Noutăți

“Elan-Trianon 100”- un nou atac împotriva Centenarului Marii Uniri a românilor

Semnarea Tratatului de Pace, pe 4 iunie 1920, la Palatul Marele Trianon de la Versailles între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial, a însemnat o mare pierdere pentru naţiunea maghiară, pentru statul ungar.

Tratatul de Pace de la Trianon cuprinde o notă istorică, potrivit căreia, după Primul Război Mondial Monarhia Austro-Ungară s-a prăbuşit. Ungaria s-a desprins de Austria, iar de Ungaria au fost desprinse popoarele – altele decât cel maghiar – care până atunci au trăit pe teritoriul său.

În 1910, aceste popoare au fost majoritare în Ungaria, în acea perioadă procentul maghiarilor care trăiau pe teritoriul ţării fiind doar de 48,1%. În urma semnării Tratatului de Pace, Ungaria a fost nevoită să recunoască statele formate din Monarhia Austro-Ungară.

De asemenea, ca stat învins în Primul Război Mondial, Ungaria ar trebuit să recunoască în urmă cu 98 de ani greutatea istorică a pierderii, a învingerii sale.

Iată, câteva date concrete:  Înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, suprafaţa totală a teritoriului Ungariei era de 325.311 kilometri pătraţi din care, după  semnarea Tratatului  de Pace  de la Trianon, Ungaria a rămas cu 92.833 de kilometri pătraţi, iar dintr-o populaţie de 18.264.533 de locuitori a rămas cu 7.615.117 de locuitori, restul fiind devenind cetățeni ai Cehoslovaciei, României, Regatului Sârbo-Croato-Sloven (Iugoslavia), iar o mică parte Italiei (Fiume) şi Austriei (Landul Burgenland).

Datorită forţei de care a dat dovadă poporul ungar şi ca rezultat al efortului său depus pentru reconstruirea ţării, Ungaria nu s-a prăbuşit sub povara acestei uriaşe pierderi şi înfrângeri, ceea ce nu se poate pune pe seama gloriei regimului Horthy, aşa cum este propagată neîncetat de politica maghiară extremistă.

Despre regimul lui Horthy din perioada interbelică se poate spune în mod justificat că întreaga sa politică a fost construită pe un revizionism al cărui scop a fost recuperarea, prin orice mijloace, a teritoriilor pierdute de Ungaria.

În scopul promovării programului său revizionist, Miklós Horthy şi-a asumat – provocând tragedia întregii naţiuni maghiare – încheierea unei alianţe cu Hitler şi a intrat în al Doilea Război Mondial, săvârşind cu cruzime deportarea a 600 de mii de evrei în lagărele morţii.

Politica de dreapta maghiară privind  Tratatul  de  Pace de la Trianon urmează din mai multe puncte de vedere practicile politicii folosite în perioada interbelică.

Faptul că azi, în Ungaria, asistăm la o revenire a cultului personalităţii lui Miklós Horthy – care a primit cu mândrie, de la Hitler, cea mai înaltă distincţie a statului german, Crucea de Fier – , explică faptul că în gândirea opiniei publice este prezentă tot mai puternic durerea naţională provocată de Tratatul de la Trianon.

Această politică maghiară de extremă dreapta a degenerat într-atât, încât afirmaţia „Maghiar este numai cel pe care îl doare Trianonul!” a devenit déjà un slogan în viaţa publică.

Afirmaţia lui László Tőkés, potrivit căreia românii trebuie să îşi ceară scuze maghiarilor din cauza Trianonului, dovedeşte cel mai clar caracterul absurd al acestei politici anacronice.

Este evident că nimeni, niciun maghiar de bună credinţă, paşnic, nu poate să se bucure pentru că din cauza deciziilor greşite luate de conducătorii politici ai poporului maghiar Ungaria a fost învinsă în ambele războaie mondiale şi în consecinţă şi-a pierdut gloria istorică a trectutului, a încetat definitiv să mai existe Marea Ungarie pe harta Europei, iar graniţele sale sunt aşa cum sunt.

Parlamentul Ungariei a hotărât în 2010 ca în fiecare an ziua de 4 iunie -, ziua semnării Tratatului de Pace de la Trianon –    să fie Ziua Unităţii Naţionale. În această zi, naţiunea maghiară comemorează evenimentele petrecute atunci. Aşa a fost şi anul acesta, când Parlamentul de la Budapesta a organizat o ceremonie de comemorare a Tratatului de Pace de la Trianon din 1920.

Discursurile rostite cu acest prilej de liderii Ungariei le-am urmărit şi eu cu interes atât prin mass-media din Ungara, cât şi prin  cea din România.

Interesul meu era cu atât mai mare cu cât de curând o echipă de Cercetare Știinţifică a Academiei de Științe Ungare – „Elan-Trianon 100” – a lansat un atac frontal împotria Tratatului de la Trianon, de fapt împotriva Centenarului Marii Uniri.

În zadar am aşteptat ca cineva dintre cei care au luat cuvântul să adopte o poziţie împotriva acţiunii acestui grup de cercetători ungari că nici un vorbitor nu a considerat importantă luarea unei poziţii în acest sens.

Această atitudine dovedeşte că nici unul dintre vorbitori nu a fost pătruns de spiritualitatea europeană şi nu a dat dovadă de un comportament european.

Dealtminteri, grupul „Elan-Trianon 100” a lansat o amplă campanie de strângere a semnăturilor pentru revizuirea Tratatului  de  Pace de la Trianon de către marile puteri abilitate, mai exact solicită modificarea, respectiv declararea ilegală a acestui tratat.

Cererea cu semnăturile strânse urmează să fie depusă la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga.

Despre această acţiune a grupului de lucru, parlamentarii ungari care au luat cuvântul la ceremonia de comemorare din 4 iunie a acestui an nu au vorbit de loc, de unde rezultă că este vorba de o provocare grosolană prin care ţările vecine Ungariei – Slovacia, Serbia, Ucraina şi România – sunt atacate din spate.

Desigur, nici una din ţările amintite nu exagerează când susţine că acţiunea grupului de cercetători ungari „Elan -Trianon 100” reprezintă un pericol. Toată lumea ştie că actuala situaţie şi legislaţia internaţională nu crează posibilitatea pentru revizuirea Tratatului de la Trianon.

Această provocare este utilă doar pentru a crea  haos  la  nivel internaţional, mai concret,  este  utilă  pentru  a  răspândi în întreaga Europă, în ceea ce privește România, argumente istorice false despre Centenarul Marii Uniri.

Tocmai din acest motiv ar trebui ca forurile competente din România, în primul rând Guvernul, să depună eforturi şi mai mari pentru organizarea unor programe, manifestări dedicate Centenarului Marii Uniri.

Aproape că suntem la jumătatea anului şi nu putem susţine că au fost organizate multe acţiuni, manifestări şi programe culturale la noi în ţară şi în străinătate.

Este, pur şi simplu, incredibil în ce situaţie am ajuns. Există, oare, o explicaţie acceptabilă din partea Guvernului României pentru această slabă preocupare?

(Hajdu Győző, „La mulți ani, singura noastră patrie natală, ROMÂNIA CENTENARĂ!”, Asociația Culturală și de Prietenie „Együtt – Împreună”, 2018 – fragmente)

Text preluat din ziarul Certitudinea


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii