“TROIA DE MARAMUREȘ” – Tone de ceramică din epoca bronzului descoperite în Tumulul 26 din necropola Lăpuș – jud. Maramureș

Anul acesta (martie 2017) se împlinesc cincizeci de ani de la începutul săpăturilor arheologice sistematice în vestita necropolă tumulară de la Lăpuș (jud. Maramureș). Acum nu mai există student la arheologie din întreaga Europă care să nu învețe despre acest sit important din epoca bronzului. Săpăturile și cercetările s-au desfăşurat sub egida Muzeulul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș din Baia Mare, începând cu anul 1967, responsabil ştiinţific de şantier fiind dr. Carol Kacsó. Acestea au continuat sub conducerea sa până în anul 2007, când a fost inițiată o colaborare internațională între muzeul băimărean (muzeograf Bogdan Bobînă și dr. Carol Kacsó), Ludwig-Maximilians-Universität din München (Prof.dr. Carola Metzner-Nebelsick) și Universitatea „Kardynal Stefan Wyszynski” din Varșovia, Polonia (Prof.dr. Louis Nebelsick).

Săpăturile arheologice ale echipei internaţionale s-au concentrat pe cercetarea „Tumulului 26” din vestita necropolă din epoca bronzului. Acestea au continuat până în anul 2016, cu un efort financiar important din partea Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș. Săpăturile efectuate aici au relevat existența unor construcții din epoca târzie a bronzului (secolele 14-12 î.Hr.; acum peste 3000 ani). Sub mantia de pământ a „Tumulului 26” – acum decopertat și săpat în totalitate –  au fost descoperite mai multe construcții, cea mai mare măsurând 30 de metri lungime și 12 metri lățime. Accesul în aceste locuințe se făcea pe două rampe de 16 m lungime, pavate cu pietre de râu, iar în centrul lor se găsea o vatră de foc ca simbol al Axis Mundi.

Acestea erau construite pe o platformă artificială din lut, aici fiind locuințele elitelor ce au prelucrat și deținut depozitele de cupru și aur din Munții Țibleșului de-a lungul epocii bronzului. După o perioadă de utilizare aceste clădiri monumentale erau incendiate intenționat. Motivul acestor acțiuni poate fi pus în legătură cu un rit sau ritual religios, după fiecare distrugere, peste clădirea incendiată, ridicându-se o platformă de lut peste care era ridicată o altă locuință. Acest proces din „Tumulul 26” a fost repetat de cel puțin cinci ori, fiecare eveniment fiind însoțit de un banchet. Urmele acestor banchete sunt reprezentate prin cantități mari de vase ceramice sparte intenționat într-un act de violență rituală, depozitate în afara clădirii împreună cu oase de animale ce erau sacrificate și consumate în timpul unuia sau mai multor banchete festive. Pentru prelucrarea cantității imense de ceramică descoperită aici a fost demarat un proiect condus de dr. Carola Metzner-Nebelsick, începând cu aprilie 2016.

Ceramica din „Tumulul 26” de la Lăpuș a fost analizată la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș de către dr. Ken Massy (Ludwig-Maximilians-Universität din München. În acest an se încheie și proiectul de prelucrare și restaurare a celor câteva tone de material ceramic rezultat din cercetarea „Tumulului 26” și cu el și a celor 50 de ani de cercetări în necropola tumulară de la Lăpuș, unde câteva generații la rând de localnici au participat sistematic la săpăturile arheologice. Unii dintre ei erau adolescenți când au început munca alături de arheologul Carol Kacsó, iar în perioada 2007-2016 au participat la cercetări copiii sau nepoții acestora.

Rezultatul cercetărilor întreprinse din 1967 până în 2006 sunt expuse la muzeul băimărean în expoziția permanentă „Comori ale epocii bronzului”, urmând ca rezultatele din colaborarea internațională să fie valorificate în viitor, împreună cu cercetările anterioare. Comunitatea din Lăpuș devine prin acestă descoperire similară cu cele din Grecia antică, concluzionează specialiștii acum la încheierea săpăturilor la celebrul „Tumul 26”. Aceasta a fost cea de-a şaptea campanie consecutivă de săpături la tumulul menționat mai sus, scopul ei fiind punerea în lumină a unei construcţii multifazice, descoperite în 2010. La cercetări au participat 19 arheologi şi studenţi din România, Germania, Polonia, Austria, Anglia, dar şi muncitori din zona şantierului.

Una dintre cele mai importante necropole tumulare de incineraţie din România se află aici, între Lăpuş şi Rogoz. Cei 80 de tumuli (movile funerare) din epoca bonzului târziu au fost descoperiţi pe o falie lată de câteva sute de metri, pe terasele înalte din stânga râului Lăpuş, pe Valea lui Lazăr, la Tinoasa sau în Troian, la aproximativ 1,5 kilometri de localitatea Suciu de Sus. În cimitirul tumular, vechi de peste 3.000 de ani, s-au descoperit oase calcinate, atât umane, cât şi cele ale animalelor sacrificate, încă din anul 1890, când istoricii presupun că au fost făcute primele săpături.

Însă cercetarea celor cinci grupări tumulare a devenit sistematică abia din anul 1967. Recent, echipa de arheologi români, germani şi polonezi au descoperit în situl necropolar o construcţie din lemn de stejar ce a contrariat prin dimensiuni și despre care se presupune că era folosită ca loc de reuniune pentru ospeţele funerare. Arheologul maramureşean Carol Kacso a menţionat că respectiva construcţie antropică „este cea mai mare construcţie descoperită până acum în bazinul carpatic”. Practic, ea indică prezenţa unui cult al morţilor deosebit de dezvoltat.

Necropola de la Lăpuş a permis reconstituirea practicilor religioase ale populaţiei băştinaşe care a trecut de la rituri de înmormântare prin incinerare (urmată de răspândirea cenuşii pe o arie largă), la înhumarea în morminte subterane. De-a lungul timpului, descoperirile arheologice de la Lăpuş, adică peste 500 de obiecte din epoca bronzului, printre care un inel de aur şi perle de aur, au fost expuse la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie din Baia Mare.

Construcţia carbonizată scoasă la lumină în acest an ocupă întreg arealul unui tumul, are formă dreptunghiulară şi este asemănătoare cu cele din civilizaţia miceniană (prima epocă importantă a civilizaţiei greceşti, opera aheilor). Săpăturile au început pe terasa sudică a Lăpuşului, în locul numit de săteni „Podanc”. După ce acolo a descoperit un drum pavat cu piatră de râu (în zona de est a tumulului 26), locul a fost comparat cu Troia, ceea ce i-a adus supranumele de „Troia de Maramureş”. El a fost vizitat chiar de preşedintele Comisiei Europene a Arheologilor, britanicul Anthony Harding.

Din echipa de cercetare din acest an au făcut parte specialişti recunoscuţi pe plan internaţional, printre care Carola Metzner-Nebelsick (Universitatea „Ludwig-Maximilians” din Munchen), Louis Nebelsick (Universitatea „Cardinal Stefan Wysynsky” din Varşovia) şi arheologul român Alexandru Vulpe, directorul Institutului de arheologie „Vasile Pârvan”, membru corespondent al Academiei Române. De asemenea, la săpături au participat mai mulţi studenţi germani, polonezi, cehi, britanici şi români. Toate obiectele descoperite în situl de la Lăpuş-Pondac  vor fi restaurate şi apoi prezentate publicului larg într-o expoziţie specială în cadrul  Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie din Baia Mare.

Conf. univ. dr. George V Grigore

În finalul articolului vă invităm să urmăriți filmul documentar COMORI ȘI LOCURI ENIGMATICE DIN ROMÂNIA, un film care investighează cei mai importanți tumului de pe teritoriul țării noastre:

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină