Noutăți

UN HOMOSEXUAL DESPRE HOMOSEXUALI: „Fără dragoste, narcisişti, dependenţi de sex”

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească). În 2016, homosexualul Jason D. Hill, profesor de filosofie la Universitatea De Paul din Chicago, a publicat, în „The Federalist”, un amplu articol în care incriminează vehement căsătoriile gay, arătând că stilul de viaţă promiscuu al homosexualilor nu e compatibil cu căsătoria, oricum ar fi ea definită. Autorul îi etichetează pe homosexuali ca narcisişti, singuratici, dezorientaţi, dependenţi de droguri şi de sex. Critică societatea civilă pentru naivitatea ei de a ceda presiunilor homosexualilor și a le împlini capriciile. Atacă chiar şi Curtea Supremă a Statelor Unite pentru că a legalizat căsătoriile unisex, o instituţie care e împotriva naturii și fără nici un rost, o deviere de la normalitatea şi firescul experienţelor sociale umane. Iată un fragment din articolul lui Jason D. Hill: 

„Fără dragoste, narcisişti, dependenţi de sex”. Hotărîrea Curții Supreme a Statelor Unite, din 26 iunie 2015, care a legalizat căsătoria între persoanele de acelaşi sex în toate cele 50 de state, a fost zi de referinţă în istoria SUA. Cu toate acestea, eu [Jason D. Hill] mă aflu la o răscruce morală profundă și simt un total disconfort în legătură cu acesta decizie. Sînt gay, jamaican, și un democrat convins. Consider că o căsătorie între doi bărbați, în cultura noastră contemporană, este o colosală risipă de timp, o fără de speranță întreprindere sortită eșecului și, în mod fundamental, un efort naiv, profund în contradicție cu natura culturii gay de sex masculin şi cu un ethos hipersexual realmente distrus.

Problema este că întregul mediu în care are loc o socializare morală şi sexuală a bărbaţilor gay e atît de profund compromis, astfel că angajamentul monogam de lungă durată e lipsit de sens durabil față de o căsătorie în sensul tradițional (ceea ce eu cred că bărbaţii homosexuali încearcă să săvîrşească în vieţile lor) şi, prin urmare, imposibil de realizat între homosexuali. În cazul în care nu este imposibil, atunci căsătoria între doi bărbați ar putea schimba pentru totdeauna natura fundamentală a căsătoriei. Majoritatea bărbaților homosexuali, cu preferința lor transparentă și flagrantă pentru relații deschise – relaţii poliamoroase și aventuri multiamoroase – , vor inunda cultura de masă cu „experimente pe viu”, fapt care va modifica radical peisajul sexual al culturii noastre.

Oameni pentru care o relație deschisă ar fi fost de neconceput vor privi acest aspect ca pe ceva „pur bărbătesc”, pentru a trăi o viață plină și interesantă. Dependența de „petreceri”, de relaţii sexuale variate și de consumul de droguri reprezintă o trăsătură constitutivă a culturii gay de sex masculin, care va fermeca acea trăsătură a culturii noastre și o va transforma într-o eventuală normă, mai degrabă decît să fie o excepție a vieții cotidiene.

Sexul promiscuu și consumul de droguri nu sînt tendințe excepționale sau marginale în cultura gay. Ele reprezintă o forță omniprezentă în fiecare registru și nişă a lumii gay. Noul şi deranjantul „POZ Me”, tendință care fuzionează în cultura gay, trebuie să fie luată în considerare la nivel național. Această cultură constă în site-uri on-line clandestine, unde bărbații homosexuali care sînt HIV negativ „agață” bărbați gay care nu sînt negativi și, efectiv, cerșesc să fie infectaţi de către bărbați HIV- pozitivi!

O lectură plină de compasiune și psihologică a acestui fenomen nu este greu de înțeles. Astăzi, „cultura noastră gay” e descrisă ca fiind o eră de singurătate; una în care intimitatea și conectivitatea profundă sînt absente, iar izolarea emoțională devine mod de trăi pentru o majoritate tot mai mare de oameni. Este un strigăt disperat după intimitate şi de contact profund cu o altă fiinţă – literalmente vorbind – în forma cea mai profundă: un schimb corporal de fluide infestate. Este aproape ca și în cazul în care participanții sexuali non-HIV se răzvrătesc împotriva regulilor de „sex sigur” sau „sex protejat”, iar prima întrebare între potențialii parteneri înainte de angajarea în sex trebuie să fie: „Eşti curat?”. Limbajul în sine este unul tehnic, care indică izolare umană și non-conectivitate emoţională.

Pînă cînd bărbaţii gay vor reuşi să „contrafacă” un nou contract moral care să combată utilizarea disproporționată de droguri, relaţiile sexuale promiscue, bolile cu transmitere sexuală, depresia, sinuciderile – pînă atunci cultura gay va muri, nu de o lovitură apocaliptică, ci, mai degrabă, prin sîngerarea miilor de zgîrieturi mici. Această moarte se bazează pe o formă letală și patologică a individualismului/singurătăţii care afectează bărbaţii gay mai mult decît orice alt grup de persoane. Este ideea că „eu sînt deja întreg. Sînt complet. Am nevoie doar de cineva care să mă completeze”. Această minciună pe care ne-o spunem ne împinge să ne căutăm aprecierea, completarea și integritatea în moduri foarte nesănătoase. Oamenii fericiți, încrezători în sine și compleţi, nu au impulsuri maniacale de a consuma droguri, de a frecventa băi publice infestate şi de a participa la petreceri subterane ilegale, care au menirea de a le umple un sfîșietor gol, evident, acestor suflete singure. Căsătoria ca instituție înseamnă lumea întreagă pentru mine, și nu doar pentru că eu provin dintr-o familie despărţită – părinții mei au divorțat cînd aveam șase ani. Mai important, eu cred în sensul moral al căsătoriei.

Căsătoria este, mai presus de toate, exercitarea anumitor valori – cele mai înalte valori la care se poate aspira, cum ar fi: dragostea, prietenia, angajamentul, formarea unei familii, responsabilitatea reciprocă și relaţionarea profundă. Oferindu-i căsătoriei poziţia centrală, atunci e nevoie de a fi stimaţi de către persoanele din viața noastră; și, avînd în vedere nevoia psihologică de a fi stimaţi în sfera publică, înțelegem căsătoria, printre altele, ca un însemn de aprobare şi recunoaştere publică a alegerii făcute de doi bărbaţi. Legislaţia statului face ca această uniune să fie sacră. Puţin morala şi radicala revoluție în cultura mediului gay – mediul în care cei mai mulți bărbați homosexuali socializează sexual astăzi – aduce minorităţii gay speranțe și aspirații către o căsătorie tradițională, care însă e obliterată de forțe culturale mai mari din cadrul nihilistei culturi gay contemporane.

Incompatibilitate cu căsătoria naturală

Cîteva caracteristici constitutive ale culturii gay sînt endemice și formative pentru identitatea majorității bărbaţilor gay care îi aparțin și care, prin urmare, este inundată de cutumele, normele și ethosul lor. În primul rînd, promiscuitatea sexuală vorace, care funcționează ca o activitate de agrement şi care nu încetează o dată cu căsătoria sau cu un parteneriat pe termen lung, ba și crește o dată cu vîrsta.

Pentru cea mai mare parte a relațiilor homosexuale, semnificația cuvîntului „angajament” sau „monogamie” are un sens radical diferit decît în căsătoriile heterosexuale. În toate statisticile pe care le-am studiat, 43 % dintre toți bărbații gay din democrațiile occidentale au afirmat că au avut mai mult de 500 de parteneri în timpul vieții lor, iar 28 % au susținut că au avut mai mult de 1.000 de parteneri. Aventurile sexuale ale unor astfel de oameni nu au scăzut semnificativ după căsătorie, pentru simplul motiv ca 50 % din totalul căsătoriilor gay din Statele Unite încep ca fiind relații deschise, în care bărbaţii continuă să aibă relații sexuale cu alți bărbați.

Promiscuitatea sexuală în rîndul bărbaţilor gay este o dependenţă care are prea puțin de-a face cu cucerirea şi simpatia. La un moment dat în viața unui om heterosexual, lipsit de rațiune și chiar maniac sexual, începe, la fel ca şi pentru femei, căutarea biologică pentru o pereche ideală, care să fie adecvată pentru a fi mama viitorilor lui copii. Acest imperativ biologic împinge sexele unul către celălalt și temperează impulsul maniacal pentru sex. Criteriile inconştiente care evaluează alura unei femei sînt legate de starea ei fizică pentru procreație. Criteriile, pentru majoritatea bărbaţilor care nu sînt burlaci convinşi, nu mai iau în consideraţie forma fizică a sînilor, feselor şi şoldurilor. Aceste criterii includ acum o serie de caracteristici care includ capacitatea de fidelitate, loialitate, capacitatea de relaţionare, încrederea, și monogamia sexuală. Aceleași criterii le au în vedere şi femeile heterosexuale cînd evaluează potențialul bărbaţilor. În oricare dintre cazuri, nu vor doar sex și pasiune, ci, mai important, un partener care va oferi copii sănătoși. Acest imperativ biologic împinge sexele unul către celălalt și temperează impulsul maniacal pentru sex; de asemenea, temperează să căutarea de plăceri anonime în afara căminului conjugal.

Mediul cultural hipersexualizat în care are loc socializarea sexuală pentru bărbații gay determină un comportament de netăgăduit, în care majoritatea bărbaţilor gay sînt dependenţi sexual sau sînt predispuşi la dependenţa de sexualitate. Că cei mai mulți bărbați homosexuali sînt dependenți sexual este un motiv suficient pentru a se face o pauză şi a lua în considerare dacă legalizarea căsătoriilor gay ar rezolva temporar sau aparent această situație dificilă de a trăi astfel în această lume.

Heteronormalitatea este conceptul că ființele umane se încadrează în genuri distincte și complementare (bărbaţi și femei), cu roluri naturale în viața lor. Se postulează că heterosexualitatea trebuie să fie regula/ norma/ normalul, și că relațiile sexuale și maritale sînt cele mai multe (sau numai) prin acuplarea între persoane de sex opus. Pentru unii critici, heteronormalitatea creează o „ierarhie de sex”, care gradează practicile sexuale, din punct de vedere moral, ca fiind bune sau rele. Distrugerea heteronormalitatii civilizaționale e ca o trăsătură constitutivă a culturii homosexuale masculine și a bărbaţilor gay care socializează sexual şi etic în cadrul acestei matrici.

Sexul gay, ca activitate de-a lungul vieții, chiar dacă se poate practica în cadrul legal al unei căsătorii, nu a fost niciodată, din punct de vedere istoric, un criteriu – și niciodată nu va fi. Mai important, aceasta poate și ar trebui să nu fie criteriu, deoarece desființează principiul de regenerare al procreării biologice.

Heteronormalitatea este standardul normativ al unei realități sexuale obiective, deoarece este singurul mijloc care face posibilă regenerarea tradiţiilor, a normelor, a valorilor, a principiilor și, prin urmare, a unei civilizații rațional posibile. Și o civilizație este singurul mediu social în care orice ființă umană se poate înregistra ca fiind umană, mai degrabă decît ca un animal sau o monstruozitate socială.

În cazul în care civilizația ar fi lăsată exclusiv în mîinile bărbaţilor homosexuali, iar heterosexualii ar fi eliminaţi de pe pămînt, este mai mult decît evident că specia ar muri. Ce pare mai puțin evident este acest lucru: s-ar trăi într-o stare de infecţie morală. Acest lucru se datorează faptului că baza pentru moralitatea evolutivă provine dintr-o etică de îngrijire, unde impulsul de procreație e centrat pe grija pentru tinerii neajutoraţi. Într-o lume în care morala imaginației nu trebuie să se extindă dincolo de plăcerile sexuale, pentru a putea avea grijă de urmaşi, cineva este descurajat de la crearea unui sistem de moralitate care vorbește despre păstrarea perpetuării speciei .

Baza evolutivă pentru moralitate provine dintr-o etică de îngrijire, de la care impulsul procreativ, centrat pe grijă pentru tineri neajutoraţi, creşte. În cazul în care statutul moral al sexului heterosexual, comparativ cu sexul homosexual, urma să fie măsurat în funcție de valoarea morală care stă la baza heteronormalitatii, atunci sexul heterosexual, din punct de vedere moral, e superior sexului homosexual de orice fel, deoarece – încă o dată – oferă axa fundamentală de-a lungul căreia se află tradiţiile, normele și principiile civilizaționale care securizează bunăstarea și longevitatea înfloritoare a speciei umane, precum și condițiile sociale și morale pentru un ethos de îngrijire extinsă.

Consecinţe catastrofice

Legile heteronormalității sînt la fel de invariante ca şi legile naturii. Homosexualitatea este exclusivă. Generic vorbind, incapabilă de a produce strategii evolutive din care să derive moralitatea. Nu este exagerat să se afirme că mulți progresiștii gay albi au declarat război „persoanelor heterosexuale albe și majorităţii heteronormativelor”. Cufundaţi în propriile lor ideologii rasiale şi etnice, se desfătă într-o mizerabilă și somnolentă înșelăciune, care le permite să evite să se autoexamineze înainte de a aduce altor persoane acuzaţia de bigotism. Gradul de vinovăție heterosexuală, care devine rapid o realitate în politica de identitate sexuală a Statelor Unite ale Americii, acordă homosexualilor o stimă de sine recompensatorie, care se exprimă ca putere gay. Dar această putere, în mod paradoxal, o face tot mai greu să fie autentic gay în America de azi. Conferă un fals sentiment de invulnerabilitate, în care majoritatea homosexualilor îşi ascund anxietățile lor sexuale, de inferioritate, de rușine sexuală și, în ciuda tendinței de creștere spre o mai mare toleranță sexuală, de diminuare sexuală, care este o diminuare în mod reflexiv negată de către mai mulți homosexuali, care însă, din motive subînţelese psihologic, se tem să nu ajungă victime.

Progresiștii de azi vor trebui să se confrunte cu o nouă schimbare de paradigmă. Copiii lor vor suferi o transformarea morală și sexuală care îi va lăsa cu gura căscată. Imaginația sexuală a bărbaților homosexuali va inunda imaginația sexuală a copiilor lor, aşa cum sexul homosexual inundă imaginația sexuală de masă, și nu o vor popula uimitor cu moduri noi de funcţionare sexuală, doar că vor savura un grad de carnalitate biologică ce va decupla sexul – cel puțin – de sensul dragostei. Bărbații homosexuali care sînt obsedaţi de cultul frumuseții, al superficialității, al drogurilor și al efemerităţii sexuale trebuie să preia un nou contract moral. Acest contract moral, eu cred, va crea o nouă cultură, în care un mediu de respect și de validare autentică va transcende obsesia validării de sine și a celorlalți prin a face apel la farmecul/sex appeal-ul şi anatomia sexuală.

Nu este clar cum va arăta noul contract moral. Eu cred că divergența dintre bărbații homosexuali care doresc o viața socială și romantică durabilă, ca și o cultură concomitentă, va sprijini aceasta şi va genera reguli de lungă durată pe care să le respecte. Oricare ar fi acele reguli de angajament, însă, pare puțin probabil să fie autentice, dacă nu admitem că, în ciuda acceptării tot mai mari a homosexualității, trauma lor psihologică e în creștere, pentru că trăiesc într-o lume condusă în principal de bărbaţi heterosexuali, care este încă o lume plină de suferinţă.

Traducere și abreviere: Cezarina Ghioc

Ziarul este disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii