Noutăți

Marea manipulare prin balada „Mioriţa”. Cum de mesajul acestei balade a fost răstălmăcit pentru a-l transforma într-o expresie a celui mai stupid fatalism?

Articol preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul LUPUL DACIC, deschis în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada Smârdan nr 28): “Scoateţi Mioriţa de pe drapel!” – spunea, într-o emisiune tv, Florin Chilian. Avea şi nu avea dreptate. Mai mult n-avea. De ce? Şi el, şi Nicu Covaci, ca şi alţii mai mărunţi, sunt victimele unei colosale manipulări istorice, denumită – ba chiar “branduită” în acest sens – fatalism mioritic. O formidabilă demonstraţie de iluzionism, făcută cu toate obiectele la vedere (fără “preparaţie”, cum ar spune Iosefini), dar în care privitorul vede ce-i arată iluzionistul.

Cică blestemul naţiei noastre e filosofia acestei minunate balade. Fals! Ar fi bine să fie aşa – din motivele pe care am să le prezint – dar nu e aşa! În Mioriţa nu se scrie sau nu se spune nimic din ceea ce i se atribuie. Ciobanul nu se lasă ucis de confraţi decât în minţile noastre manipulate. În graba lecturii, uităm să citim un vers de o importanţă fundamentală: “ŞI DE-A FI SĂ MOR”…

Să recitim povestea, care e foarte simplă şi foarte explicită din punct de vedere epic… Aflăm din primele şase versuri că trei ciobani se “deplasau” cu turmele “pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”. Ni se spune apoi cine sunt ciobanii: “Unu-i Moldovan,/ Unu-i Ungurean/ Şi unu-i Vrâncean”.

Urmează conflictul: „Iar cel Ungurean,/ Şi cu cel Vrâncean,/ Mări se vorbiră,/ Ei se sfătuiră/ Pe l’apus de soare/ Ca să mi-l omoare/ Pe cel Moldovan,/ Că-i mai ortoman/ Ş’are oi mai multe,/ Mândre şi cornute,/ Şi cai învăţaţi/ Şi câni mai bărbaţi!”…

Să facem un stop cadru! Aşadar, ciobanul Moldovan e mai „ortoman” şi „are oi mai multe, mândre şi cornute”. Se presupune aşadar că era un om gospodar, deci activ, practic, concret, unul care făcea „zootehnie” performantă în aceleaşi condiţii cu ceilalţi doi. Subliniez: performaţele lui „ciobăneşti” erau aici, pe pământ, nu în plan metafizic. Era, cu alte cuvinte, cel mai „şmecher”! Aşa cum se întâmplă în viaţă (şi în filmele cu personaje pozitive şi negative), prosperitatea Moldovanului generează în ceilalţi doi sentimentul omenesc numit invidie. Incapabili să fie la fel de „şmecheri”, aceştia nu pot rezista „concurenţei” decât eliminându-l, ceea ce se şi hotărăsc să facă: „Mări se vorbiră,/ Ei se sfătuiră/ Pe l’apus de soare/ Ca să mi-l omoare”…

Abia aici apare în ecuaţie mitologicul, intervenţia divină. Prin vocea oii, care i se adresează direct, avertizându-l: „Stăpâne, stăpâne,/ Îţi cheamă ş’un câne,/ Cel mai bărbătesc/ Şi cel mai frăţesc,/ Că l’apus de soare”… etc.

Iar ciobanul care, cunoscând limba „fiarelor”, avea, se vede treaba, ceva abilităţi transcendentale, o aude, o înţelege şi-i spune: „Oiţă bârsană,/ De eşti năzdrăvană/ ŞI DE-A FI SĂ MOR / În câmp de mohor,/ Să spui lui Vrâncean/ Şi lui Ungurean…”

Aici se află cheia întregii mistificări. Versul “ŞI DE-A FI SĂ MOR” a fost omis, fie din prostie, fie din neatenţie, fie cu intenţie, în toate exegezele despre fatalismul mioritic al naţiei. Fatalism care a fost virat, prin interpretare şi inducţie, spre obedienţă, spre lipsa de coloană vertebrală a ciobanului (şi a noastră, prin extensie istorică). O fi adevărată lipsa de coloană vertebrală în ceea ce ne priveşte, dar asta n-are legătură cu Mioriţa. Modelul propus de baladă e cu totul altul, e invers!

Mioriţa este un testament. Într-un testament i se spune legatarului (oiţei bârsane, în cazul de faţă) ce să facă în caz că el va muri. Dar nu e testamentul unuia care se va lăsa ucis, e testamentul unui bărbat care pleacă la luptă. Spun asta pentru că e puţin probabil ca un individ care şi-a dovedit calităţile practice, luptându-se să fie cel mai bun pe domeniul lui de referinţă (cel mai “ortoman”), să fie dispus a ceda totul pentru o supoziţie postconcepută în secolul XX. E ilogic. Dacă acest lucru ar fi fost exprimat în textul baladei, era altceva. Dar NU A FOST EXPRIMAT nimic în acest sens! Scrie doar atât: “şi de-a fi să mor”. Unde scrie că n-a luptat? Nu scrie. Ba chiar există variante ale Mioriţei – mai rudimentare ca expresie artistică – în care ciobanul chiar luptă şi chiar îi învinge pe ceilalţi doi. În forma de faţă, esenţializată, Mioriţa este un testament. Într-un testament ţi se spune ce să faci “după”, nu “înainte de”. Şi dacă tot e să interpretăm, propun următoarea întrebare: ce motive ar fi avut ciobanul să nu lupte pentru a-şi apăra averea, de vreme ce s-a luptat ca s-o facă? Motivul, dacă există, e în mentalitatea sau în laşitatea noastră. Preferăm să aruncăm pe seama unei fatalităţi istorice propria blazare sau neputinţă, ca să scăpăm de responsabilitatea morală a faptului. Şi l-am transformat pe cioban într-un fel de “acarul Păun” al vinovăţiei noastre.

În fapt, ciobanul din Mioriţa nu numai că nu se lasă doborât, dar nu acceptă nici moartea ca pe o înfrângere! O transformă în nuntă cosmică şi ne-o livrează ca model. Iar noi – ce-am înţeles? Că s-a lăsat omorât. De unde, până unde? El este învingătorul absolut, nu învinsul absolut. Chiar dacă e bătut, nu e învins. Nici în viaţă, nici în moarte.

Mioriţa nu e un model fatalist. Nu e nici măcar un paradox. Paradoxali suntem noi, care înţelegem lucrurile cele mai elementare pe dos. Şi astfel, prin înlocuirea Mioriţei cu o clonă obţinută în laborator şi botezată cu numele originalului, s-a ajuns la confecţionarea unei întregi paradigme a obedienţei. Din cauza acestei mistificări (substituiri), am început să urâm Mioriţa, ale cărei sensuri şi semnificaţii ne scapă. Am ajuns să ne fie ruşine cu cea mai virilă, cea mai profundă şi cea mai complexă baladă a noastră. Şi una dintre cele mai frumoase din lume…

În consecinţă, aş relua mesajul lui Florin Chilian în următoarea formulă: “Daţi jos de pe drapel clona Mioriţei şi puneţi originalul!”

Miron Manega


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

11 Comments on Marea manipulare prin balada „Mioriţa”. Cum de mesajul acestei balade a fost răstălmăcit pentru a-l transforma într-o expresie a celui mai stupid fatalism?

  1. Excelent articol, intru totul de acord.Ar trebui sa se scrie mai mult si de catre mai multi in sensul acesta, pentru ca prea des aud ineptia cu fatalismul Mioritei , si inca de la oameni cu pretentii.

  2. Augustin Dragoste // 18 februarie 2018 at 16:39 // Răspunde

    Am citit undeva, că dacii înainte de o mare confruntare în care s-ar fi putut să-și piardă viața, își plăteau datoriile, își puneau lucrurile în ordine. Ciobanul moldovean nu face altceva decît, așa cum zice autorul articolului, să-și scrie testamentul!

  3. Vezi și http://mihai-floarea.blogcreativ.ro/Primul-blog-b1/Poemul-mioritic-b1-p98.htm

    Acolo demonstrez că „Miorița” nu este o baladă, ci un poem.

  4. In Miorita pe care am invatat-o eu la scoala se spunea clar “si de-o fi sa mor / in camp de mohor” etc, deci nimeni n-a ocultat / clonat nimic, textul exista ca atare in manuale. A, ca e interpretat cum e interpretat si se eschiveaza in critica scolara conditionalul “de / daca”, asta-i intr-adevar iluzionismul criticii moderne a Mioritei. Dar multi si-au dat deja seama de manevra.

  5. Foarte bun articolul, felicitari d-le Miron Manega! As adauga si eu, dupa umila mea parere, ca atunci cand ajungem sa citim si sa interpretam texte cu incarcatura initiatica doar prin prisma componentei rationale a mintii noastre, excluzand aspectele de natura intuitiva, rezulta o pietrificare a sensului profund urmarit de autor, o exacerbare a “literei” in detrimentul spiritului in care a fost scrisa respectiva, in cazul nostru, balada. Atitudinea de detasare in fata mortii exprimata de cioban nu poate fi inteleasa de la nivelul mintii obisnuite, rationale, asociata cu emisfera cerebrala stanga,ci numai integrand, asa cum spuneam,si dimensiunea intuitiva, specifica emisferei cerebrale drepte, spre a cuprinde o viziune holistica asupra vietii si asa-zisei morti ca fiind , de fapt, parti ale unui intreg numit EVOLUTIE a sufletului. Cu respect.

  6. Georgiana L. Gheorghe // 19 martie 2018 at 20:11 // Răspunde

    Numai antiromanii si strainii sunt in stare sa ne distruga operele si sa le rastalmaceasca in asa fel incat sa ne faca sa parem o natie de prosti care nu stiu decat sa fie obedienti si sa se lase furati si ucisi de altii.

  7. Poate ca ar fi un sambure de adevar, daca ne-am referi la moldoveni, nu la romani in general. Numai daca interpretam ad literam. Altminteri, vranceanul si ungureanul erau si ei romani si numai atitudine fatalista n-aveau. Ba mi se pare ca erau pe aceeasi treapta cu occidentalii, care mai luau o capra din Africa, o oaie din Asia, un cal din America, si tot dupa ce-l rezolvau pe proprietar.

  8. Să citim și să înțelegem balada Miorița așa cum a ajuns la noi. Este cântecul, este Doina despre un cioban – mai puțin contează că e moldovean, sau altul. Pentru evul mediu, dar și pentru contemporanitate noastră e valabilă așa o soartă – să fii ucis, distrus de invidioși, pentru ați lua ce ai mai acum. Să nu interpretăm după bunul plac.

  9. versul “ŞI DE-A FI SĂ MOR” arata ACCEPTAREA unui lucru care ni se intampla tutror mai devreme sau mai tarziu- nu fatalismul, e o diferenta mare. Acceptarea este un nivel de constiinta superior in care individul se impaca cu evenimente implacabile ca moartea. Aceasta acceptare a mortii era comuna la mai multi oamenii de pe aceste meleaguri; o mai intalnim foarte rar la cativa batrani sau intelepti din ziua de azi. restul ne cramponam de niste vieti pe care leconsideram prea scurte , traind permanent cu frica mortii. Acest nivel de constiinta nu poate fi inteles efectiv de cei care nu se ridica la inaltimea lui si de aici toate aceste puncte de vedere: fatalism, discreditare a poporului roman, etc. Nici pe departe. Miorita este un indemn la cresterea nivelului de constiinta, care fara accceptare nu este posibil; dar se pare ca la acest moment este inteles de mai putini romani…

  10. Ar putea fi si un laitmotiv al distrugerii valorilor nationale ,analog ,la scara cu rastignirea si invierea Domnului Nostru Iisus Hristos.Ortoman ,in unele surse ,este descris ca avand ideea si originea lui orto necunoscute.Asa incat ar prea putea insemna om care gandeste drept ,om cu scaun la cap ,cu dreapta socotinta(analogia cu orto-dox nu poate fi trecuta cu vederea).
    Daca ortoman ar insemna bogat in turme ar insemna ca balada Miorita e pleonastica(ceea ce nu se poate admite) ,deoarece se specifica pe de o parte ortoman ,iar pe de alta ca are oi mai multe ,mandre si cornute.Deci logic ortoman trebuie sa aiba un alt sens ,cel zis de mine anterior.
    Ca sa ai oi multe ,mandre si cornute ,trebuie nu doar sa faci comert(deci ciobanasul nu poate fi un soi de smecher) ,ci si sa te pricepi bine la meseria grea si complexa de cioban.Deci era un om care-si cunostea meseria ,un om capabil.
    Faptul ca moare este contrabalansat printr-o adevarata inviere ,vazuta ca o nunta cosmica.
    Deci nu e fatalist ,ci constient ca ce e trecator(trupul muritor) ,trecator ramane ,dar ce e vesnic(comorile duhovnicesti dobandite cu cinste ,caracterul)ramane in vesnicie.
    Din pacate contrar altor tari ,la noi distrugerea perpetua a valorilor si folosirea postuma a lor ca propaganda politica este binecunoscuta,iar ciobanasul a fost un fel de intrupare originara(de origine ,prototip)a tuturor acestor valori.

  11. Pe de alta parte Miorita este ,pastrand analogia cu Isus Hristos ,ucenicul cel iubit ,care in Evanghelii era Ioan ,si caruia Iisus i-o incredintaza ca maica ,spre a fi protejata ,pe Fecioara Maria.
    Miorita nu neaparat poate fi interpretata ca un alter-ego al ciobanasului .
    Ciobanasul este in comuniune crestina ,care implica nu doar o singura persoana ,ci mai multe.
    Or comuniunea cu sine implica o izolare depresiva si fatalista.
    Daca acceptam variantele in care ciobanasul pleaca la lupta si invinge ,pe care le voi cauta de indata ,si care par in cheia duhovniceasca foarte plauzibile ,acceptam faptul ca dupa rastignire ,Iisus Hristos a luptat cu iadul insusi si l-a biruit ,scotandu-i pe toti oamenii inchisi acolo pe nedrept.
    Daca zicem de Paste, Hristos a Inviat ,fapt de care nu ne indoim nicidecum ,acceptam si ca ciobanasul a inviat ,cel putin in sufletele noastre (poporul roman nu a renuntat la valorile sale).
    Asa ca simbolul propus pentru brandul de tara nu ar trebui sa fie “oaia” ,o formulare nefericita pentru Miorita ,ci ciobanasul inconjurat de douasprezece miorite ,printre care si Miorita in prim plan.
    Ar fi ceva analog cu tabloul lui Grigorescu ,si un simbol care ar ramanea.

    Toate bune!
    Doamne ajuta!

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii