Țară murind – România

După 30 de ani de continuă slăbire, acum vedem, mai pregnant, dată fiind situația impusă de pandemie, cât de slab este Statul nostru. La această figură tristă l-au adus, deopotrivă, politicienii, presa, serviciile de informații și intelectualii. Așa cum spuneam deunăzi, când privesc acest tablou nu găsesc, din păcate, altă sintagmă mai potrivită decât Țară murind – România.

Politicienii – pentru că au permis, din rațiuni electorale ieftine, tuturor analfabeților să facă politică și care, potrivit arealului lor de acțiune, repede au intrat în cârdășie cu zonele interlope având un singur scop – devalizarea accelerată a bogățiilor țării și îmbogățirea lor personală.

Incapabili (Parlamentul, format în bună măsură din inși fără școală – șoferi, electricieni, mecanici, coafeze, vânzătoare, etc. – cu diplome postdecembriste de pe la fel de fel de universități obscure, este cel mai elocvent exemplu) de a contura măcar o schiță de plan privind dezvoltarea durabilă a României, furtul – legiferat pe alocuri – este singurul lor plan strategic pentru țară.

Din dicționarul lor, de altfel extrem de sărac, lipsesc cu desăvârșire cuvinte ca patriotism, patrie, morală, etică, verticalitate, onoare etc.

Presa, care ar fi trebuit să întrețină, ca o adevărată a patra putere în Stat – cum așa de mult îi place să ne reamintească mereu acest lucru – , un climat curat în care să promoveze adevăratele valori, s-a tabloidizat foarte repede și, parcă într-o concurență acerbă în a ajunge deplorabilă, a sfârșit prin a promova toate secăturile acestei țări: vipuri goale de conținut, sfertodocți, mafioți, etc., în fine, cam tot ce însumează România grețoasă și a prostului gust.

O țară fără servicii de informații profesioniste și fidele/patriotice este pierdută. Faptul că România arată așa cum o vedem azi, scufundată într-o mlaștină generalizată, este în principal vina lor.

Privatizările frauduloase, mai cu seamă în domeniile strategice pentru interesul patriei – cu mulți actori străini, care privesc România ca pe o colonie, numai bună de hăcuit/exploatat – ,vânzările de terenuri, în special din Transilvania, către dușmanii strategici ai României, retrocedările frauduloase din inima orașelor Transilvaniei, înstrăinările avuțiilor noastre de peste graniță – vezi moștenirea Gojdu, din Ungaria – , exploatările sălbatice ale unor resurse vitale ale solului și subsolului natal  – pădurile, rezervele de gaz, zăcămintele aurifere, apele minerale, etc. – toate, dar absolut toate, au fost posibile doar prin somnolența, indusă sau nu, a serviciilor noastre de informații, interne și externe.

Și intelectualii! Ah, intelectualii!!! Neimplicarea lor activă, lipsa de atitudine, lașitatea celor mai mulți dintre ei, căderea într-un confort mic burghez – în care, de cele mai multe ori, interogațiile substanțiale despre lume în general, despre lumea românească, în particular, sunt excluse – , complicitatea găunoasă cu mai marii zilei care, cu un dispreț de cele mai multe ori nedisimulat, așa ca pentru a-i umili o dată în plus, le aruncă, sub fel de fel de forme, oficiale sau neoficiale, câte o ciosvârtă sau o fârâmitură de la masa lor.

Așa se face că proliferarea acestui haos în care unii își fac din încălcarea legilor un titlu de glorie, mai mare sau mai mică, în care fel de fel de sfertodocți sunt marii pedagogi ai nației, în care elevii dau lecții profesorilor, și nu invers, în care interlopii își etalează ostentativ puterea găunoasă, în care fel de fel de neaveniți, aventurieri de aiurea, sunt primiți ca sfintele moaște, în care cei cu interese vădit străine de cele ale României se plimbă angelic, nederanjați de nimeni – n-are drept stavilă un Stat puternic, ci unul anemic, incapabil de o reacție viguroasă, singura care ne mai poate salva din mlaștina în care ne aflăm.

MIRCEA  MĂLUȚ

Text preluat din bilunarul Certitudinea

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină