Povestea tulburătoare a lui Ishi – ultimul om al tribului Yahi din California. A trăit ani de zile în sălbăticie și singurătate!

Cândva, tribul Yahi era un grup de amerindieni care viețuiau, după cum pomeniseră din moși strămoși, în zona Deer Creek din California. Tribul aparținea grupului Yana și considera că toți membrii comunității sunt egali, așa că nu cultivau spiritul ierarhic. Tribul Yahi era divizat în comunități mici, formate din vânători-culegători. În aceste comunități, fiecare membru își cunoștea bine rolul. În prima parte a secolului XIX, tribul Yahi era format din aproximativ 400 de membri, care trăiau izolați de restul lumii și își apărau pământurile cu hotărâre, deși nu erau înzestrați decât cu arme primitive. Peste ei avea să vină urgia!

În anul 1848 a debutat vestita Goană după aur și California a fost invadată de cel puțin 300.000 de căutători ai metalului prețios, mulți dintre ei indivizi dubioși sau de-a dreptul primejdioși. În acea perioadă cumplită, teritoriile moștenite de la străbuni, de mii și mii de ani, ale micului trib Yahi, au fost invadate de indivizi lacomi, agresivi, lipsiți de orice scrupule. Bărbații Yahi și-au apărat glia cu înverșunare. Dar, lipsindu-le armele de foc și fiind în inferioritate numerică, au suferit pierderi grele, în confruntările cu invadatorii. În doar câțiva ani, numărul membrilor tribului Yahi a scăzut la doar 100, în urma masacrelor.

Terenurile de vânătoare au fost pierdute iar băștinașii Yahi au ajuns să sufere de foame. În numai 15 ani, tribul Yahi a fost adus în pragul dispariției. Dar 16 dintre oamenii Yahi au luat calea munților. Și multă vreme nu s-a mai auzit aproape nimic despre ei. Până la urmă au fost pe deplin uitați. La decenii după ce Goana după aur din California a luat sfârșit, a apărut, pe neașteptate, ultimul dintre Yahi.

La sfârșitul lunii august a anului 1911, un amerindian istovit a fost observat în timp ce căuta de mâncare. A fost preluat de către autorități, care au încercat să îi afle identitatea. Omul, care avea circa 50 de ani, a refuzat să-și spună numele. Acesta era ultimul Yahi iar tradiția neamului său îi interzicea să-și dezvăluie numele către inamic.

În cele din urmă, omul a fost preluat de către Universitatea din California, San Francisco, unde atropologii i-au atribuit numele de Ishi. Acest cuvânt înseamnă „om” în graiul Yana. Cu timpul, ultimul Yahi a acceptat numele ce îi fusese dat.

După ce 40 dintre membrii tribului său au fost masacrați în anul 1865, Ishi a trăit în sălbăticie și izolare. După relatările sale, au reușit să scape din acel masacru doar 33 de membri ai tribului. Însă jumătate dintre aceștia au fost uciși într-un masacru ulterior. Ishi și restul familiei sale au supraviețuit, dar s-au răzlețit unii de alții. Cei câțiva Yahi rămași au pierit din cauza bolilor ori au fost uciși, până când n-a mai rămas decât Ishi. Ani de zile, el a trăit singur, în munți, luptându-se cu foamea, teama și lipsurile.

Inițial, autoritățile americane au vrut să-l trimită pe supraviețuitor într-o rezervație indiană, la Oklahoma, dar unul dintre antropologi a insistat să fie lăsat să locuiască la Universitate. Ishi a primit o cameră de locuit într-una dintre clădirile administrative ale Universității din California. Cu timpul, el a reușit să învețe câteva sute de cuvinte în engleză, fapt ce le-a permis antropologilor și istoricilor să afle o mulțime de aspecte din viața dispărutului trib Yahi și a modului său de viață, similar comunităților preistorice din Epoca pietrei.

Ishi a fost angajat în cadrul Universității din California ca asistent de cercetare și chiar a început să lucreze în cadrul muzeului. El îi învăța, de pildă, pe copiii vizitatorilor cum să-și confecționeze arcuri și săgeți, iar cercetătorilor proveniți din afara Universității le arăta cum se face focul în doar câteva clipe, doar cu ajutorul unor materiale de proveniență vegetală.

Oamenii de știință erau fascinați de abilitățile și cunoștințele lui Ishi, în materie de supraviețuire în condiții de sălbăticie. Încercau să afle cât mai multe despre cultura neamului său dispărut. Ishi și-a făcut o mulțime de prieteni, printre cercetători. În 1914, a plecat, însoțit de către o parte dintre noii săi amici, într-o excursie prin locurile în care a trăit în deceniile de izolare. Însoțitorii săi au fost uluiți din nou de cunoștințele sale, de modul în care a trăit doar din puținul pe care i-l oferea Natura. Aceste informații au dus la publicarea unor cărți iar viața lui Ishi a reprezentat, peste ani, subiectul mai multor producții cinematografice.

Printre amicii lui Ishi se număra și un medic, pe nume Saxton Pope. Acesta era doctorul desemnat să se ocupe de sănătatea sa. De când se integrase în lumea civilizată, Ishi se îmbolnăvea destul de des. Motivul nu era doar schimbarea de mediu, ci și problemele de imunitate. La fel ca și membrii altor populații amerindiene, Ishi era vulnerabil, din punct de vedere imunitar, față de bolile aduse de către coloniștii din Lumea Veche. Starea sa de sănătate devenea tot mai precară. Ishi, ultimul membru al tribului Yahi, a trecut în veșnicie la 25 martie 1916, spre marea întristare a prietenilor săi de la Universitate. A luat cu sine multe dintre tainele neamului său, ce s-a stins odată cu el.

Surse: wikipedia.org, www.thevintagenews.com

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină