Viața de poveste a româncei ELVIRA POPESCU – actrița de mare succes care a devenit CONTESĂ în Franța și a trăit… aproape un secol

Spre sfârșitul primăverii anului 1894 se năștea, la București, Elvira Popescu. Încă din primii ani de viață, fetița îi uimea pe cei din anturajul familiei prin grația, spontaneitatea și capacitatea sa de imitație. Mai târziu, după absolvirea Conservatorului de Artă Dramatică, frumoasa Elvira Popescu (1894-1993) s-a angajat la Teatrul Național, fiindu-i repartizate roluri dificile, cărora le făcea față cu brio. Unul dintre maeștrii care i-au împărtășit tainele actoriei a fost celebrul Constantin Nottara. Împreună cu alți actori, tânăra și-a adus aportul la înființarea a două teatre: Excelsior și Teatrul Mic.

În anul 1923, artista a ajuns în Franța, devenind angajată a unui teatru parizian. Cu toate că, la acel moment, era departe de a se descurca perfect în limba franceză, Elvira Popescu a obținut un succes fenomenal, cu prima piesă jucată, în care a interpretat rolul principal. A fost apreciată atât de public, cât și de către întreaga critică – lucru fără precedent în Franța acelor ani, când exigența era la ea acasă.

Înzestrata actriță română nu putea să nu primească propuneri de colaborare și de la producătorii din domeniul cinematografic, în care a debutat de timpuriu. A jucat (la 1912) într-unul dintre primele filme istorice românești, pelicula „Independența României: Războiul Româno-Ruso-Turc 1877”. Începând cu 1920 avea să joace în zeci de filme, vreme de peste 50 de ani, până în 1972, dar perioada sa de glorie cinematografică s-a situat în fascinanții ani ′30 ai secolului trecut!

Având și calități ce o recomandau pentru funcții de conducere, talentata româncă a ajuns directoare la Théâtre Marigny și Théâtre de Paris. De altfel, fusese director de teatru și în România, la doar 25 de ani. În mod miraculos, românca noastră era capabilă să transforme, prin prestația sa actoricească, o piesă deplorabilă într-un succes răsunător. În Franța, Elvira Popescu era mai apreciată decât multe dintre vedetele internaționale ale marelui ecran, cum ar fi Greta Garbo.

Elvira Popescu a avut un singur copil, rezultat din căsătoria cu actorul român Aurel Athanasescu – de care, mai târziu, avea să se despartă. Peste hotare, a avut o relație sentimentală cu autorul francez Louis Verneuil și mai târziu s-a recăsătorit, cu un francez „de sânge albastru”, baronul Maximilien Sébastien Foy. Așa a ajuns baroneasă și, ulterior, contesă de Foy. Artista a moștenit atât averea scriitorului Louis Verneuil (prin testament), cât și patrimoniul contelui de Foy, devenind, fără să fi urmărit acest lucru în mod special, stăpână peste o avere considerabilă.

În Franța, Elvira Popescu a primit premiul „Molière” (acum 30 de ani), rezervat celor mai talentați actori. Statul francez i-a acordat, ilustrei românce, Legiunea de Onoare… în două rânduri. Printre personalitățile care o apreciau și o vizitau în ultima parte a vieții s-au numărat și doi politicieni ce au fost președinți ai Franței, Chirac și Giscard d’Estaing. Românca devenită contesă a avut nu o doar viață frumoasă, tumultuoasă, ci și una îndelungată, ajungând până aproape de 100 de ani (s-a stins la sfârșitul anului 1993).

„La Blouse Roumaine“, cunoscutul tablou al pictorului Matisse, a fost, se pare, inspirat de către ilustra artistă româncă. Elvira Popescu fost una dintre marile noastre actrițe, reușind să dobândească și o faimă internațională, prin calitățile sale artistice de excepție.

Talentata româncă a avut o viață de poveste!

 

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: adevarul.ro, wikipedia.org

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină