Noutăți

Noile stupidități descoperite în DEX: “prostia” românească este slavă

O analiză de Iulia Brânză Mihăileanu

M-am apucat să scriu acest articol, sperând că măcar prostia am moștenit-o de la strămoșii noștri adevărați geto-dacii.

            Am deschis DEX-ul, ca să descopăr că cel mai „științific” instrument al Academiei o dă împrumutată din vechea slavă. Din prostŭ, care înseamnă „simplu”.

            Adică eram așa de proști, încât n-am fost în stare să dăm un nume propriei prostii. Și încă și mai proști am fost când n-am luat prostia de la „mult superiorii” legionari. Că doar, fiind așa de superiori, nu se putea să nu-i fi numit pe daci în toată ziua ,,proști”.

            Dacă cercetezi câmpul semantic al prostiei și deșteptăciunii, surpriza devine și mai neplăcută. Cuvântul „prost” are o mulțime de sinonime, dovadă că strămoșii noștri nu duceau lipsă de acest defect uman și l-au surprins și exprimat în toate nuanțele lui.

            Ceea ce te face însă să pui la îndoială aspectul științific al etimologiilor din DEX e că el dă aceste cuvinte împrumutate de la romani și alți migratori. Ca și când toți au numit nătângia noastră în tot felul, iar noi n-am îndrăznit să născocim niciun cuvânt pentru lipsa de inteligență a altora.

            Dar poate eram așa de isteți, încât nu aveam niciun cuvânt pentru prostie? Așa cum eschimoșii nu au cuvânt pentru război, ei necunoscând această „aberație de proporții vaste” (Ernest Hemingway) pe care o practică pământenii „civilizați”. Iar prostia a fost adusă de alții pe meleagul nostru. Și, odată cu ea, și termenii respectivi.

            Ar fi frumos să fim unicul popor care n-a avut prostie. Dar parcă-i văd pe trollii ,,științifici” sărind în sus de-un metru și învinuindu-mă de protocronism. Aici le dau dreptate. Geto-dacii nu numai că au avut prostia și istețimea lor, dar au creat și o mulțime de cuvinte pentru a denumi toate aspectele acestor însușiri.

            Cei cu fixații romanizatoare mă vor învinui iarăși că atentez la statutul lor de ,,popor romanic”. Ca întotdeauna, romanizatorii inversează lucrurile. Vreau să le atrag atenția că nu eu le subminez statutul de strănepoți ai veteranilor romani. Ci cel mai „științific” instrument al Academiei Române, alcătuit chiar de acești strănepoți dubioși. El ne prezintă un tablou atât de grotesc, încât nu numai că ești îndreptățit să pui la îndoială „nobila” noastră origine latină, dar și profesionismul celor ce o susțin.

            Conform DEX-ului, până în secolul al VI-lea, n-am avut cuvânt pentru prostie. Cred că făceam doar aluzie la ea, învârtind degetul la tâmplă. Abia slavii, pe care-i știm generoși, au împărțit cu noi frățește prostia.

            Deși împrumutul acesta este fără nicio logică. Adică am luat cuvântul, dar nu și sensul. În rusă, ca și în slavă, cuvântul prostoi înseamnă ,,simplu”. În timp ce la noi este folosit pentru un ins ,,lipsit de inteligență”. Iar pentru adevăratul prost în rusă există cuvântul „glupyi”, iar prostia e „gluposti”. Adică noi luăm prostul de la strămoșii rușilor, iar aceștia nu-l iau. Mihai Vinereanu spune că vechiul slav prostŭ „pare să fie cognat cu formele din limbile balcanice neslave”[i].

            Mă uit repede la nerod. Autorii DEX-ului și mentorii lor îl dau în mod unanim din slavă. Au găsit acolo un neroditi ,,a neglija, a ignora”, au muiat penița-n călimară și l-au făcut slav. Nu s-au mai uitat că „a neglija” nu are nimic comun cu „lipsit de inteligență”. Împrumutat să fie! Vinereanu a scos în evidență această nepotrivire semantică, arătând că nerod vine din fondul pre-latin.

            Acum îmi dau seama cu tristețe ce-o să urmeze: niciun cuvânt din câmpul semantic al prostiei și deșteptăciunii nu este luat de la geto-daci.

            Mecanismul măsluirii adevărului funcționează impecabil.

            Unde n-a reușit romanizarea, a reușit împrumutarea.

            Niciun cuvânt de la strămoșii adevărați.

            Doar împrumuturi de la strămoșii făcuți, romanii, și de la migratori.

            Moștenirea geto-dacică este exclusă fără drept de apel.

Pentru cine este nociva originea traco daca a limbii romana

          Cartea autoarei acestui articol – Pentru cine este nocivă originea traco-dacă a limbii române? – poate fi găsită pe Dacia Arthttp://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html

  DEX-ul ne silește să recunoaștem că vechii slavi au fost furnizorii noștri cei mai importanți de cuvinte pentru domeniul prostiei. Ei ne-au dat tâmp din tapŭ, năuc din neukŭ, bleg din blagŭ „bun”. Ne silește dar nu reușește. Mihai Vinereanu arată că tâmp este traco-dac, provenind din radicalul proto-indo-european dhumbhos ,,întunecat”, năuc din neuk-, unde însemna ,,întunecat” iar bleg vine din fondul pre-latin, din rădăcina proto-indo-europeană bh(e)lag-, bhlag- „slab, prost”. DEX-ul dă și nătâng din slavul netengŭ, unde înseamnă „leneș”. Nu-l găsim în Dicționarul Etimologic al lui Mihai Vinereanu. Dar el arată că rădăcina proto-indo-europeană tong, teng- are sensul de „a gândi, a simți”. Deci, ,,nătâng”, care înseamnă ,,cel care nu gândește”, ar proveni din această rădăcină.

            DEX-ul îl dă și pe hâtru din vechiul slav chytrŭ. Mihai Vinereanu arată că acest cuvânt se regăsește în bulgară, cehă, rusă, lituaniană, dar și în alte limbi. „Nu știm ce legătură există între rom. hâtru și ebr. hitul «comic», dar se pare că nu este o simplă coincidență. În ultimă instanță, toate aceste forme pot proveni dintr-un radical eurasiatic *hit-ul-. Reamintim că familia indo-europeană face parte din macro-familia eurasiatică sau nostratică din care mai face parte și familia hamito-semitică”[ii].

            Speram ca măcar neghiob, cu o rezonanță atât de dacică, să se bucure de etimologia sa adevărată. Ți-ai găsit! În căutare de împrumuturi, marii etimologi dâmbovițeni l-au purtat prin toate limbile vecinilor, de la vechea slavă la maghiară, asociindu-l cu termeni care se potriveau cu neghiobul nostru ca nuca de perete. Până la urmă l-au aruncat în mlaștina stătută a etimologiilor necunoscute. Deși B. P. Hasdeu era convins că este geto-dacic. În studiul Fragmente pentru istoria limbii române. Elemente dacice consacră cuvântului ghiob 41 de pagini, demonstrând cu o logică impecabilă că sensul acestuia în limba dacă deriva din ideea de „bun” și cea de „luminos”. Iar „dacă negativul neghiob înseamnă românește «prost», pozitivul «ghiob» cată să fi avut vreodată sensul de «înțelept»”[iii].

            Pe locul doi în calitate de furnizori de termeni pentru prostie și istețime românească se află legionarii, colonii și negustorii de oale romani. Până să vină ei, noi dormeam, iar ei au venit și ne-au deșteptat. Ne-au dat cuvântul dĭspectare de la care a provenit verbul a se deștepta. Numai că DEX-ul își dă din nou în petic: latinul dĭspectare nu este atestat. Mihai Vinereanu arată că a se deștepta vine din fondul pre-latin, din radicalul *spec-to prefixat cu de(s).

            Văzându-i pe daci amețiți la vederea superioarei culturi a fercheșilor legionari și aproape isterizați de dorința de a se romaniza, purtătorii de coifuri împodobite cu păr de cal au hotărât să-i dezmeticească puțin pe opincari spre a-i putea folosi ca brațe de muncă. Și atunci le-au dat latinul *deexmenticare de la care cică provine verbul a se dezmetici. Noi credem însă că de etimologia asta râdea și cel care a născocit-o. Pentru că greoiul deexmenticare nu se preface în sprintenul a se dezmetici nici într-un eon, darămite în 150 de ani. Adevărul e că dacii erau dezmeticiți bine. Altfel șfichiul acela de Dacie n-ar fi fost ultima provincie cotropită și prima părăsită de romani cu bagajele aproape nefăcute. Mihai Vinereanu respinge categoric etimologia absurdă a DEX-lui, arătând că a se dezmetici, cu varianta a se dezmeți („a se trezi din amețeală”) este traco-dac. Are aceeași origine cu a ameți și cu bezmetic. Aceste forme românești „provin dintr-un rad. traco-dac *medi-, *meti-, la rândul său din PIE *medhu „miere, mied”[iv]. Menționăm că miedul era o băutură alcoolică dacică făcută din miere.

            DEX-ul ne mai spune că legionarii ne-au dat cuvântul molis „moale” din care provine molâu. Adică în loc să împrumute termeni din strategia militară romană sau din cea a construirii drumurilor, dacii împrumută un adjectiv așa de banal. Îl rosteau romanii atât de des ca să-i înjosească pe daci? Nu cred. Dacii, cu împotrivirea lor pe viață și pe moarte, apoi cu revoltele și războaiele necontenite care le-au făcut cotropitorilor viața amară, numai molâi nu puteau fi numiți. M. Vinereanu arată că molâu vine din rădăcina proto-indo-europeană mldo- ,,slab, moale”.

            DEX-ul mai pretinde că legionarii ne-au dat cuvântul gurgulio „gărgăriță” din care a provenit gărgăun „bondar”. Vezi expresia „are gărgăuni în cap”. Dar Mihai Vinereanu arată că gărgăun este de origine traco-dacă, din radicalul PIE *ker- „a se îndoi, a se încovoia”.

            După ce romanii ne-au înarmat până-n dinți cu împrumuturi lingvistice, s-au dus convinși că au lăsat aici o populație fidelă romanizării. S-au înșelat însă amarnic. Conform DEX-ului, populația aceea care morfolea o limbă schimonosită, căznindu-se să ajungă de la deexmenticare la a se dezmetici, abia aștepta alți migratori care s-o bombardeze cu alte împrumuturi. Nici nu vă închipuiți cât de mult s-au bucurat când au venit slavii și i-au trezit pe dacii rămași nedeșteptați de legionari, oferindu-le cuvântul trezvŭ. Dar Mihai Vinereanu arată că strămoșii noștri erau treji din preistorie, verbul a se trezi provenind din radicalul PIE *tres-, ters- „a tremura, a tresări”.

            Dacă vă mai spun că și isteț l-am luat din slavul istĭcĭ, care înseamnă „inculpat”, o să reacționați ca țăranii aceia secătuiți de biruri care au început să râdă după ce au plâns cât au mai avut ceva de dat lui Vodă. Asta-i calea parcursă de omul cu bun simț care încearcă să înțeleagă ceva din etimologiile DEX-ului: mai întâi se înfurie descoperind că o carte așa de academică nu are nimic științific în ea. Apoi are un sentiment de neputință, dându-și seama cât de grea va fi lupta cu această Minciună Oficială. Apoi, amintindu-și că minciuna niciodată nu a durat o veșnicie, se amuză copios pe seama etimologiilor fanteziste. În studenție, la noi se spuneau bancuri din seria „absurde”: „De ce-ți trebuie frigider, dacă nu fumezi?!” DEX-ul este o culegere de bancuri absurde pe tema romanizării. Câteva exemple: „De ce limba română să fie traco-dacă, dacă ea poate fi considerată un conglomerat de împrumuturi?”. Sau: „De ce verbul a grai să provină din rădăcina proto-indo-europeană *gar- care înseamnă «a chema, a striga», dacă el poate fi împrumutat din bulgărescul «a orăcăi»?!” „De ce adjectivul isteț să provină din limba geto-dacă unde însemna «inteligent» dacă DEX-ul poate decreta, fără să dea seama în fața nimănui, că-i luat din vechea slavă unde însemna «inculpat»?”

            Lingvistul Mihai Vinereanu arată că românescul isteț provine din fondul pre-latin și „trebuie pus în legătură cu a iscusi, a isca, a iscodi, forme care provin din […] PIE * aisk-, isk- (v. isca); cf. skt. ishti «actul de a cerceta, de a căuta, dorință»”[v].

            Parcă văd cum cititorul mă privește cu ochi întrebători, cătând când spre Câmpia Panonică, când spre Strâmtoarea Bosforului. Deși le-am tot dat peste mână când se întindeau să ne ia turta din vatră, ne-am procopsit și de la ei cu două cuvinte. Șireții turci ne-au dat șiret (șirret). Iar maghiarii noștri cei de toate zilele ne-au dat viclean. Știți, parcă turcului i-aș da ce-i al turcului. Dar cu musafirii din Panonia am o mare nedumerire. Cum putea vicleanul ungur să ajungă până-n Basarabia? Și mai ales în rugăciunea cea mai sfântă pe care dacii o rosteau când de unguri nu era nici pomeneală pe plaiurile mioritice: „Și nu ne duce pre noi în ispită / Și ne izbăvește de cel viclean”?!

Gogoman, „băiat sau tânăr prost, tont”, este de natură onomatopeică. M. Vinereanu arată că provine din radicalul proto-indo-european *gha-, ghans-. Există și în sanscrită: gogomant. Asupra acestui cuvânt până și DEX-ul a căzut de acord că-i creația strămoșilor noștri. Dar nici aici n-a lipsit încercarea de a-i nega lui gogoman originea onomatopeică. Tiktin considera că provine de la expresia gogu-mamei. În acest caz ar trebui să fie gogomam.

            Cuvântul ager din expresiile „ager la minte”, „ochi ageri”, „privire ageră”, unde are sensul de „isteț”, „pătrunzător”, „scrutător”, DEX-ul îl dă împrumutat din latinul agilis, unde avea sensul „care se mișcă repede”, sens păstrat în franceză și italiană. Vinereanu atrage însă atenția că în limba română sensul acesta este secundar. Cel primar fiind de „ager la minte”. Ca și latinul agilis, traco-dacul ager provine din rădăcina proto-indo-europeană *ag- „a conduce”.

            O enigmă a lingvisticii noastre îl constitue cuvântul năzdrăvan „înzestrat cu puteri supranaturale”, „extrem de inteligent, de priceput”. DEX-ul îl dă din vechiul slav sŭdravinŭ „sănătos”. Mihai Vinereanu arată că semantica nu poate fi justificată și îl dă de origine incertă. E timpul însă să ne exprimăm mai răspicat: dacă un cuvânt românesc nu se regăsește în limba nici unui popor din lumea asta, nu este firesc să se considere că vine din limba strămoșilor noștri adevărați geto-dacii?!

            În cazul lui năzdrăvan, avem o arhivă uriașă de documente care vorbesc răspicat despre aceasta: poveștile populare și toată creația noastră orală. Mai mult, această arhivă dovedește originea traco-dacă și a celorlalte cuvinte considerate de „origine necunoscută”.

 Un articol de Iulia Brânză Mihăileanu

             

[i] MihaiVinereanu, Dicționar Etimologic al Limbii Române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, București, Alcor Edimpex, 2009, p. 679.

[ii] Ibidem, p. 421.

[iii] B. P. Hasdeu, Fragmente pentru istoria limbii române. Elemente dacice, în Pierit-au dacii?, București, Editura Dacica, 2009, p. 243.

[iv] Mihai Vinereanu, op. cit., p.p. 319-320.

[v] Ibidem, p. 437.


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

5 Comments on Noile stupidități descoperite în DEX: “prostia” românească este slavă

  1. cristian c. n. // 17 iunie 2016 at 16:16 // Răspunde

    Adevarat!Ala care a facut DEX-ul a fost o loasa sau un loser asa cum spun englezii.

  2. Am o întrebare, ce înseamnă ,,fond pre-latin”? Mulţumesc!

  3. Nu am studiile necesare pentru a ma pronunta asupra originii, dar Mihail Sadoveanu il intrebuinteaza, de exemplu, in operele sale cu intelesul de “om simplu”, needucat. La un moment dat devine echivalentul cuvantului “popor” atunci cand se refera la taranii romani cu termenul “prostime”. Liviu Rebreanu are chiar o nuvela intitulata “Prostii”, tot cu sensul vechi al cuvantului. Asta ar explica faptul ca “norod”(adica popor in slava) a devenit “nerod” sau “prost”. Nu sunt adeptul vreunei teorii. Fiecare (latinofoni, dacofoni, rusofoni) au argumentele lor, unele valide si altele nu; cert e ca-s foarte curios sa aflu care sunt/erau cuvintele dacice pentru prost/om simplu/needucat.

  4. Daca si DEX-ul e o lucrare stiintifica…

  5. Daca un intelectual cu pretentii, precum dl.Andrei Plesu, isi incepe discursul sau recent pe tema prostiei cu elucubratia originii slave a cuvantului “prost” ma intreb daca nu cumva si domnia sa este atins de propria sa demonstratie. Ca deh, prostul nu e prost destul pana nu peroreaza pe tema asta in public.

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii