Herculaneum – un oraș la fel de captivant precum Pompeii. Ambele orașe au suportat efectele cumplitei erupții a vulcanului Vezuviu, în anul 79 e.n.!

Posted on 5 iulie 2017 by Tomi Tohaneanu in Artă, Istorie // 0 Comments

În luna august a anului 79 după Hristos, vulcanul Vezuviu a erupt cu violență iar erupția sa a generat unul dintre cele mai mari dezastre, dintre cele descrise de către istoricii romani. A fost o adevărată apocalipsă, pentru localitățile din vecinătate, construite la baza vulcanului. Cel mai faimos dintre orașele aflate în apropierea mărețului vulcan a fost, desigur, orașul Pompeii, care reprezenta, la vremea sa, în anii de glorie ai Imperiului Roman, o veritabilă stațiune de lux și un loc de desfătare pentru elitele imperiale.

Printre celelalte așezări umane afectate de către catastrofa petrecută în anul 79 e.n. s-a numărat și orașul al cărui nume provine de numele lui Hercule, cel mai puternic dintre eroii descriși în legendele Europei meridionale. Este vorba despre orașul Herculaneum. Deși era la fel de bogat și luxos ca și Pompeii, Herculaneum era, după cum arată scrierile vremii și dovezile arheologice, de dimensiuni mai mici decât acesta. Într-o oarecare măsură, Herculaneum era eclipsat de către Pompeii, prin clădirile mai impozante ale acestuia din urmă. Pe de altă parte, multe dintre vestigiile din orașul Herculaneum s-au păstrat mai bine, comparativ cu acelea de la Pompeii.

Ambele localități antice au avut cam aceeași soartă. Herculaneum s-a aflat mai aproape de craterul din care țâșneau fragmentele de rocă încinsă, lava, cenușa vulcanică și gazele toxice, comparativ cu Pompeii. În ciuda acestui fapt, Herculaneum a scăpat, într-o primă fază, de efectele erupției. Motivul? Direcția de deplasare a vântului! În vreme ce vântul împingea norii apocaliptici formați din miasmele otrăvitoare ieșite din măruntaiele pământului către Pompeii, locuitorii din Herculaneum au avut un răgaz mai lung pentru a se salva. Răgaz de care au profitat numeroși cetățeni, însă nu toată populația urbei, după cum arată dovezile arheologice!

În noaptea ce a urmat primei erupții, Vezuviul și-a arătat uriașa forță distructivă și față de orașul Herculaneum. Din fericire, o bună parte dintre locuitori reușiseră să ajungă la o distanță sigură, unde gazele toxice și ploaia cumplită de cenușă vulcanică fierbinte nu-i mai puteau ajunge. În șase rânduri fluxul piroclastic (o combinație de cenușă, gaze și bucăți de rocă vulcanică, toate la temperaturi ridicate) s-a abătut peste oraș, până ce majoritatea impozantelor clădiri publice, monumentelor și reședințelor au fost îngropate în cenușă. Curios este că au existat și „oaze” care au fost, pur și simplu, ocolite de către efectele distructive ale erupției Vezuviului. În aceste zone pot fi admirate, astăzi, clădiri străvechi ce s-au păstrat extrem de bine.

În secolul XVIII, când s-au efectuat săpături parțiale la Herculaneum, au fost descoperite clădiri intacte, mobilă de lemn, precum și alimente carbonizate (pâine, fructe). Dovada că nu toți locuitorii au reușit să scape din calea urgiei, poate din cauza vârstei sau a unor afecțiuni, este descoperirea a circa 300 de schelete. La Pompeii victimele au fost mai numeroase, dat fiind că orașul era mai mare. Spre deosebire de Pompeii, orașul Herculaneum mai ascunde o mulțime de taine, deoarece nu toată suprafața sa a fost excavată, de către arheologi.

În prezent, vestigiile de la Herculaneum sunt mult mai ușor de explorat decât cele de la Pompei, dată fiind suprafața vizitabilă mai redusă. Totodată, în Herculaneum vestigiile pot fi admirate și studiate mai pe îndelete și mai în liniște decât la Pompei, deoarece numărul turiștilor este mai mic. Printre cele mai de seamă clădiri din Herculaneum se numără o construcție luxoasă, numită Villa dei Papiri. Se crede că edificiul ar fi fost deținut, cândva, de către Lucius Calpurnius Piso Caesoninus, socrul lui Iulius Caesar. Impozanta vilă era înzestrată cu patru terase ce înaintau către mare, având și o bibliotecă elegantă, ce a rămas aproape intactă.