Noutăți

Sarea românească – victima unor jocuri de interese oculte

Cotidianul.ro: Sarea de bucătărie este, probabil, ultima resursă naturală de la care ne-am putea aștepta să cadă victimă a unor jocuri oculte de interese. Și totuși, da, exact așa stau lucrurile!

Bătălia pentru rezervele de petrol și gaze naturale a schimbat deseori fața politică a lumii. Mai nou, conform unor scenarii conspiraționiste, stăpânirea și controlul rezervelor de apă potabilă vor fi următoarele motive ale unor posibile conflicte internaționale. La nivel mondial, prea puțin băgată în seamă, sarea de bucătărie nu este considerată încă o problemă deosebit de gravă. Dar este foarte posibil ca asta să se schimbe în viitoarele câteva decenii.

„Dumnezeu îți dă…“

aromatherapy. herbs and spices

Conform specialiștilor, în subsolul României există rezerve de sare care ar putea asigura consumul întregii omeniri pentru mai bine de o sută de ani. În anumite zone, zăcămintele întinse pe foarte mulți kilometri au grosimi de câteva sute de metri. Veacuri și milenii la rând, strămoșii noștri au folosit-o pentru toate nevoile lor gospodărești. Iar surplusul l-au vândut, pe bani buni, prin toate colțurile Europei. Apoi, în ultimul secol, în jurul sării de bucătărie s-a construit o veritabilă industrie, în care sarea era prelucrată conform unor tehnologii complexe în cadrul unor combinate chimice care produceau o întreagă paletă de produse numite, generic, „clorosodice“. Produsele asigurau consumul pe piața internă, dar mergeau foarte bine și la export. Probabil că ultimii ani ai „Epocii de Aur“ au fost și cei mai productivi în această privință.

„… dar nu-ți bagă în traistă!“

La scurt timp după căderea regimului Ceaușescu și mai ales după ce s-a găsit un deștept care să declare că întreprinderile construite pe vremea comuniștilor sunt doar niște mormane de „fiare vechi“, majoritatea vechilor întreprinderi s-au prăbușit ca la un joc de popice. Inclusiv întreprinderile care fabricau produse clorosodice. Mai mult decât atât, chiar și activitatea de extracție a sării s-a redus galopant. În ultimii ani, sarea se mai extrage doar din câteva saline deschise pe niște zăcăminte care sunt încă deosebit de bogate. Este vorba despre Slănic Prahova, Praid (jud. Harghita), Târgu Ocna, Ocnele Mari (Vâlcea), Cacica (jud. Suceava), Ocna Mureș (jud. Alba) și Ocna Dejului (jud. Cluj). În câteva dintre acestea, alături de activitatea de producție, s-a dezvoltat și un sector turistic, al cărui obiect este vizitarea unor galerii care nu se mai exploatează. În ceea ce privește activitatea de producție și toate cele legate de aceasta, majoritatea acestor saline sunt subordonate și coordonate de către Societatea Națională de Sare (Salrom).

„Schema OMV“ – copie la indigo

La un moment dat, păguboasa noastră politică economică în ceea ce privește exploatarea rezervelor de sare a fost la un pas de a o repeta pe cea din alte domenii. Prin anii 2006-2007, austriecii au încercat să pună mâna și pe zăcămintele noastre de sare după aceeași „schemă“ pe care au folosit-o în cazul OMV Petrom. Prin anul 2007, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), care deține 51 la sută din Salrom, a decis că a venit vremea să privatizeze și această companie. Atunci s-a elaborat chiar și un proiect de hotărâre de guvern privitor la această companie națională. AVAS a propus ca mai întâi să fie vândute cele mai rentabile active ale Salrom, iar banii obținuți să fie utilizați pentru rentabilizarea restului activelor mai puțin rentabile. Chiar dacă atunci când AVAS a supus planul de restructurare spre aprobarea Adunării Generale a Acționarilor Salrom, planul a fost inițial respins, la sfârșitul negocierilor, planul a fost totuși aprobat, în urma votului pozitiv dat de acționarul majoritar. În acea perioadă, firma Salinen Austria și-a anunțat intenția de a achiziționa Societatea Națională a Sării – Salrom. În condițiile în care atunci autoritățile române nu au formulat o strategie de privatizare, austriecii de la Salinen au prezentat propria lor variantă de preluare. Ei voiau să cumpere salinele cu tot cu bazele de tratament existente într-unele dintre ele, baze care, atrăgând un mare număr de turiști, sunt ele însele o sursă bogată de venituri. În mod neașteptat, oferta făcută de austrieci a fost sprijinită și de liderii sindicali de la Romsal, unul din cele două sindicate din Salrom. În aceste condiții, aproape că nici nu mai contează că o parte dintre acei lideri s-au plimbat prin Austria, pe banii celor de la Salinen. Dar, spre deosebire de OMV Petrom, în cazul Salrom nu au reușit să preia controlul asupra resurselor românești de sare. Astfel că acum Ministerul Economiei deține 51 la sută din capitalul social al Salrom, iar Fondul Proprietatea SA deţine restul de 49 la sută.

Citește mai mult: Cotidianul.ro


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

1 Comment on Sarea românească – victima unor jocuri de interese oculte

  1. Parca ati votat si Trojan Basescu fiindca niste localnici voiau sa “ia sarea” din bucate. Noroc ca a iesit Trojan Base’ presedinte inca o data si sarea e acum salvata.

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii