Noutăți

Un profesor de la Universitatea București este acuzat de discriminare deoarece a criticat o studentă musulmană pentru că purta hijabul pe cap

Se întâmplă în România: Un profesor de la Universitatea București este acuzat de discriminare deoarece a criticat o studentă musulmană pentru că purtau hijabul pe cap. Situația a ajuns acum la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Pe blogul său personal, profesorul Florin Diaconu, cel care a făcut acest gest, descrie cu detalii evenimentul:

florin diaconu“M-am trezit pe cap, ieri, la unul din cursurile mele, cu o purtătoare de acoperământ islamic. Nu o burka, aceea care ascunde complet capul, inclusiv faţa, ci mai degrabă ceva care semăna cu ceea ce numim în mod obişnuit hijab sau al-amira (pentru diferenţele dintre aceste forme de exprimare vestimentară  a identităţii religioase islamice, vezi un material ilustrat, cu destule explicaţii, la adresa de internet http://www.bbc.co.uk/newsround/24118241). La o întrebare vădit benignă, zic eu, adresată în afara orelor de curs (de fapt, după ele) legată de eventualitatea ca persoana în cauză să ia în calcul, măcar ca simplă ipoteză de lucru, rugămintea mea de a se gândi dacă, totuşi, chiar e cazul să-şi afişeze în chip atât de ostentativ credinţa, am primit, în loc de răspuns, un şir de zbierăte. Cu puţinele cuvinte pe care le ştie în limba română, persoana în cauză – relativ recent ajunsă în România, pe cât am înţeles, ca refugiat sau azilant – mi-a transmis, printre alte răcnete: „Eu am drepturi!”. Perfect adevărat. Are drepturi, desigur, ca orice alt azilant sau refugiat; ştiu şi eu asta. Doar că drepturi am, la naiba, şi eu, nu numai domnia sa.

Scurtă explicaţie, spre evitarea oricărei confuzii

Ca lucrurile să fie foarte clare, cred că România, ca şi orice altă ţară civilizată, are a fi cât se poate de tolerantă cu toate religiile, inclusiv cu cele ale minorităţilor şi ale refugiaţilor sau azilanţilor, oricare şi oricâte ar fi ele. Mai mult, cu referire directă la musulmani, cred că notabil de mulţii turco-tătari care trăiesc, de secole, aici – concentraţi în special în Dobrogea – sunt buni cetăţeni români (ca să dau un măcar un exemplu cât se poate de clar, hai să ne uităm, prietene, pe CV-ul cetăţeanului român de etnie turcă Gelaledin Nezir – vezi text de presă la adresa de internet https://www.replicaonline.ro/primul-general-turc-din-romania-ridicat-la-rangul-de-chestor-principal-de-politie-206591/). Mai cred – ceea ce, presupun, îi va enerva cumplit pe tot soiul de fundamentalişti creştini şi xenofobi – şi că Europa, în general (ceea ce înseamnă şi România, ca parte a lumii europene) are mare nevoie de populaţie venită din alte părţi, care să compenseze cumva, cât mai rapid, scăderea demografică accentuată din ultimele decenii. Mai cred că, pentru România, şi cei mai mulţi dintre musulmanii veniţi în ultima vreme (în anii de după 1989, mai precis) constituie un plus demografic, cultural şi economic realmente important. Să dau câteva exemple: ştiu, întâmplător, câţiva medici veniţi din Orientul Mijlociu şi care sunt, atât ca oameni cât şi ca profesionişti, persoane de toată isprava. La mine la piaţă, de multă vreme are un atelier de chei un iranian micuţ, în mod evident musulman şiit. Alt om de toată isprava, zău aşa: foarte muncitor, adesea tare vesel şi totdeauna politicos. Tot la mine la piaţă, aproape de Splai, ani în şir am mâncat cei mai buni hamburgeri din întreg universul, pregătiţi de o familie mixtă – ea româncă, el venit, cine ştie din ce motive, de prin Orientul Mijlociu. Rar am văzut oameni la fel de politicoşi şi la fel de muncitori ca domnul în cauză. Să-i ocrotească, mi-aş dori, pe toţi musulmanii aceştia de toată isprava şi Dumnezeul meu creştin, şi Allah al lor!

În plus, cred cu tărie – iar datele demografice mă forţează, şi ele, să fac asta – că România are nevoie (mare nevoie, de fapt) şi în continuare de imigranţi, inclusiv de aceia sosiţi din Orientul Mijlociu (că doar n-o să vină aici oameni care caută cu disperare să-şi facă un rost, valuri-valuri, din Suedia sau din Statele Unite). Identitatea religioasă islamică a imigranţilor ce vin din Orientul Mijlociu Extins şi din Africa de Nord nu are de ce să fie, cred eu, deranjantă pentru nimeni. Atâta timp cât nu e agresivăŞi atâta timp cât nu e nici deranjantă, inclusiv prin gesturi ostentative comise, sub acoperirea atât de convenabilă a credinţei religioase, cu evidentă şi sfidătoare obrăznicie. Sau, eventual, chiar cu vreo miză politică pe termen lung.

Îţi cer părerea (precum şi sprijinul) şi ţie, prietene

Cum statul român este – asta-i realitatea – unul care funcţionează, încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, ca stat secular (aceasta este exact formularea din Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 382), eu unul aş dori, în calitatea mea de cetăţean (cu obligaţii depline, dar – subliniez aceasta – şi cu drepturi depline), ca lucrurile să rămână exact aşa. Mi se pare firesc, prin urmare, ca religia şi simbolurile religioase de orice fel – subliniez, de orice fel – să-şi aibă locul lor, dar NU în instituţiile de stat. Fiindcă, repet, statul român, chiar dacă nu-i secular (sau laic, dacă preferi acest sinonim) în chip atât de tranşant cum e, de exemplu, cel francez, NU e nici vreo teocraţie. Nici ortodoxă, nici catolică, nici reformată, nici israelită. Şi, desigur, nici islamică.

Prin urmare, cred că simbolurile religioase de orice fel NU trebuie afişate sau purtate la vedere, în clădirile în care funcţionează instituţii de stat (cu excepţia acelora care au, din start, un profil care face trimitere directă la religie – cum ar fi liceele confesionale, dacă ele sunt de stat, ca şi facultăţile de stat care pregătesc viitori clerici).

În ceea ce îi priveşte, în mod concret (dar şi, precizez din nou, complet lipsit de orice discriminare – vezi şi paragraful anterior) pe purtătorii de identitate religioasă islamică, veniţi în număr tot mai mare în România, în ultima vreme (nu contează că-s la studii, sau sosiţi aici ca să facă afaceri, sau sunt refugiaţi şi/sau azilanţi, alungaţi din ţările lor de război sau de sărăcie), lucrurile sunt, după mintea mea, extrem de simple: aşa cum eu sunt liber să practic exact ce religie doresc (aşa cum scrie şi-n Constituţie, de altfel), tot aşa şi ei au dreptul să facă exact acelaşi lucru – respectiv să-şi practice religia lor. Fără ostentaţie şi fără să mă deranjeze, însă, în vreun fel, pentru bunul motiv că nici eu nu-i deranjez pe ei cu credinţa mea, indiferent care şi câtă e ea (şi nici nu comit gesturi ostentative cu încărcătură religioasă de vreun fel – nu cred că m-a văzut, de exemplu, cineva, vreodată, purtând pe piept, la vedere, vreo cruce, fie ea mare sau mică). În aceste condiţii, m-ar bucura tare mult să nu mai văd – dacă s-o putea – vreo burka sau vreun hijab atunci când intru la cursuri, pentru simplul motiv că nici eu nu afişez, pe catedră, şiruri-şiruri de icoane, de lumânări şi de cădelniţe în care să fumege tămâie.

Cum însă persoana despre care v-am povestit aici n-o să priceapă în veci ce vă spun eu acum – fiindcă, nu-i aşa, cum mi-a şi zis, de altfel, doamna cu văl islamic, dânsa ştie doar că „are drepturi” (chiar mai multe, pe cât înţeleg de la ea, decât ale mele, deşi eu sunt cetăţean român şi domnia sa nu e; şi deşi eu plătesc taxe şi impozite, iar domnia sa nu plăteşte) – mă gândesc,  foarte serios, să iniţiez – ceea ce, desigur, nu pot face de unul singur – un proiect de lege. Am, ca şi tine, acest drept în temeiul articolului 74 din Constituţie, acela care spune, la aliniatul 1, că „iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot” – vezi textul complet la http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c1s3sba74). Vorbesc, desigur, despre un proiect de lege care să interzică explicit simbolurile religioase purtate la vedere în instituţiile de stat. Şi care să spună, între altele (repet, între altele), foarte clar, că nu poţi purta, în România, văl islamic pe cap, în instituţii de stat (în instituţii de stat, subliniez, nu în toate spaţiile publice; nu poţi interzice, de exemplu, unei femei purtătoare de credinţă islamică, acoperită cu văl, să meargă pe stradă sau să intre în magazine). Care e regimul acoperământului de cap islamic pentru femei, în spaţii publice, în alte ţări europene poţi vedea, în chip rezumativ, ca să fie şi mai clar despre ce vorbim, în articolul de presă pe care îl găseşti la linkul de aici – https://www.theguardian.com/world/2017/mar/14/headscarves-and-muslim-veil-ban-debate-timeline.

O a doua chestiune: cui sunt loiali, de fapt, refugiaţii şi azilanţii?

Tu ce zici, prietene, de acest „ obviously very hot potato”? Cu sau fără burka, până la urmă, în şcoala de stat sau în facultatea de stat din România, în orice primărie din România, în Parlament sau la Guvern? Aştept cu interes opinii (şi-s pregătit, desigur, şi de înjurături şi critici, care – fac pariu – o să curgă-n valuri, mintenaş, cam din toate părţile). Aştept, de fapt, opinii şi-n legătură cu o a doua problemă: tot Constituţia României spune, explicit, la articolul 54, din cadrul capitolului referitor la îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, că „fidelitatea faţă de ţară este sacră”. Ceea ce mi se pare firesc. Dar, oare, fidelitatea faţă de această ţară n-ar trebui să fie, la fel cum e pentru mine, adică tot obligatorie şi sacră şi pentru imigranţi, refugiaţi şi azilanţi? Sau, eventual, crede cineva că ar fi util pentru România ca aceştia să rămână (chiar dacă beneficiază, din plin, de resursele statului român, atâtea câte sunt ele) fideli cine ştie cărui emir sau şeic fundamentalist (şi niţel descreierat, pe deasupra), dintr-aceia care cred că întreaga Europă ar trebui, de fapt, să devină cât mai curând un teritoriu în care să domnească doar sharia, legea islamică? În aceste condiţii cred, de fapt, că ar trebui ca legile referitoare la statutul refugiaţilor şi azilanţilor ar trebui niţeluş modificate; şi anume imediat. Şi mai cred – cu temei, de altfel – că, la primirea lor pe teritoriul României, orice refugiaţi sau azilanţi, inclusiv cei veniţi din Orientul Mijlociu Extins (dar şi toţi ceilalţi, indiferent de unde vin), ar trebui să aibă obligaţia (dacă tot vor să trăiască aici şi să consume resurse produse de munca ta şi a mea) de a depune un jurământ de fidelitate faţă de această ţară care îi primeşte şi le pune la dispoziţie tot ce are. Un jurământ cu efecte clare, măsurabile şi verificabile, valabil pentru întreaga perioadă a şederii lor aici. Şi a cărui încălcare să se soldeze, cum e şi firesc, cu expulzarea imediată. Dar tu, prietene, cam ce crezi – şi în general, dar şi în cazul foarteconcret pe care îl discut aici – despre problema fidelităţii faţă de această ţară? Cel care vine aici din Siria, să zicem, şi solicită azil sau chiar cetăţenie română, cui ar trebui să fie fidel – României, sau, eventual, identităţii culturale şi religioase islamice împinse, dacă-i loc cumva pentru aşa ceva, chiar până la ideea de jihad?” (blogul autorului)

Voi ce credeți? A procedat corect?


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

10 Comments on Un profesor de la Universitatea București este acuzat de discriminare deoarece a criticat o studentă musulmană pentru că purta hijabul pe cap

  1. Argumente pertinente si de bun simt exprimate de distinsul dascal. Sustin intru totul atitudinea exprimata si demersul prin care intentioneaza sa realizeze un proiect de lege in acest sens.

  2. Profesorul are categoric dreptate! Incidentul insa are categoric aspect de provocare. Astfel de provocari sunt primejdioase si de neiertat. E poate uimitor dar eu nu stiu ce actiuni se pt intreprinde impotriva acestor provocari desi parcurgand presa am tot aflat despre aceste provocari islamice. Ma voi gandi, degraba,caci iata se intampla si la NOI!

  3. A procedat foarte corect si sunt 99% deacord cu ce a zis !

  4. Profesorul chiar crede ca musulmanii se pot integra.

    Cateva titluri lamuritoare pe
    http://rense.com/Datapages/islamdat.htm

  5. In cazul islamului, nu e atat de simplu. Nu toti musulmanii considera purtarea hijabului ca fiind obligatorie, insa cei care impun asta – la nivel de familie sau de stat – exercita presiuni imense asupra femeilor, care nu se prea pot opune. Asa ca, pusa intr-o situatie conflictuala, femeia musulmana crescuta intr-o familie traditionalista…face si ea ce poate: una iti explica frumos ca nu poate renunta la hijab, alta striga sau plange.

    Pe de alta parte, hijabul e una, burka e altceva. Nu vad de ce ne-ar deranja purtatul unui batic, asa cum nici din purtatul unei cruciulite nu ar trebui sa isterizeze pe nimeni si nu ar trebui interzis. Comportamentele acestea “ultrasensibilicoase” nu ajuta nimanui.

    Problema lumii noastre nu e religia (care, in esenta, indeamna la iubirea semenilor si autocontrol), ci
    mintea confuza a omului care nu mai stie sa traiasca in armonie cu sine si cu ceilalti, materialist, egoist si insingurat. Religia devine doar un pretext, asadar.

  6. Cea mai buna idee ar fi interzicerea totala a simbolurilor religioase in toate institutiile publice. La ce ne ajuta perpetuarea credintei retardate in prieteni imaginari, oricum s-ar numi ei, dusa pin la paroxism, din cauza ca nu sintem in stare sa privim realitatea in fata si sa gasim solutii concrete. Iar pupatul in ms-dos la straini, din lasitate = corectitudine politica, nu ne-a adus si nici nu ne va aduce vre-un beneficiu. Asadar cui aterizeaza in Romania, ar trebui sa i se explice ca aci nu-i moda cirpei in cap, ca-i musulman sau crestin. Fie vorba intre noi, si crestinismul tot din orient a fost importat, la pachet cu ”portul preotztesc”-identic cu cameshoaia arabeasca+fes+barboace la popii ortodocsi, iar la femei naframa, desigur adaptata local, si devenita parte din portul traditional. Probabil am mai importat si credinta ca femeia e sluga in casa si n-are cuvint in fata barbatului, azi numita misoginism pe la oras. Oamenii ar trebui sa realizeze ca bunastarea si pacea vin din evolutie tehnologica cuplata cu o buna intelegere si cooperare precum si distribuirea echitabila a resurselor intre semenii unei societati, fara a fi nevoie de zei veniti cine stie de unde sau de legi si datini date de tot felul de asa-zisi ginditori si profeti de acum 1000-2000 de ani, si alea aproximativ rascopiate si rasinterpretate sute de ani dupa decesul presupusului autor. Poporu’ ar trebui sa se uite in jur si sa vada ca problemele socio-economice si de sanatate pe care le are, se trag din propria prostie si lene si/ sau din rautatea, prostia si lăcomia celor stau la putere, pe plan local sau international, si nu deriva din voia domnului sau a satanei (ci din a domnilor ce manipuleaza piatza internationala de capital)

  7. Ovidiu Nicolaescu // 3 noiembrie 2017 at 21:09 // Răspunde

    Orice călătorie turistica in state musulmane implica obligații din partea turistilor de a nu ofensa locuitorii tărilor vizitate . Nu reusesc sa inteleg de ce musulmanii isi pot permite sa ne ofenseze pe noi creştinii prin portul islamic stiind cât de aprigă este intoleranta religioasă islamică fată de creştini .
    Sa ințelegem un lucru , asa cum au ei musulmanii dreptul de a nu fi ofensati in propria tara , cred ca si noi românii , având o cultura si religie creştină avem dreptul de a nu fi ofensați prin atitudine disprețuitoare de către musulmanii veniti in România .
    Avem si noi musulmani in România dar ne stimăm si nu ne disprețuim reciproc .
    Hijabul sau baticul islamic poate ascunde o cască wifi pentrua copia la examene . Daca mie ca român profesorul imi poate cere sa imi scot căciula sau orice altceva mi-ar ascunde asemenea tehnologie ,in cazul musulmanilor rugămintea profesorului este considerata discriminare . Cum se interpreteaza excesul de drepturi musulmane chiar si in alte tări față de creștini sau români care se simt discriminați de atitudinea musulmanilor in propria țară ?

  8. Oameni buni, nu sunteti sanatosi la cap? treziti-va o data! acesta este un alt “formator de opinie” care ne sugereaza nici mai mult nici mai putin decât sa dam jos de pe pereti ultimele verigi ale identitatii noastre nationale crestine. va place sau nu, modern sau nu, noi românii am rezistat ca natie cat timp am stat stransi in jurul bisericii. acum sub pretextul ca facem mare razboi cu baticele de pe capul musulmancelor, sa dam o lege, de parca asta era ce ne mai lipsea ca sa repunem motoarele economiei in functiune si bunastarea, sa dam jos niste icoane de pe pereti! nu sunt simple icoane, sunt ultimele insemne ale crestinismului românesc. dati jos icoanele si Dumnezeu va fi dat afara complet din exact locurile unde am avea mai amre nevoie de El, din guvernarea tarii! sa jure credinta României, da! tocmai de aceea icoanele noastre trebuie sa stea exact acolo unde le este locul. ce vor pune in loc? poze cu fantome, schelete si vampiri? lady Gaga? nu trebuie sa demonstram nimic nimanui si nu ne deranjeaza nici un batic. minciuna, ipocrizia ne deranjeaza!

  9. De acord cu felul in care a procedat dl profesor. O atitudine demna de urmat.

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii