Noutăți

Războiul oaselor – cel mai mare conflict din paleontologia americană

Othniel Charles Marsh și Edward Drinker Cope sunt două nume pe care am fi putut să le găsim cu ușurință în istoria științei alături de cele ale marilor naturaliști ai secolului al XIX-lea și în panoplia savanților care au scris istoria evoluției.

Puțini știu că acești doi paleontologi americani au făcut cunoscuți omenirii unii dintre dinozaurii considerați astăzi emblematici. Triceratops, Stegosaurus, Diplodocus, Allosaurus sau Camarasaurus sunt doar câteva dintre speciile dinozauriene descoperite de cei doi.

Și totuși, numele lor au rămas în istorie din cu totul alte motive. Un război surd, tipic Vestului Sălbatic, care s-a întins pe întreaga durată a vieții lor, i-a făcut pe Cope și Marsh să piardă tot ceea ce câștigaseră, atât pe plan personal, cât și științific. Iar, peste toate acestea, la final, știința să fie cea mai mare perdantă.

În circa patruzeci de ani, Edward Cope a publicat peste 1.400 de studii științifice, un record neegalat până azi, care îl face cel mai prolific om de știință american.

Edward Cope s-a născut în iulie 1840, într-o familie înstărită de Quakeri (grupare religioasă) din Philadelphia. Fără griji în ceea ce privește finanțele sau propriul viitor, Cope urmează cursurile unei școli fondate și susținute financiar de grupul religios din care făcea parte și familia sa.

Deși studiază algebra, chimia, gramatica, astronomia sau latina, tânărul Cope se arată extrem de interesat de științele naturii, vizitând adesea Academia de Științe Naturale și scriind primul tratat științific la vârsta de doar 19 ani.

Tatăl său îi cumpără o fermă și îi propune să devină fermier, o meserie care i-ar fi asigurat un trai îndestulat pentru tot restul vieții, însă Edward este convins să își urmeze aspirațiile științifice.

Urmează cursurile de anatomie comparată de la Universitatea din Pennsylvania în 1861 și 1862, în clasa profesorului Joseph Leidy, unul dintre cei mai mari și mai influenți paleontologi americani din istorie. În același timp, începe să studieze limbile franceză și germană, imperios necesare în formarea sa științifică.

Se specializează în studiul reptilelor și al amfibienilor și publică nu mai puțin de 37 de lucrări științifice într-un timp record. De asemenea, devine membru al Academiei de Științe Naturale și al Societății Filosofice Americane, aceasta din urmă publicându-i cele mai multe dintre studii. 

Acesta îl sprijină pe Marsh finanțându-i studiile, iar Othniel se dovedește un tânăr extrem de avid de cunoaștere. Pentru Marsh, codurile de etică ale gentlemanilor nu existau. Marsh se purta asemenea unui om de afaceri rapace. Vedea o ocazie și încerca să profite de pe urma ei la maximum.

Pe de altă parte, Othniel Charles Marsh a avut un destin aflat la polul opus față de Cope.

Născut în octombrie 1831, într-o familie cu posibilități modeste, din Lockport, New York, Marsh nu părea să aibă foarte multe șanse de a răzbate pe scara socială și de a deveni altceva decât un ajutor la fermă.

Șansa sa s-a numit George Peabody, un unchi extrem de bogat, bancher și filantrop renumit în America secolului al XIX-lea.

În 1856 absolvă cursurile Academiei Phillips din Andover, iar în 1860 pe cele ale Colegiului Yale. În următorii doi ani studiază geologia și mineralogia la Sheffield Scientific School, pentru ca, din 1862 și până în 1865, să se concentreze asupra paleontologiei și anatomiei la Berlin, Heidelberg și Breslau.

Reîntors în SUA în 1866, Marsh devine profesor de paleontologie la Universitatea Yale și îl convinge pe influentul său unchi să fondeze Muzeul de Istorie Naturală Peabody la Yale.

Citește mai mult: Stiinta si tehnica


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii