Cunoaste lumea

Noutăți

„URIEŞII” din Ţara Hațegului

  •  
  •  
  •  

Povestea oaselor de “urieşi” descoperite în secolul al XIX-lea la Sânpetru, pe Valea Sibişelului în Ţara Haţegului, cuiburile cu ouă de dinozauri de la Tuştea şi giganticul reptilian Haţegopterix Tambema…

Ca multe din aşezările situate pe rama sudică a depresiunii intracarpatice a Ţării Haţegului, satul Sânpetru îşi cuibăreşte casele la adăpostul culmilor ferestruite de văile ce-şi adună apele undeva sus, în circurile glaciare ale Retezatului Mare…

Oamenii locului îi spun râului care străbate ţinutul, Sibişel. Numele, a cărui semnificaţie s-a pierdut undeva, în negura timpului, este extrem de vechi şi relativ frecvent în această provincie carpatică, cu istorie multimilenară.

Îngropate în stratul gros de sol, pe care localnicii îl cultivă cu multă trudă, se ascund unelte paleolitice, resturi de ceramică neolitică, vestigii ale civilizaţiei dacice dar şi ruinele Sarmizegetusei Ulpia Traiana, capitala anticei provincii romane Dacia Felix.

După aproape două milenii, s-au transformat în istorie şi celelalte imperii, care  au stăpînit vremelnic aceste meleaguri…Doar oamenii şi ocupaţiile lor străvechi, agricultura şi păstoritul, au rămas peste veacuri aceleaşi… Aparent, sub lumina stranie a miezului de vară, nimic nu se mai poate întâpla, în acest decor patriarhal de aici de pe valea Sibişeluilui.

Şi totuşi… Printre localnici circulă tot felul de poveşti ciudate despre uriaşii care ar fi trăit cândva pe aceste meleaguri iar după cum vom vedea în cele ce urmează, ele nu sunt lipsite de temei căci, în urmă cum mai bine de un secol, paleontologii au descris, în depozitele de roci sedimentare din versanţii râului Sibişel, resturi scheletice fosilizate aparţinând celor mai înfricoşătoare animale care au trăit vreodată pe pământ…dinozaurii.

Dar ce sunt fosilele ?…După moarte părţile moi ale organismului, muşchii, pielea sau tendoanele putrezesc. Se pot conserva, în anumite condiţii doar părţile tari, oasele, dinţii sau cochiliile… Iar asta doar în cazul în care acestea sunt acoperite sau îngropate rapid de mâluri sau nisipuri, sedimente la nivelul cărora se impregnează cu săruri de calciu, fosfor sau oxizi de fier pietrificându-se.

Prin anul 1842, paleontologul american Robert Owen propunea în premieră termenul de dinozaur, prin combinarea a două cuvinte greceşti: deinos sau înspăimântător şi sauros însemnând şopârlă sau reptilă, pentru a desemna nişte enigmatice fosile de vertebrate terestre uriaşe…

Nimeni nu bănuia, pe atunci, extraordinara carieră pe care o vor face, nu doar în lumea academică, dinozaurii sau şopîrlele înfricoşatoare dispărute, în condiţii încă neelucidate, cu mai bine de şaizeci şi cinci de milioane de ani în urmă, la sfîrşitul erei Mezozoice.

Pe poteca din versantul drept al văii Sibişelului, trebuie să fi urcat, pe la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi baronul Franz von Nopcsa, primul om de ştiinţă ce va descrie fosilele de dinozauri din Ţara Haţegului… despre care,  localnicii încă mai cred că aparţin uriaşilor de dinainte de potopul biblic…

Poveştile de atunci s-au transformat treptat în legende şi vor rămâne ferecate aşa, poate pentru totdeauna, alături de figura enigmatică a Baronului Franz von Nopcsa, dincolo de zidurile şi ferestrele castelelor şi conacelor, din mijlocul fostelor sale domenii nobiliare, de pe întinsul Ţării Haţegului…

După mai bine de un secol de la primele descrieri ştiinţifice, făcute de Baronul Franz von Nopcsa, problema dinozaurilor din Haţeg rămâne încă deschisă…

Chiar dacă ştiinţa a progresat enorm există numeroase semne de întrebare legate de apariţia, dezvoltarea şi mai ales de dispariţia acestor ciudate creaturi…Ea se numără şi în prezent printre enigmele neelucidate încă de oamenii de ştiinţă, ce consideră Ţara Haţegului un unicat…

Iată deci că vestigiilor, rămase în urma unei istorii relativ recente, li se alătură aura de mister a unei lumi dispărută pentru totdeauna, cu mai bine de şaizeci şi cinci de milioane de ani în urmă…

Prin părţile locului, după cum am văzut, istoria oaselor de uriaşi începe cu figura aproape legendară a baronului Franz von Nopcsa…Lui i se datorează primele cercetări asupra oaselor de dinozauri din Ţara Haţegului.

Castelul acestuia din comuna Săcelu din apropiere de Sânpetru mai păstrează încă, ascunse sub zidurile măcinate de vreme poveştile cu uriaşii de altădată…Indiferent de poveştile care mai circulă şi astăzi printre localnici,  mai îainte de toate, baronul Nopcsa a fost un pasionat paleontolog. Aici, între pereţii uneia din camere, singura rămasă aproape neatinsă de trecerea vremii, se spune că se închidea, acest enigmatic personaj, împreună cu umbrele “uriaşilor de odinioară”.

Începand cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea şi până în primii ani ai primului război mondial a studiat cu predilecţie oasele fosile ale dinozaurilor colectate de pe valea Sibişelului dar şi din alte locuri ale întinselor pământuri pe care le deţinea familia Nopcsa. De fapt, primele semnalări sunt datorate sorei acestuia Ilona Nopcsa, descoperiri care poate au determinat cariera marelui paleontolog care a fost Nopcsa.

Odată cu începutul primului război mondial, dispare întreaga colecţie de oase de dinozauri, despre care se spunea că era impresionantă. Practic nimic din vechea colecţie nu a mai ramas în Tara Haţegului. Doar cele căteva piese de mobilier şi frumoasa teracotă din camera folosită odinioară ca refugiu. O bună parte din colecţie, cuprinzând sute de oase de dinozauri, a fost înstrăinată ajungând în depozitele muzeului britanic, ale muzeului de istorie naturală din Viena sau ale muzeului Institutului Geologic din Budapesta.

Timp de peste 60 de ani, până în ultima parte a anilor 1970, această regiune nu a mai fost cercetată din punct de vedere paleontologic. Peste umbrele dinozaurilor din Ţara Haţegului s-a aşternut o stranie tăcere. Odată cu dispariţia domeniilor nobiliare şi a colecţiei din Castelul de la Săcel, o aură de mister se va aşterne şi peste figura şi aşa legendară a baronului Nopcsa, despre care se spune că s-ar fi stins din viaţă prin anii ’60, într-un obscur hotel din Viena…Nu ştim, încă ce se ascunde în spatele poveştilor care circulă printre localnici despre baronul Franz von Nopcsa.

Un lucru este cert. Pasionatul paleontolog, a descris aici în Ţara Haţegului numeroase specii de dinozauri ierbivori dar şi carnivori. Printre speciile noi se numără şi genul Rhabdodon din familia dinozaurilor bipezi, ierbivori cu cioc de raţă sau Hadrozaurienilor, cum se mai numesc ei astăzi în literatura de specialitate… dar şi un dinozaur patruped sau sauropod o specie unică descrisă doar aici, pe care a botezat-o Strutiosaurus Transilvanicum.

Aproape trei sferturi de veac, vîntul, zăpezile şi ploile de peste an au smuls neîncetat din depozitele sedimentare, suprapuse aidoma foilor unei impresionante cărţi, în versantul stâng al Văii Sibişelului, oasele de dinozauri, pe care localnicii, într-un mod miraculos şi simplu au continuat să le atribuie “urieşilor de altădată” şi să le lege de figura baronului von Nopcsa intrată şi ea în legendă…

Citește mai mult: Ultima-ora


Cunoaşte Lumea --> Prima pagină


  •  
  •  
  •  

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii