Noutăți

Un text excepțional – DECLARAȚIA DE LA PARIS: „Să scăpăm de tirania falsei Europe!” Răspândește-l și tu!

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească): În urma unei întâlniri comune avute la Paris, un grup de intelectuali de orientare conservatoare a publicat, pe data de 7 octombrie 2017, un manifest intitulat „O Europă în care putem să credem“. Izvorât dintr-o profundă îngrijorare şi deziluzie faţă de actualul mers al lucrurilor, textul îşi propune, pe lângă tragerea unui semnal de alarmă asupra risipirii moştenirii civilizaţiei europene prin autoamăgire şi deformare ideologică, şi transmiterea unui mesaj afirmativ. El exprimă un ataşament ferm faţă de valorile adevăratei Europe, a căror perenitate le situează dincolo de abstracţiunile aflate la modă în zilele noastre. Semnatarii documentului publicat în mai multe limbi (din păcate nu şi în română, până acum) la https://thetrueeurope.eu sunt: Phillipe Bénéton, Rémi Brague, Chantal Delsol, Pierre Manent (Franţa), Roman Joch (Cehia), Lánczi András (Ungaria), Ryszard Legutko (Polonia), Roger Scruton (Marea Britanie), Robert Spaemann (Germania), Bart Jan Spruyt (Olanda), Matthias Storme (Belgia), Janne Haaland Matlary (Norvegia), Dalmacio Negro Pavón (Spania). Prezentăm mai jos câteva fragmente relevante ale amplului document

  • Europa este casa noastră. Europa ne aparține și noi aparținem Europei. Aici este casa noastră; nu avem altundeva. Motivele pentru care Europa ne este scumpă depășesc capacitatea noastră de a ne explica sau justifica această credincioșie. Este vorba de o istorie comună, de speranțe și iubiri […]. Acasă este acolo unde lucrurile ne sunt familiare și unde rămânem recunoscuți oricât de mult am rătăcit. Aceasta este adevărata Europă, prețioasa noastră civilizație pe care nimic nu o poate înlocui.
  • Suntem sub amenințarea unei false Europe. Europa, cu toată bogăția și măreția ei, se găsește sub amenințarea unei false înțelegeri a propriei identități. O falsă Europă care se vede pe sine ca o culme a civilizației, dar în realitate ne va confisca căminul. […]. Adepții ei aleg să fie orfani fără trecut și prezintă starea de orfan fără familie și cămin ca pe o cucerire nobilă a prezentului. Astfel, falsa Europă se erijează ca înaintemergătoarea unei comunități universale care de fapt nu este nici comunitate, nici universală.
  • Falsa Europă este utopică și tiranică. Campionii falsei Europe sunt vrăjiți de superstiția progresului inevitabil. Cred că Istoria este de partea lor, iar această credință îi face aroganți și disprețuitori, incapabili să mai recunoască defectele lumii la care pun umărul, o lume în care nu mai există națiuni și culturi. […]. Ei ignoră sau chiar resping rădăcinile creștine ale Europei. Și sunt extrem de atenți să nu-i ofenseze pe musulmani, despre care își închipuie că vor adopta cu bucurie perspectiva lor seculară și multiculturală […].
  • Trebuie să apărăm adevărata Europă. Mergem pe un drum înfundat. Cea mai mare amenințare cu privire la viitorul Europei nu este nici intervenționismul rus, nici imigrația musulmană. Cel mai mare risc pentru adevărata Europă este menghina în care falsa Europă ne ține imaginația. Națiunile și cultura noastră sunt golite de conținut și înlocuite de fantasma unei Europe iluzorii. Ne angajăm să ținem piept acestei amenințări la adresa viitorului. Vom apăra, susține și promova adevărata Europă, Europa căreia cu toții îi aparținem de fapt.
  • Solidaritatea și loialitatea civică încurajează participarea activă. Adevărata Europă așteaptă și încurajează o participare activă la proiectul comun al vieții politice și culturale. Idealul european este cel de solidaritate bazată pe acceptarea unui corp de legi care se aplică tuturor și are cerințe limitate […]. Acest spirit de progres s-a născut din dragostea și fidelitatea pe care am arătat-o patriei.

 

  • Nu suntem supuși pasivi. Spiritul unității europene ne permite să le acordăm încrederea celor din piața publică, chiar dacă ne sunt străini. Parcurile publice, piețele centrale și largile bulevarde ale orașelor europene exprimă spiritul politic European: împărtășim o viață în comun și treburile publice (res publica) […]. Nu suntem supuși pasivi aflați sub dominația unei puteri despotice, fie ea sacră sau seculară. Nu ne prosternăm în fața forțelor implacabile ale istoriei. A fi european însemnă să fii capabil de acțiune politică și istorică. Suntem autorii destinului nostru comun.
  • Statul-națiune este emblema Europei. Adevărata Europă este o comunitate de națiuni. Avem fiecare propria limbă, propriile tradiții și granițe. Dar am recunoscut întotdeauna înrudirea noastră, chiar și atunci când ne-am găsit pe poziții opuse sau chiar în război. Această unitate în diversitate ni se pare firească […].
  • Nu susținem o unitate impusă cu forța. O comunitate națională se autoguvernează cu mândrie, adesea se laudă cu realizările în plan național în domeniul artei sau al științelor și concurează cu alte națiuni. Uneori aceasta s-a făcut și pe câmpul de luptă, ceea ce a rănit Europa – uneori profund – dar nu a reușit niciodată să compromită unitatea noastră culturală […]. După teribila vărsare de sânge a celor două Războaie Mondiale din prima jumătate a secolului XX, am pornit la drum cu o hotărâre și mai mare de a ne cinsti moștenirea culturală comună. Aceasta dovedește profunzimea și forța Europei ca civilizație cosmopolită în adevăratul sens al cuvântului […].
  • Rădăcinile clasice încurajează excelența. Adevărata Europă își trage extrage inspirația și din tradiția clasică. Ne recunoaștem oglindiți în literatura antică greacă și romană. Ca europeni, ne străduim să atingem măreția, cununa virtuților clasice. Uneori, aceasta a condus la o competiție violentă pentru supremație. Dar, în cea mai bună versiune a sa, aspirația către excelență continuă să inspire europenii să compună muzică și să creeze obiecte de artă de o frumusețe inegalabilă și să facă descoperiri istorice în știință și tehnologie […].
  • Europa este un proiect comun. Adevărata Europă nu a fost niciodată perfectă […]. Dar viitorul Europei rezidă în reafirmarea credinței noastre în cele mai bune tradiții, nu într-un universalism contrafăcut care cere uitare și repudiere de sine. Europa nu a început odată cu Iluminismul. Uniunea Europeană nu împlinește dezideratul de cămin drag al nostru. Adevărata Europă este și va fi întotdeauna o comunitate de națiuni de sine-stătătoare, care uneori își apără cu înverșunare diferența, dar mereu unite prin moștenirea spirituală pe care o dezbat și dezvoltă împreună, pe care o împărtășesc și o iubesc.

 

  • Ne pierdem căminul. Adevărata Europă este în primejdie. Suntem pe cale să pierdem multe: suveranitatea popoarelor, rezistența la imperialism, cosmopolitismul civic capabil de iubire, moștenirea creștină a unei vieții umane și demne, angajamentul viu față de moștenirea antichității greco-romane. Pe măsură ce promotorii falsei Europe construiesc un fals creștinism al drepturilor universale ale omului, noi ne pierdem căminul.
  • Se promovează o falsă libertate. Falsa Europă afișează un devotament fără precedent pentru libertatea umană. O libertate care, totuși, este foarte părtinitoare și se prezintă mai degrabă ca eliberare de orice constrângere: eliberare sexuală, libertatea de auto-exprimare, libertatea de a fi „tu însuți”. Generația studenților care au participat la revolta din 1968 privește aceste libertăți ca pe niște victorii prețioase în fața unui regim cultural cândva opresiv și atotputernic. Se percep pe ei înșiși ca mari eliberatori, iar imoralitatea le este aclamată ca o adevărată realizare morală pentru care întreaga lume ar trebui să le fie recunoscătoare.
  • Individualismul, izolarea și lipsa de țel se răspândesc. Pentru generațiile europene mai tinere, realitatea nu pare atât de aurită. Libertinajul hedonist adesea provoacă plictiseală și un sentiment profund de lipsă de țel. Legătura căsătoriei a slăbit. Valurile libertății sexuale care se rostogolesc peste tineri le înăbușă dorința profundă de a se căsători și a-și întemeia familii […]. Avem datoria să spunem adevărul: Generația 1968 a distrus, nu a construit. Au creat un gol pe care acum îl umplu rețelele de socializare online, turismul ieftin și pornografia.
  • Suntem reglementați și gestionați. Chiar în timp ce pretutindeni este ridicată în slăvi libertatea fără precedent de care cetățenii se bucură în ziua de astăzi, viața europenilor devine tot mai amplu reglementată. Regulile – adesea elaborate de birocrați fără chip care merg mână în mână cu interese puternice – ne guvernează relațiile de muncă, deciziile de afaceri, calificările educaționale, știrile și divertismentul. Iar Europa încearcă acum să strângă șurubul în ceea ce privește regulile libertății de exprimare, o libertate pe care se întemeiază însăși Europa, căci reprezintă manifestarea libertății de conștiință. Noile restricții nu vizează obscenitatea sau alte atacuri la adresa decenței în viața publică. Ceea ce dorește, de fapt, să restricționeze clasa guvernantă a Europei este exprimarea politică […]. Falsa Europă nu încurajează de fapt o cultură a libertății, ci promovează o cultură a omogenizării consumeriste și a conformismului impus politic.
  • Multiculturalismul nu funcționează. Falsa Europă se mai mândrește și cu un devotament fără precedent față de principiul egalității. Pretinde că promovează non-discriminarea și incluzivitatea față de toate rasele, religiile și identitățile […]. În mod paradoxal, aventura multiculturală a Europei, care neagă rădăcinile creștine ale acesteia, promovează o formă exagerată și himerică a idealului creștin de caritate universală. Le cere popoarelor Europene un grad de negare de sine care frizează sfințenia. Ni se cere să confirmăm însăși colonizarea propriei patrii și moartea propriei culturi ca cea mai mare realizare europeană a secolului XXI – un act de sacrificiu colectiv făcut de dragul unei noi comunități globale a păcii și prosperității, care s-ar naște acum.

 

  • Rea-credință. Este o doză mare de rea-credință în acest raționament. Cu siguranță majoritatea celor din clasa guvernantă recunosc superioritatea culturii europene, dar refuză afirmarea ei publică într-o manieră care ar putea leza imigranții […].
  • Creșterea tiraniei tehnocratice. Există însă o doză și mai mare de rea-credință, una de natură întunecată. În decursul celei mai recente generații, un segment tot mai amplu al clasei noastre guvernante a decis că globalizarea accelerată îi favorizează propriile interese. Vor să construiască instituții supranaționale pe care să le poată controla fără inconvenientele rezultate din suveranitatea populară. Devine tot mai limpede că „deficitul de democrație” din Uniunea Europeană nu mai este o simplă problemă tehnică ce poate fi remediată prin mijloace tehnice. Ci este mai degrabă o caracteristică fundamentală și apărată cu zel […]. Aceasta este tirania ascunsă, dar tot mai reală, cu care ne confruntăm.
  • Falsa Europă este fragilă și neputincioasă. Vina tragică a falsei Europe devine tot mai evidentă, în ciuda faptului că partizanii ei fac eforturi majore pentru a întreține falsele iluzii. Mai presus de orice, falsa Europă se dovedește mai slabă decât și-ar fi imaginat cineva. Nu distracțiile populare și consumul de bunuri materiale sunt cele care susțin viața cetății. Lipsite de idealuri mai înalte și descurajate, prin ideologia multiculturalistă, de a-și mai exprima mândria patriotică, societățile moderne cu greu își mai găsesc resursele pentru a se apăra […].
  • Se instalează o cultură a negării de sine. Elita intelectuală europeană se numără, din nefericire, printre principalii apărători ai pretențiilor falsei Europe. Fără îndoială, universitățile noastre reprezintă gloria civilizației europene. Dar, dacă acestea căutau cândva să transmită noilor generații înțelepciunea acumulată din vremurile trecute, astăzi majoritatea universitarilor echivalează gândirea critică cu o negare simplistă a trecutului […].
  • Elitele își etalează cu aroganță virtutea[…]. Monitorizează progresele realizate în privința egalității de gen. Fac atât de multe pentru noi! Ce mai contează procesul prin care ajung să ne conducă? Ce importanță mai are că popoarele Europei devin tot mai sceptice cu privire la conducere?

 

  • […]. Azi, Europa este dominată de un materialism lipsit de sens și incapabil să mai motiveze femeile și bărbații să-și mai întemeieze familii și să nască copii. O cultură a negării de sine privează generațiile viitoare de un sens al identității. În unele țări europene există deja regiuni întregi în care musulmanii locuiesc într-un regim de autonomie neoficială în raport cu legea locală, ceea ce-i face de facto coloniști, nu compatrioți. Individualismul ne izolează unul de celălalt. Globalizarea schimbă perspectiva de viață a milioane de persoane […]. Cei care obiectează sunt etichetați ca „rasiști” sau „fasciști” […]. Nu trebuie să mai continuăm pe acest drum. Trebuie să ne scuturăm de tirania falsei Europe. Există alternativă.
  • Trebuie să respingem pseudoreligia. Orice lucrare de înnoire începe cu o autocunoaștere de tip teologic. Universalismul și pretențiile universaliste ale falsei Europe o revelează pe aceasta ca fiind o întreprindere pseudoreligioasă, care propune un puternic angajament de credință, dar și anateme. Această atitudine constituite puternicul opiu care paralizează organismul politic al Europei. […].
  • Trebuie să restaurăm adevăratul liberalism. Pentru aceasta va fi nevoie să renunțăm la limbajul mincinos care ocolește responsabilitatea și favorizează manipularea ideologică […]. Recursul la denunț este un semn de decadență a momentului actual. Nu trebuie să tolerăm intimidarea verbală și cu atât mai puțin amenințările cu moartea. Trebuie să îi protejăm pe cei care vorbesc rațional, chiar și atunci când ni se pare că se înșală în vederile lor. Viitorul Europei trebuie să fie liberal în sensul bun al cuvântului, ceea ce înseamnă să fie profund atașat deschiderii către dezbaterea publică solidă, eliberată de orice amenințări de violență sau coerciție.
  • Avem nevoie de oameni de stat responsabili. Să rupem vraja falsei Europe și cruciada ei utopică și pseudoreligioasă către o lume fără frontiere […]. Un bun lider politic administrează bunăstarea unui anumit popor. Un bun om de stat vede moștenirea noastră europeană comună și tradițiile naționale specifice ca pe daruri mărețe și dătătoare de viață, dar și ca pe lucruri fragile. El nu respinge o astfel de moștenire, nici nu riscă să o piardă de dragul unor vise utopice […].
  • Trebuie să ne reînnoim unitatea și solidaritatea la nivel național. Să recunoaștem caracterul particular al fiecărei națiuni europene și a specificului ei creștin, fără a ne lăsa intimidați de pretențiile false ale multiculturalismului. Imigrația fără asimilare înseamnă colonizare, iar acest fapt trebuie respins […]. Limbajul multiculturalismului a fost importat din America. Dar marea imigrație americană a avut loc în pragul secolului XX, o perioadă de remarcabilă creștere economică dintr-o țară în care practic nu exista niciun sistem de servicii sociale. Dar această țară avea un foarte puternic simț al identității naționale, așteptându-se de la imigranți să se adapteze la acesta. După ce a acceptat un mare număr de imigranți, America și-a închis ușile timp de aproape două generații. Europa trebuie să învețe din această experiență americană, nu să preia ideologiile contemporane care circulă în prezent acolo […].

 

  • Doar imperiile sunt multiculturale. După al Doilea Război Mondial, Europa Occidentală a cultivat democrațiile vitale. După destrămarea Imperiului Sovietic, națiunile central-europene și-au recăpătat vitalitatea civică. Acestea se numără printre cele mai prețioase realizări ale Europei. Dar vor fi pierdute dacă nu încercăm să rezolvăm problema imigrației și pe cea a schimbărilor demografice din națiunile noastre […].
  • O ierarhie adecvată nutrește bunăstarea socială. Mulți cred în mod greșit că Europa este frământată numai de controversa din jurul imigrației. În realitate, acesta este doar unul dintre aspectele unui proces general de destrămare a țesutului social care trebuie oprit și reparat. Trebuie să recuperăm demnitatea anumitor roluri sociale. Părinții și profesorii au datoria de a-i forma pe cei care le-au fost dați în grijă […]. Drepturile fundamentale trebuie protejate. Dar o democrație sănătoasă necesită ierarhii sociale și culturale care încurajează căutarea excelenței și îi cinstesc pe cei care slujesc binele comun […].
  • Trebuie să restaurăm cultura morală. Demnitatea umană înseamnă mai mult decât dreptul de a fi lăsat în pace, iar doctrina internațională a drepturilor omului nu epuizează dorința de dreptate și cu atât mai puțin dorința de bine. Europa are nevoie de un consens înnoit asupra culturii morale, astfel încât oamenii să fie conduși către o viață virtuoasă. Nu trebuie să permitem ca o falsă imagine a libertății să împiedice folosirea prudentă a legii pentru a combate viciul […].
  • Piața trebuie îndreptată spre scopuri sociale. Deși recunoaștem aspectele pozitive ale economiei de piață, trebuie să rezistăm la tentația ideologiilor care încearcă să organizeze întreaga societate conform logicii pieței libere. Nu totul este de vânzare. Piețele funcționale necesită domnia legii, iar scopul celei din urmă trebuie să fie mai mult decât eficiența economică. Piața funcționează cel mai bine când beneficiază de instituții sociale puternice și organizate după propriile principii, care nu țin de logica pieței […]. Susținem folosirea judicioasă a puterii administrative pentru a susține bunuri sociale non-economice.
  • Este nevoie de o reformă a educației. Credem că Europa are o istorie și o cultură demne de a fi păstrate. Universitățile noastre, totuși, trădează prea des moștenirea noastră culturală. Este nevoie de o reformă a programelor educaționale pentru a încuraja transmiterea culturii noastre comune, nu de o îndoctrinare a oamenilor într-o cultură a negării de sine […]. Trebuie să reînnoim cultura înaltă a Europei stabilind frumosul și sublimul ca standard comun și respingând degradarea artelor într-un fel de propagandă politică […].

 

  • Căsătoria și familia sunt esențiale. Căsătoria stă la temelia societății civile și a armoniei între bărbați și femei. Este legătura intimă centrată pe susținerea gospodăriei și creșterea copiilor. Afirmăm că cele mai importante roluri pe care le avem în societate și ca ființe umane sunt cele de tată, respectiv mamă. Căsătoria și copiii sunt de nelipsit din orice viziune a prosperității umane. Copiii necesită sacrificiu din partea celor care îi aduc pe lume. Acest sacrificiu este nobil și trebuie onorat. Susținem politicile sociale judicioase care încurajează și consolidează căsătoria, nașterea și creșterea copiilor. O societate care nu este deschisă față de nașterea propriilor copii nu are viitor.
  • Noțiunea de populism trebuie reexaminată. În Europa de astăzi există o mare doză de anxietate cu privire la ascensiunea a ceea ce este desemnat drept „populism”, cu toate că termenul nu este niciodată definit și se folosește mai ales în sens peiorativ. Ne exprimăm rezerva cu privire la aceasta. Europa trebuie mai degrabă să se hrănească din înțelepciunea profundă a propriilor tradiții decât să recurgă la lozinci simpliste și apeluri emoționale care învrăjbesc […]. Așa-zisul „populism” pe drept cuvânt pune sub semnul întrebării dictatura sistemului, „fanatismul centrului”. Este dovada că, până și în cultura noastră politică degradată și sărăcită, capacitatea de acțiune istorică a popoarelor europene poate renaște.
  • Viitorul nostru este adevărata Europă. Respingem pretenția falsă că nu există alternativă responsabilă la solidaritatea artificială și lipsită de suflet a pieței unice, a birocrației transnaționale și a societății de divertisment. Pâinea și circul nu sunt suficiente. Adevărata Europă reprezintă alternativa responsabilă.
  • Trebuie să ne asumăm responsabilitatea. În acest moment, le cerem tuturor europenilor să ni se alăture în respingerea fanteziei utopice a unei lumi multiculturale fără frontiere. Suntem îndreptățiți să ne iubim patriile natale și ne dorim să le transmitem integral copiilor noștri nobilul tezaur cultural și identitar care ne-a fost încredințat. Ca europeni, avem și o moștenire culturală comună, iar această moștenire ne cere să trăim împreună în pace ca o Europă a națiunilor. Să reînnoim suveranitatea națională și să ne regăsim demnitatea unei responsabilități politice comune pentru viitorul Europei!

Ziarul este disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

1 Comment on Un text excepțional – DECLARAȚIA DE LA PARIS: „Să scăpăm de tirania falsei Europe!” Răspândește-l și tu!

  1. Sper ca ti-ai dat seama ca 90% din masa populatiei europene nu intelege nici manifestul in integralitatea lui si nici 55% din cuvintele care-l alcatuiesc.Pe aceste vite inculte se bazeaza puterea lor si distrugerea natiunilor.Unde cultura nu e……

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii