Noutăți

DEZVĂLUIRI: Vânzarea pământului la străini, în țările europene: Franța versus colonia România

Un articol de conf. univ. dr. Avram Fițiu

Țările europene își exercită dreptul de preemțiune la cumpărare de teren agricol în funcție de obiectivele strategice ale politicii publice naționale. Astfel, fiecare țară membră a Uniunii Europene a creat agenții naționale și/sau regionale care intervin și controlează politica publică națională funciară prin două mecanisme de menținere a fermei familiale țăranești ca nucleu de baza al agriculturii europene:

  • Prin mecanisme de structurare a fermelor agricole familiale, din punct de vedere tehnico-economic la o anumită dimensiune competitivă pe piață;
  • Prin mecanisme de eliminare a factorilor de perturbare a pieții funciare precum: derivele legate de speculația funciară; acapararea de terenuri agricole și silvice; creșterea mărimii fermelor; poluarea mediului; schimbarea destinației agricole și silvice a terenurilor; etc…

Franța a creat o multitudine de mecanisme de protecție a patrimoniului funciar francez, fiind campioana Uniunii Europene la protejarea gliei franțuzești:

Franța a creat o structura parapublică numită S.A.F.E.R. (Societate de Amenajare Funciară a Exploatațiilor Rurale http://www.safer.fr/ ) ce are ca funcție, cumpărarea de pamânt de la cetațeni francezi și vânzarea de ferme câtre tineri agricultori francezi.

Dacă este să facem o comparație între politica Franței și cea a României, ne îngrozim pur și simplu.

Ceea ce vă prezentăm mai jos, prin comparație, ne arată cum o clasă politică iresponsabilă și trădătoare de țară, a transformat România într-o colonie alimentară, funciară și extractivă pentru țările Uniunii Europene. În istorie, coloniile ce vând materie primă și cumpără materie finită, nu rezistă mai mult de 20-30 de ani fără să le fie schimbată cultura, limba și numele țării…

IATĂ ȘI UN STUDIU COMPARAT între FRANȚA și ROMÂNIA, ca să vedeți cât de mare este trădarea interesului național:

  • Condiții limitative legate de originea cumpărătorului;

România a permis acces liber la fondul funciar pentru cetățeni și structuri naționale (state prin diverse structuri interpuse), internaționale non E.U. în special din țările arabe, Rusia și China creând premise de insecuritate națională.

În Franța cumpărarea de teren de către cetațeni non E.U. este o problemă de siguranță națională ce trece prin CSAT.

  • Condiții limitative referitoare la structura juridică a solicitantului;

România nu a impus nici o limitare în funcție de statutul cumpăratorului permițând acțiuni speculative la scară industrială în special prin intermediul structurilor juridice.

În Franța, unde majoritatea fermelor sunt familiale, se cumpară pământul de către agricultori francezi cu structuri juridice specifice și astfel sunt evitate riscurile create de către speculațiile străinilor ce au de regulă structuri juridice anonime pentru ascunderea identității reale a cumpăratorilor.

  • Condiții limitative referitoare la nivelul minimal de pregătire agricolă;

România nu a impus restricții față de nivelul de pregatire al cumpăratorului.

În Franța pregatirea minimală și experiența este parte componentă a statutului agricultorului.

  • Condiții limitative referitoare la locuirea în țară pe o durată minimă anterioară;

România nu a impus prin lege condiții legate de locuirea minimală în țară, anterior actului de cumpărare.

În Franța un rezident originar dintr-o altă țară U.E., ce nu poate dovedi că a locuit între 3 și 10 ani în țara de adopție nu poate cumpăra teren agricol.

Citește continuarea aici, pentru că merită să știi: RomâniaNoastră.ro

Conf. univ. dr. Avram Fițiu


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*