Noutăți

Rezervația Zau de Câmpie, PATRIA BUJORILOR DE STEPĂ, este un loc unic în România și în Europa. Care este povestea minunatelor flori?

Faima rezervației botanice de la Zau de Câmpie, situată în Mureș, în apropiere de orașul Luduș, a depășit granițele României, astfel că de câțiva ani sosesc pe acele meleaguri oaspeți din țări precum Ungaria, Rusia sau Germania, pentru a admira bujorii de stepă. Rezervația de 3,5 ha cuprinde circa 50.000 de bujori.

An de an, Rezervația Botanică de la Zau de Câmpie, locul situat la cea mai mare altitudine din întreaga lume în care crește minunatul bujor de stepă (Paeonia tenuifolia), este vizitat de către mii de iubitori de natură și de frumos. Fiindcă în 2017 bujorii de stepă de la Zau de Câmpie s-au grăbit să înflorească încă din luna lui Prier, iar primăvara acesta a avut și câteva zile de iarnă, frumoasele inflorescențe ale bujorilor au făcut cunoștință cu omătul.

b

Pe mapamond, mai există și alte locuri în care sunt prezenți bujori de stepă, dar nicăieri nu mai crește această plantă la o altitudine atât de mare (450-500 m), precum la Zau de Câmpie. De asemenea, Zau de Câmpie este singurul loc de pe întregul teritoriu al României în care se dezvoltă această specie de bujor.

Bujorii de stepă de la Zau de Câmpie (județul Mureș) au intrat pentru prima dată în atenția botaniștilor occidentali în prima jumătate a secolului XIX, fiind prezentati savanților în capitala Austriei.  În rezervația botanică Zau de Câmpie, alături de bujorii de stepă, mai sunt prezente și alte specii de plante rare (350 la număr), printre care stânjenelul sălbatic, zăvăcusta, frăsinelul, laleaua pestriță sau untul vacii (Orchis morio) – o mică specie autohtonă de orhidee.

e

Această rezervație unică în România a fost înființată cu 85 de ani în urmă, datorită demersurilor făcute de către botanistul Alexadru Borza, membru al Academiei Române. La înființare, rezervația de bujori de stepă de la Zau de Câmpie avea 25.000 de metri pătrați. Ulterior, datorită muncii migăloase unui entuziast autodidact, pe nume Marcu Sâncrăian, suprafața rezervației a sporit cu un hectar.

g

Marcu Sâncrăian a fost omul deosebit care s-a ocupat, decenii la rând, chiar și după vârsta de 90 de ani, de ocrotirea și înmulțirea bujorilor și are meritul de a fi salvat rezervația, cu minunatele sale flori, de la nimicire. Deși nu petrecuse prea mulți ani prin școli, Marcu Sâncrăian s-a documentat pe cont propriu și a devenit specialist în îngrijirea și înmulțirea bujorilor de stepă.

d

În primăvara anului 1923, pe când avea doar câțiva ani, Marcu Sâncrăian l-a auzit întâmplător, într-o zi de sărbătoare, pe viitorul academician Alexandru Borza, care în acele vremuri nu era decât un tânăr cadru didactic, spunând că se teme că frumoșii bujori de stepă vor dispărea, în viitor.

c

Copilul Marcu Sâncrăian i-a spus, atunci, profesorului, spre amuzamentul celor prezenți, să nu aibă nicio teamă, fiindcă bujorii n-or să piară de la Zau de Câmpie, deoarece el se va ocupa de îngrijirea lor. Anii au trecut iar Marcu Sâncrăian, pe care sătenii îl numeau „tatăl bujorilor”, s-a ținut de cuvânt. Le-a purtat de grijă până aproape de sfârșitul vieții sale!

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse informații: www.radiomures.ro, www.romania-actualitati.ro, www.agerpress.ro, wikipedia.org


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii