Natura dezlănțuită a făcut ca anul 1816 să fie… lipsit de vară. Ce s-a întâmplat?

Cea mai cunoscută dintre erupțiile vulcanice din istorie este, probabil, aceea care a acoperit cu cenușă vulcanică orașul Pompeii, în sec. I e.n. Dar au existat erupții vulcanice încă și mai dramatice, mai aproape de timpurile noastre. Una dintre acestea este erupția Muntelui Tambora (Tamboro) – un stratovulcan de pe insula Sumbawa, din Indonezia.

Zgomotul iscat atunci s-a auzit până în Sumatra, la 2000 de km distanță. Această erupție violentă, din 1815, a avut ca efect, în anul următor, lipsa verii. Sau o vară neobișnuit de rece. 1816 este cunoscut ca „anul fără vară”. Cum a avut loc efectul de „răcire globală” din vara lui 1816?

Erupția Muntelul Tambora s-a petrecut în aprilie 1815. În atmosferă au fost expulzate cantități imense de gaze și cenușă vulcanică. O parte dintre acestea s-au împrăștiat, apoi, în toate direcțiile, purtate de vânt. Cumplita erupție a durat aproape 2 săptămâni.

Erupțiile vulcanice de anvergura pot determina un efect invers fenomenului de încălzire globală. Există două mecanisme, prin care erupțiile majore pot determina „răcirea globală”. Primul mecanism: particulele de materie vulcanică expulzate la înălțimi de peste 10 km vor reflecta lumina solară, împiedicând-o să ajungă la suprafața pământului. Particulele acestea pot persista, însă, în aer, numai o perioadă scurtă de timp.

Al doilea mecanism, ale cărui efecte au fost resimțite din plin în anul următor după erupția Vulcanului Tambora: dioxidul de sulf eliberat de către vulcan s-a preschimbat, treptat, în acid sulfuric, ale cărui molecule (prezente în mare cantitate) n-au mai îngăduit unei bune părți din radiația calorică a Soarelui să mai ajungă la Pământ.

Urmarea? În anul următor (de fapt, în anii următori), verile au prezentat, în zonele temperate, temperaturi medii specifice mai degrabă primăverii. Recoltele au avut de suferit și multe zone din Asia, America de Nord și Europa au fost bântuite de foamete. În nord-estul SUA s-a raportat, la 6 iunie 1816, o zi de iarnă… la început de vară. În acea zi a nins, iar stratul de zăpadă a măsurat circa 15 cm.

O dovadă că Natura posedă mecanisme de autoreglare puternice a fost că, deși temperaturile au scăzut în zonele menționate, verile fiind nefiresc de reci, erupția Muntelui Tambora a fost urmată de către… o încălzire în regiunile arctice. Acest lucru a fost benefic pentru exploratorii acelor tărâmuri, pentru cunoașterea științifică.

Dacă în epoca modernă ar surveni o erupție vulcanică de amplitudinea celei survenite în 1815, la Muntele Tambora, efectele globale ar putea fi catastrofale. De la începutul sec. XIX populația globală a crescut cu miliarde de oameni. S-ar ivi o problemă alimentară greu de rezolvat, precum și dificultăți în aprovizionare și transporturi, de vreme ce materia vulcanică expulzată în atmosferă ar provoca defectarea rapidă a motoarelor avioanelor. Mulți oameni ar rămâne fără mijloace de subzistență iar foametea și epidemiile ar putea secera milioane de vieți.

Surse: wikipedia.org, mentalfloss.com

Text: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină