov, tot ofiţer N.K.G.B.

Consilierii sovietici şi unele persoane cu funcţii de conducere în securitate – adesea maghiari sau evrei – au asigurat în practică relizarea liniei dure a revoluţiei.

Aceasta a însemnat, între altele, negarea tradiţiilor şi valorilor naţionale, îngrădirea Constituţiei şi, evident, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Excesele legate de internările în colonii (lagăre de muncă), de trimiterea la Canal (Dunărea –Marea Neagră), după 1949, cele privind colectivizarea şi altele, sunt de inspiraţie K.G.B-istă.

Pe aceiaşi parametri dar, de această dată cu impact nimicitor asupra valorilor României, se plasează exterminarea fizică în penitenciare a celei mai mari părţi a intelectualităţii, cea care a construit perioada de glorie a României dintre cele două războaie mondiale.

S-a decimat în acest mod, cu bună ştiinţă, după un program criminal, intelectualitatea românească cea mai valoroasă, cu fibră civică. Cea care a asigurat osatura evoluţiei României şi consistenţa dezvoltării sale.

Valori de excepţie ale neamului românesc au albit astfel cu oasele lor „zonele penitenciarelor de la Râmnicu – Sărat, Piteşti, Aiud, Gherla, Sighetul Marmaţiei şi alte câteva locuri ale mormintelor fără cruce.

Putem spune că în această perioadă (1944-1962)  România a suferit cele mai grele pierderi din istoria sa, pierderi plasate cu mult deasupra celor de ordin material.

Din aceste motive, linia de continuitate a intelectualităţii strălucite, rasate, cu ştaif, a ţării s-a frânt, acest lucru resimţindu-se încă şi astăzi în peisajul nostru naţional.

 (Marian V. Ureche, , „Serviciul de Informații al Justiției văzut din interior – Corupția la nivel înalt: masa de manevră a Rusiei și Ungariei”, editura Mara Books & Publishing, 2019)

Sursa: CERTITUDINEA

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină