Noutăți

Istorie inedită: IULIUS CAESAR răpit de către pirații Mediteranei. Ce i-a șocat pe răufăcători în comportamentul acestuia?

Cu peste două milenii în urmă, un tânăr aristocrat roman, în vârstă de 25 de ani, era răpit de către temuții pirați ai Mediteranei. Numele său? Gaius Iulius Caesar. Dacă am aduna într-un uriaș volum toate povestirile cu răpiri și ostatici, ar reieși că puține au fost victimele unei răpiri care să fi manifestat curajul tânărului Iulius Caesar (100-44 î.e.n.). Se vedea clar că era menit unui destin special! Să vedeți cum s-a petrecut totul…

În anul 75. î.Hr., Caesar călătorea, pe mare, către Rhodos, împreună cu câțiva prieteni și câțiva dintre sclavii săi, având câteva afaceri de rezolvat. Dar n-aveau să ajungă la destinație. Corabia a fost atacată de către pirați și luată în stăpânire, în ciuda împotrivirii echipajului și călătorilor. Ruta vasului a fost schimbată iar captivii au fost duși pe o mică insulă în apropiere de Cilicia. Toți cei capturați aveau două variante: erau vânduți ca sclavi sau plăteau o recompensă. Una uriașă!

2

Bineînțeles, Caesar a ales cea de-a doua variantă. Așa că pirații i-au cerut 20 de talanți de argint. Adică 620 de kilograme de metal prețios. Sau 600.000 de dolari, în echivalent actual. Spre uimirea celor ce-l răpiseră, captivul a izbucnit în hohote de râs. A spus că se simte jignit, că libertatea unui aristocrat ca el prețuiește mult mai mult de-atât.

Trebuie spus că, într-adevăr, ascendența lui Caesar era una impresionantă. Ca persoană „de neam bun”, el făcea parte din ginta Iulia, ai cărei membri erau descendenți ai lui Iulus, nimeni altul decât fiul lui Aeneas – vestitul prinț care a părăsit Troia cucerită de către ahei, găsind adăpost în Latium. Aeneas este eroul principal din „Eneida”, epopeea poporului roman scrisă de către Vergilius.

Familia conducătoare a Troiei era aliată cu regii tracilor iar această alianță se baza pe legături de sânge, pe faptul că aveau aceiași strămoși, de neam pelasg. Cu peste trei milenii în urmă, din Peninsula Iberică și până departe, în Asia Mică, se folosea același grai. Când aheii au pătruns în Grecia, acolo locuiau deja pelasgii.

3

Revenind la Caesar, spre consternarea răpitorilor săi, el le-a propus un preț și mai mare, pentru răscumpărare. Adică 50 de talanți (1550 kg de argint), în loc de 20, cât ceruseră inițial. Uluiți dar și mulțumiți, răufăcătorii au acceptat. Habar nu aveau ce fel de om le stătea în față! Câțiva dintre însoțitorii lui Caesar au fost eliberați de îndată, pentru a aduce bănetul. Ce avea să urmeze, i-a nedumerit și mai tare pe pirați.

Caesar le-a spus verde-n față că, după ce-l vor elibera, el are să-i răstignească pe cruci. (Crucificarea era o pedeapsă obișnuită pentru faptele grave, pe atunci). Dată fiind starea de captiv al lui Caesar, pirații au izbucnit în hohote. Au luat-o ca pe o glumă bună. Importantă a fost însă atitudinea demnă, aristocratică, a lui Caesar. Nu s-a comportat nicio clipă ca o victimă a unei răpiri. Le-a cerut tâlharilor mării să-i elibereze sclavii din lanțuri, pentru a-l putea servi. Cu o incredibilă îndrăzneală, le-a cerut piraților să vorbească cu voce joasă cât doarme el, pentru a nu-i tulbura somnul.

1

Zilele de captivitate și le-a petrecut scriind poeme și concepând discursuri. Le-a pretins piraților să-l asculte cu atenție, atunci când le citea sau își punea în practică abilitățile retorice. Dacă nu se conformau, erau numiți de îndată „sălbatici lipsiți de cultură”. Pirații, ce așteptau cu nerăbdare recompensa făgăduită, au fost puși în dificultate de neașteptata atitudine trufașă a ostaticului. Până la urmă s-au obișnuit cu el și i-au oferit un grad mai mare de libertate. Când se plictisea, Caesar participa la jocurile lor. Totuși, le promitea, în continuare, că vor fi crucificați. Ei izbucneau în hohote, din nou.

Au trecut 38 de zile până când oamenii de încredere ai viitorului dictator al Romei s-au înapoiat la locul stabilit laolaltă cu pirații, pentru predarea răscumpărării. Pirații se considerau deja „amici” cu arogantul lor ostatic. Mulțumiți de bogățiile obținute atât de ușor, ei l-au eliberat, împreună cu sclavii săi. De îndată ce a ajuns în Milet, Caesar a strâns o flotă bine înarmată și s-a întors, furios, la sălașul piraților. I-a capturat aproape pe toți, transformându-i în sclavi. Și-a recuperat și argintul. I-a dus la Pergam, unde i-a aruncat în temniță.

5

Tânărul nobil a mers, apoi, la Marcus Junius, guvernatorul provinciei Asia, și i-a cerut pedepsirea grabnică a piraților. Guvernatorul a spus că, înainte de a-i pedepsi, trebuie să cerceteze cazul în mod amănunțit. Dar Caesar, nerăbdător, s-a înapoiat la Pergam.

I-a scos din temniță pe toți acei netrebnici, poruncind să fie crucificați, lucru care nu era nelalocul lui pentru acele timpuri, având în vedere toate fărădelegile pe care le săvârșiseră împotriva atâtor nevinovați. Câțiva dintre răufăcători au început să-i implore mila, reamintindu-i lui Caesar că l-au tratat acceptabil, pe durata captivității sale. Inima lui Caesar s-a mai înmuiat. Dar nu prea mult. A poruncit ca toți să fie decapitați, scutindu-i astfel de tortură. Abia apoi i-a crucificat, așa cum le făgăduise. Ținea să fie considerat un om de cuvânt.

Avea să devină unul dintre cei mai mari conducători ai Romei. Este una dintre cele mai cunoscute personalități ale istoriei mondiale.

4

Autor: Tomi Tohaneanu

Sursă: www.warhistoryonline.com, wikipedia.org

Imagini: www.warhistoryonline.com, www.crystalinks.com, www.romeacrosseurope.com, warfarehistorynetwork.com


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii