Noutăți

O sinteză a folclorului românesc din Ardeal

Un articol generalist despre folclorul romanesc -avand in vedere uriasa zestre pe care o avem la dispozitie- ar fi foarte dificil de scris. Pentru ca ar cuprinde domenii mult prea variate si complexe, imposibil de analizat in cateva pagini- precum istoria, etnologia, antropologia si cadrul socio-politic istoric si actual al fiecarei zone, precum si adaptarea la subiectivismul istoric si regional (deseori ne lasam cuprinsi de emotii cand vine vorba de origini si traditii, mai ales cand ne identificam in diversele etape ale acestora, precum nasterea, nunta, inmormantarile, etc.).

Insa, intrucat folclorul (si mai ales latura sa muzicala) este un element ce defineste si ofera intotdeauna „forte noi” in procesul de regasire a identitatii unei natiuni- in special segmentului mai tanar, aflat intr-un moment de cumpana (primind o cantitate foarte mare de informatii contradictorii si deseori lipsite de valoare),  vom incerca sa facem o sinteza a folclorului romanesc – in mare parte ne vom limita la obiceiuri si cantece asociate cu acestea – impartita pe regiuni.

Din pacate,  disparitia portului traditional si a obiceiurilor de la tara asociate cu diverse momente ale vietii (si ale mortii- de asemenea parte fireasca a existentei umane), disparitia mandriei asociate cu diverse elemente definitorii regionale,  a breslelor mestesugaresti care faceau anumite zone din Romania atat de renumite si de respectate, au devenit lucruri normale in „noua societate”. Insa, departe de a judeca noile tendinte si preocupari, vom incerca sa readucem in atentia cititorilor cateva elemente de baza ce tin de folclorul romanesc.

In acest prim articol, vom face o scurta trecere in revista a folcorului – in mare parte ne vom referi la obiceiuri, tradiții și sărbători (poezii, versuri, cantece sau zicatori asociate cu acestea) din zona Ardealului.  Acestea pot fi impartite, in mare parte, in:

  1. Sărbători și Obiceiuri calendaristice (sau legate de anumite perioade ale anului)
  2. Obiceiuri din viata oamenilor (Inmormantarea, Catania, Nasterea, Nunta, etc.)
  1. Sărbători și Obiceiuri calendaristice

SANZAIENELE (cunoscute si drept „Sanzienele”)

Sarbatoarea are loc la 24 iunie in fiecare an. Cu o zi inainte, se aduna sanzaiene de pe camp, apoi se fac coronite pentru fiecare membru al familiei. Acestea se arunca pe casa, incepand cu cea mai mica (corespunzand celui mai mic membru al familiei) si terminand cu cea mai mare. De asemenea, se mai arunca si in forma de cruce – una pentru Maica Domnului si cealalta pentru Iisus. Una se pune in poarta, tot in forma de cruce, avand in mijloc un trandafir.

ZIUA DE SFANTUL GHEORGHE

Pe 22 aprilie, inainte de sarbatoarea Sfantului Gheorghe, se zvonea ca umbla strigoii, astfel incat oamenii puneau o creanga de maces in poarta si la usile grajdurilor, aceasta avand rol de a opri aceste spirite rele de a intra in curti sau de a fura laptele animalelor sau mieii si viteii.

RUSALIILE

In a doua zi de Rusalii, flacaii satului faceau un foc mare la marginea padurii, impletind si frunze de stejar si facand o funie lunga pe care o infasurau de unul dintre ei, acesta devenind complet verde, in timp ce tinea in mana o bata lunga si purta un coif din scoarta de tei (numit „burduhoasa”). In dimineata urmatoare, burduhoasa trecea pe la portile oamenilor cu bata in mana, care incercau sa o ude, iar ceilalti baieti adunau oua intr-un cos de la oameni. Ouale erau vandute apoi sau valorificate pentru petrecerea ce urma.

ARMINDENII

In noaptea de sambata spre duminica Rusaliilor tinerii din sat mergeau in padure si adunau armindeni (carpeni) pentru fetele de maritat. Treceau apoi pe la fiecare fata nemaritata, punandu-i un pom in poarta (pomul reprezentand inocenta si virtutea fetei). Fata iesea afara si ii servea pe baieti cu bautura. De asemenea, cate doi armindeni se puneau la biserica in sat, ce corespundeau cu parerea baietilor despre anumite doua fete din sat. Fetele puteau apoi afla care era parerea baietilor despre ele dupa caracteristicile fiecarui copacel.

PRINDEREA VERILOR SI A VARUTELOR

In prima saptamana din Postul Mare, copiii si fetele se „prindeau” veri si varute, iar oamenii tundeau coama manjilor. Apoi, mergand in gradina imbracati in straie de sarbatoare, isi alegeau cate un copac, se formau perechi si in jurul copacului, invartindu-se de trei ori, rosteau: „Eu varuta, tu varuta/Pan’ la cap de naframuta/Eu var, tu var/Pan la fir de calapar”. Apoi se asezau pe iarba si mancau colacei, iar dupa ce terminau isi spuneau „Mai vere, tu varuta”.

CUNUNA LA SECERAT

Trei tineri „ghirai” (conducatori de joc), adunau bani de la alti tineri si organizau petreceri si jocuri cu acei bani. Inainte de seceris, gazda cumpara claca vanduta de tineri, iar tinerii cantau si jucau in pauze. La amiaza, gazda le aducea mancare si bautura, iar dupa masa tinerii jucau si cantau din nou. La sfarsitul secerisului, din spicele cele mai frumoase se facea o cununa in forma de cruce, numita „peana”, purtata fie de un baiat, fie de o fata. Aceasta se tinea pana la semanat, in toamna, cand graul din cununa era aruncat pe camp pentru o recolta buna in anul viitor.

SEZATORILE

O conditie pentru ca fetele sa fie „admise” in sezatoare era sa termine cele sapte clase obligatorii. Sezatorile (11-12 fete, gazda era platita) incepeau in noiembrie si tineau pana dupa Craciun, cand fetele incepeau sa teasa la razboi. Scopul acestora era in mod formal lucrul, insa aici se legau prietenii puternice, uneori cu „interventii” din partea baietilor putand culmina cu o casatorie. Fetele mai in varsta stateau in fundul camerei, pe lateral stand cele mai tinere asezate dupa inaltime. Fiecare fata care se afla in sezatoare trebuia, la randul ei, sa faca intr-o seara, o sezatoare, iar fetele casatorite faceau sezatori separat.  Baietii stateau pe iarba si povesteau ce au facut in ziua respectiva.

„Cand vii, bade-n sezatoare,

Nu sta la usa-n picioare.

Uita-te-n casa de-a randul,

Si te-asaza un’-ti-e gandul.

De ti-e gandul tau la mine,

Asaza-te langa mine.

De ti-e gandu-n alta parte,

Du-te, bade, mai departe.”

 

  1. Obiceiuri din viata oamenilor

Avand in vedere multitudinea de obiceiuri de nastere, catanie, nunta si inmormantare diferite aproape de la sat la sat – ce ar face obiectul unui adevarat tratat de etnologie si folclor, ne vom rezuma la a mentiona cantece si versuri din diverse zone ale Ardealului.

Nunta si catanie- Biia:

„Trageti, voi, boi a din ruda,

Ca voi sunteti ai de truda.

Trageti voi, boi de tanjala,

Ca voi sunteti ai de fala

Patru boi leagana carul,

Eu cu mandra-mi duc amarul.

Patru boi cu lant in coarne

Stau in codru, mor de foame.

Ca cine i-a adapat

O fetita si-un baiat

Baiatul s-a incorporat

Fetita s-o maritat…”

Nunta- Sancel:

„Drambolic, drambolicut,

Aseara mi-am prins dragut.

Si l-am prins la noi in poarta

Gandesti ca-i o ruja-nvoalta.

Si l-am prins intre ficiori

Gandesti ca-i un pahar cu flori.

Peste toate satele

Ii senin ca laptele

Numai peste satul meu

Este-un nor mare si greu

Dar nu-i norul innorat

Ca-i badita suparat,

Dar nu-i norul innoros,

Ca-i badita manios…”

 

        Nunta- Cenade:

„Tu, mireasa, draga mea,

Nu fi, draga, suparata,

Ca un pic vremea-i norata.

Ca eu, cand m-am maritat,

O batut vand si-a plouat,

O batut vantul din munte,

Mi-am luat barbat cuminte.

Si mi-i harnic si frumos,

De asta nu-i in satul nost.”

         Inmormantare- Lupu:

 

„Tete Ioane,

Dragul meu,

Crede-ma ca-mi pare rau,

Ca ai fost vecin cu mine

Si noi ne-am avut tot bine

Om cuminte ca dumneata

Nu va fi-n toata lumea.

Inmormantare- Lupu:

 

„Of, amar si greu ii foarte,

Cand bei paharul de moarte,

Ma Vasile, dragul meu,

Scoala-te din coparseu

Si las-o pe mama ta

Ca i-o ars inima.”

Inmormantare- Lunca Tarnavei

 

„De-ar fi lasat Domnul Sfant

Carare pe sub pamant,

Carare lunga si lata

Sa mearga fata la tata

Macar la un an o data.

Carare lata si lunga

Sa mearga fata la muma.

Mi-as lua fratii de mana

Si-as pleca o saptamana,

Ca sa-mi stampar inima,

Dupa mama si tata.”

 

In articolul urmator vom continua cu obiceiuri din Maramures.

Cosmin Nechita,

Compozitor si textier

Nota: Majoritatea informatiilor au fost preluate din surse din „viu grai”, precum si din lucrarea „Culegere de Folclor, Din Ardeal in Maramures”, coordonatori Sabina-Victoria Marinescu si Elena Zubascu (2009).

Sursa foto: Bistrita24.ro


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

2 Comments on O sinteză a folclorului românesc din Ardeal

  1. Felicitari pentru articol, la mai multe! Interesant,frumos,concis,atat cat sa iti doresti sa afli mai mult.

  2. Da, asteptam o astfel de sinteza, deopotriva muzicala si plina de seva unui basm. Foarte bine alcatuita, se anunta o calatorie prin spiritul romanesc autentic. Undeva, prin colbul drumurilor pamanturilor noastre, poate scoateti la iveala si din traditiile militare.
    La mai multe!

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii