Noutăți

Povestea victoriei de la Lipnic: invadatorii tătari au fost făcuți una cu pământul de către răzeșii lui Ștefan cel Mare!

În august 1469 (sau 1470, după alte opinii), cruzii războinici tătari din Hoarda de Aur de la Volga au năvălit în Moldova. Pe unde treceau, tătarii aflați sub stăpânirea Hanului Mamac lăsau în urmă doar moarte, durere, scrum și luau cu ei robi și tot ce găseau mai bun prin gospodăriile moldovenilor.

Moldova nu era singura atacată. Alte două imense oștiri tătărești invadaseră, concomitent, Lituania și Polonia. În fruntea puzderiei de tătari care invadase Moldova se afla Eminec, fratele hanului Mamac

Văzându-și țara la grea primejdie și aflând despre crimele și jafurile săvârșite de către invadatori în așezările care s-au aflat în calea lor, Ștefan Vodă, cu sufletul plin de mânie, a chemat la luptă oastea cea mare.

ee
În data de 20 august 1469, la Lipnic, nu departe de Nistru, Ștefan cel Mare a atacat cu determinare și curaj hoardele tătare. Invadatorul, prins ca într-un clește, a încercat să contraatace iar apoi, văzându-se strivit încetul cu încetul, s-a apărat cu disperare. Încercările de a scăpa cu fuga au fost zadarnice, pentru mulți dintre tătari. Au fost spulberați în cea mai mare parte. Cei mai norocoși dintre ei – dacă acesta mai poate fi considerat noroc – au fost făcuți prizonieri, așteptându-i lungi și chinuitori ani de robie!

Mai târziu, Eminec, fratele hanului tătar, i-a trimis o epistolă lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. În scrisoare el relata distrugerile săvârșite de tătari și bogățiile adunate de pe pământul Moldovei, precum și modul în care puhoiul de călăreți veniți de pe Volga a fost atacat de către oastea cea mare a lui Ștefan. El arăta că, în măcelul care a urmat, moldovenii i-au nimicit, printre alți numeroși războinici tătari, și pe doi dintre frații săi. Însuși Eminek era să-și piardă viața.

C
Dacă mulți dintre tătari au căzut în robie, bătălia din dumbrava de la Lipnic a însemnat, în schimb, eliberarea din lanțurile robiei a unei mulțimi de moldoveni ce fuseseră capturați anterior, pe durata incursiunii de pradă a păgânilor. Iată ce scrie Grigore Ureche, despre apriga bătălie: „Ştefan Vodă, le-au ieşitu înainte. Şi la o dumbravă ce se chiamă la Lipinţi, aproape de Nistru, i-au lovit Ştefan Vodă cu oastea sa (…) şi dându războiu vitejaşte, i-au răsipit şi multă moarte şi pieire au făcut într-înşii şi mulţi au prinsu în robie”.

B

Se povestește că fratele Hanului, Eminec, ar fi fost capturat și că a fost aruncat într-o temniță de la Cetatea Albă, dar că a reușit, într-un final, să scape din închisoare. Mai înainte, pentru a-și elibera fiul, care căzuse în robie odată cu Eminec, Hanul Mamac a trimis la Ștefan, în solie, o sută dintre cei mai curajoși războinici ai săi.

În nesăbuința lor, mesagerii trufașului han n-au găsit de cuviință decât să se prezinte înaintea domnului moldovean cu amenințări. Efectul? Opus celui scontat: fiul Hanului a fost ucis numaidecât. Dintre soli, unul singur a fost lăsat în viață, pentru a transmite conducătorului său mesajul lui Ștefan, în vreme ce tătarii ceilalți, 99 la număr, au fost pedepsiți exact la fel cum i-ar fi pedepsit și Țepeș Vodă. Au fost trași în țeapă!

Sunt fapte de pomină, reconstituite de către istorici, și evenimente cruciale, care au persistat secole la rând în memoria colectivă a urmașilor vrednicilor moldoveni care au luat parte la bătălia din dumbrava de la Lipnic, din apropierea Nistrului!

D

Surse: enciclopediaromaniei.ro, www.agero-stuttgart.de

Autor: Tomi Tohaneanu


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii