Insula Anthrax – Locul unde sovieticii au testat armele biologice. Cum arată astăzi zona. Galerie foto

Posted on 25 octombrie 2017 by Radu Ungureanu in Istorie, Știați că // 0 Comments

În anii 1920, guvernul sovietic a început să caute un loc izolat în care să poată construi un complex militar pentru a testa armele biologice. Locația ideală pentru un astfel de complex a fost o insulă îndepărtată, slab populată, situată bine în interiorul Uniunii Sovietice, departe de granițele externe. Astfel, insula Vozrozhdeniya de pe Marea Aral a devenit terenul de testare ideal pentru acest proiect.

În 1948, a fost înființat un laborator de arme biologice extrem de secret, poreclit Aralsk-7. Până la închiderea sa în anii 1990, laboratorul a testat câțiva dintre cei mai periculoși agenți patogeni cunoscuți omului, inclusiv ciuma, antraxul, variola, bruceloza, tularemia, botulinum și encefalita ecvină din Venezuela. Gennadi Lepyoshkin, medic, microbiolog și colonel pensionar din Armata Sovietică, a petrecut 18 ani pe insulă alături de mai multe echipe de cercetători și a declarat pentru cotidianul The New York Times faptul că experiența este una epuizantă și traumatizantă.

Am folosit maimuțe, între 200 și 300 în fiecare an. Personalul nostru le lua și le închidea în cuști lângă dispozitivele care măsurau concentrația de germeni din aer. Apoi, după ce erau expuse, animalele erau duse în laboratoare, unde le testam sângele și urmăream dezvoltarea unei anumite boli. Mureau în câteva săptămâni după care efectuam autopsiile”, a declarat colonelul aflat în rezervă acum. În cadrul complexului lucrau un număr de aproximativ 1.500 de persoane care locuiau în orașul Kantubek.

Astăzi, întregul complex se află în ruine. Insula însăși nu mai există fiind absorbită de deșertul care a cuprins Marea Aral în timp ce aceasta s-a evaporat. Când a fost construit orașul, la mijlocul secolului al XX-lea, Marea Aral era al patrulea cel mai mare lac din lume, cu o suprafață de 68 000 de kilometri pătrați. Dar un plan de irigații rău planificat a început să sugă cantități disproporționat de mari de apă din râurile care au hrănit lacul, iar Marea Aral a început să piardă teren.