Cunoaste lumea

Noutăți

GHEORGHE POMUȚ, primul general român din armata SUA. Cum a schimbat harta politică a lumii?

  •  
  •  
  •  

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească): “The memorial day” este sărbătoarea prin care americanii cinstesc memoria celor care au avut o contribuţie deosebită în formarea Statelor Unite ale Americii. Aşadar, în fiecare an, ziua de 30 mai, este rezervată eroilor care au contribuit la naşterea unei societăţi democratice. Printre cei nu foarte mulţi pomeniţi şi omagiaţi cu această ocazie se află şi un român: Gheorghe Pomuţ, generalul pe care președintele Clinton a ținut să-l pomenească în discursul său, cu ocazia vizitei în România, în 1997.

S-a născut la data de 31 mai 1818, într-o familie românească din orașul Gyula, aflat în comitatul Békés (astăzi pe teritoriul Ungariei). Tatăl său era fierar pe moșia grofului Wenckheim. Familia Pomuț (uneori apare în registre drept Pumnuț) provenea din satul Săcele, pe atunci în comitatul Brașov, de unde bunicul său, Dinică Pomuț, a plecat spre vest în căutarea unui trai mai bun. Copilul a fost botezat de către preotul ortodox Atanasie Georgievici din Gyula, cu numele de Georgie Pomutz. Actul de botez se păstrează și în microfilm de către Biserica Mormonilor din Salt Lake City, Utah, SUA și indică, conform transcrierii din graiul local, în limba română, cu caractere chirilice:

„No. 63, 1818 mai 31, prunc.
S-au născut pruncul parte (bărbătească) Georgie în luna Mai, zioa 31 anului celui mai sus. Tatăl pruncului, Pomuț Ioann și muma Victoria, lăcuitori (ai) oraș(ului) Jula. S-au botezat și s-au ouns cu sfântul mir prin mine preotul, Atanasie Georgievici, parohialnic a sfintei bisearici, H(ram) S(fântului) I(erarh) Nicolae care se află în orașul Jula în luna și zioa cea, ce s-au pus supt anul, și s-au dat în sfântul botez pruncului numele Georgie. Nașul lui au fost Pluha Elena lăcuit(oare în) oraș(ul) Jula. Ecstract au căpătat Iunie 27, 858.”

La izbucnirea Revoluției de la 1848, era în vârstă de 30 ani. Sub influența mișcării de înnoiri politice și sociale care cuprinsese întreaga Europă, a participat la revoluția pașoptistă ungară, iar la scurt timp, s-a înrolat ca voluntar în armata de honvezi. În vara anului 1849, Pomuț a fost ridicat la rangul de căpitan. Spre sfârșitul aceluiaşi an, pentru a scăpa de condamnarea hărăzită lui de guvernul austriac, s-a refugiat mai întâi în Italia și apoi în Germania. Fiind încă tânăr și fără obligații, a ales să emigreze în SUA.

Împreună cu un mic grup de 30 de camarazi, George Pomuț a părăsit portul Hamburg, ajungând la New York la 24 februarie 1850, unde a rămas numai câteva luni. De aici, împreună cu un alt român, bănățeanul Drahoș (Dragoș), cu câțiva revoluționari maghiari, emigranți și ei, au hotărât să se îndrepte spre Vest. Grupul de emigranți s-a stabilit în localitatea Keokuk din statul Iowa, unde au primit în stăpânire un loc sălbatic. Mica lor colonie a primit numele de „New Buda” și se afla la sud de localitatea Burlington. Acest oraș era doar plănuit de către emigranți, el neexistând niciodată ca așezare urbană.

La data de 15 martie 1855, George Pomuț a obținut cetățenia Statelor Unite ale Americii. La începutul războiului de secesiune, putea fi considerat un om bogat, fiind proprietarul unor întinse suprafețe de pămân. Avea, de asemenea, o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere şi construise chiar o șosea pentru o mai bună circulație în Vestul încă sălbatic.

Un paşoptist în Războiul de Secesiune

În anul 1861, Pomuț începuse să promoveze, în America, ideea egalitarismului etnic, cerând Ungariei să aplice un tratament corect față românii din Transilvania, şi sfătuindu-i pe aceştia din urmă să menţină legăturile cu fraţii lor din Principate. Aceste idei nu au mai putut fi dezvoltate, din cauza izbucnirii Războiului de Secesiune din America, iar Pomuţ s-a înarmat voluntar în Armata nordistă.

În 1861 era locotenent în Regimentul 15 Infanterie din Iowa, pentru ca foarte repede să fie promovat ca locotenent major și apoi adjutant. Era în special calmul și curajul său. A devenit erou încă din viață, prin faptele sale de arme din luptele de la Shilloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta, Savannah.

În vara anului 1863 este avansat la gradul de maior, iar apoi, în mai 1864, la începutul Bătăliei pentru orașul Atlanta, generalul Frank P. Blair îl avansează la gradul de “Provost Marshall” al Regimentului 17. În august 1864 Pomuț cere permisiunea să se întoarcă la Regimentul 15 Iowa, i se aprobă transferul și i se oferă comanda Regimentului, fiind promovat la gradul de locotenent-colonel.

Cu privire la calităţuile militare ale lui George Pomutz în Bătălia de la Atlanta, generalul Walter O. Gresham, comandantul Brigăzii a III-a din care făcea parte și regimentul lui Pomuț, a scris odată: “L-am întâlnit pe Pomutz; un brav și curajos ofițer care se bucura de o mare popularitate în rândul camarazilor și soldaților săi. El nu este doar un ofițer valoros, versat în toate problemele militare, ci și un om cu o cultură superioară, un gentleman manierat.”

Generalul Pomuț a fost, de asemenea, membru al Organizației Foștilor Voluntari, al Legiunii Credincioase și al Ordinului Săgeata Albastră („Blue Arrow Order”). Peste doi ani, în 1865, ca o recunoaștere a meritelor sale militare, Senatul american îi conferă gradul de general de brigadă.

Gheorghe Pomuţ îl convinge pe ţarul Alexandru al II-lea să vândă Alaska americanilor

Calităţile sale, relaţiile pe care le avea şi cele opt limbi pe care le vorbea fluent l-au determinat, spre sfîrşitul anului 1866, pe preşedintele Andrew Johnson să-i solicite colaborarea în calitate de diplomat. Pomuţ a fost numit reprezentantul diplomatic (mai întâi consul, apoi consul general) al Statelor Unite la Petersburg, pe lîngă ţarul Rusiei (Alexandru al II-lea). În această calitate, românul a petrecut pe malurile Nevei nu mai puţin de 12 ani, sub mandatele a trei preşedinţi americani, caz de excepţie în istoria Departamentului de Stat.

A avut o contribuţie remarcabilă în evoluţia relaţiilor americano-ruse, preocupându-se în mod deosebit de ocrotirea cetăţenilor americani. Relevante, în acest sens, ca surse istorice, sunt rapoartele sale diplomatice cu multiple informaţii despre viaţa rusească în cele mai diverse domenii. A dovedit supleţe diplomatică, tact, calităţi de tot felul în contactul cu ţarul şi alte înalte oficalităţi ruse. În istoria diplomaţiei americane a secolului al XIX-lea, un moment deosebit de important l-a constituit “afacerea Alaska” din 30 martie 1867. Gheorghe Pomuţ a fost cel care, cu inteligenţă şi abilitate, l-a sfătuit pe ţarul Alexandru al III-lea să se debaraseze de acest teritoriu din componenţa imperiului rus, invocând argumente diverse, precum lipsa de vegetaţie, condiţiile atmosferice nefavorabile, nepopularea etc. Negocierea a fost făcută tot de el, astfel că Alaska a fost vândută Statelor Unite la suma derizorie de doar 7,2 milioane de dolari. Aurul, petrolul, celellate zăcăminte ale subsolului s-au constituit într-o afacere cu totul deosebită pentru cei de dincolo de Ocean. Fapt mărturisit şi de eroul şi preşedintele american U.S. Grant care, la terminarea mandatului său, a ţinut să-i facă o vizită lui Pomuţ, în reşedinţa sa de la malurile Nevei.

TS301EX, Alaska Purchase Treaty, 1867, Exchange Copy
RG 11, General Records of the United States Government
Pg 01
00721_2004_001

O moarte suspectă, o avere dispărută

În 1878, Gheorghe Pomuţ a renunţat la cariera diplomatic dar, din motive necunoscute, nu s-a mai întors în America, nici în ţara de origine. A murit, la patru ani după patru ani, pe 12 octombrie 1882, la Petersburg, fiind înmormîntat în Cimitirul Smolensk. Nu au fost elucidate încă împrejurările suspecte ale morţii sale, nici cuantumul şi soarta averii pe care o poseda. Se ştie doar că urmaşul său la conducerea misiunii diplomatice americane ar fi expediat peste Ocean averea a cărei urmă s-a pierdut cu totul.

În 1913, în SUA a fost adoptată o lege specială care prevedea transferarea peste Atlantic a rămăşiţelor pămînteşti ale lui Gheorghe Pomuţ, pentru a fi depuse în cimitirul naţional de la Arlington, unde se aflau şi mormintele celor mai celebri cetăţeni ai Americii. Izbucnirea primului război mondial şi a revoluţie bolşevică a împiedicat punerea în practică a acestei legi.

În anul 1944, cetățeni americani de origine română au construit, prin colectă publică, un cuirasat cu numele „General George Pomutz”, pe care l-au oferit guvernului federal. Nava americană s-a aflat în exploatare până în anul 1970.
La 9 iulie 1997, cu ocazia vizitei președintelui american Bill Clinton în România, acesta l-a evocat în discursul său, ca pe unul dintre cei care au făurit America de astăzi.
La data de 14 august 2004, a fost dezvelită o statuie a generalului Pomutz în fața Catedralei ortodoxe române cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din orașul Cleveland (Ohio, SUA).

Ziarul este disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească

 

 


Cunoaşte Lumea --> Prima pagină


  •  
  •  
  •  

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii