Noutăți

DEZVĂLUIRI: Gunoaiele care ar putea relansa economia și „gunoaiele” care o distrug. Despre o invenție de miliarde de euro blocată de autorități!!!

Articol preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul LUPUL DACIC, deschis în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada Smârdan nr 28): Cazul inginerului inventator Costin Frâncu – mai exact ceea ce i se întâmplă – poate fi încadrat cu ușurință într-o antologie a trădătorilor de neam și țară (trădătorul nefiind el, ci reprezentanții autorităților care încearcă să-l anihileze), sau la o eventuală rubrică „Incredibil dar adevărat”. Din păcate nu este nici incredibil, nici adevărat, cazul său fiind deja de notorietate publică. Dar, vorba lui Florin Zamfirescu, cîinii latră, porcul râmă. Prezentăm și noi cazul, așa cum a fost reflectat de mai multe publicații și televiziuni.

Frâncu1Costin Frâncu, acţionar al companiei Eco Solution, a investit 20 de milioane de euro la Săcele într-o fabrică de valorificare a deşeurilor de la marginea Braşovului, care ar putea produce 10 MW de energie pe oră dintr-o cantitate de 10 tone de deşeuri. Incredibila invenţie e sută la sută românească și ar putea să ne scape de gunoaie şi să ne umple de bani. Cu o singură soluție: să fie lăsată să funcționeze.

„Dacă jumătate din cantitatea de gunoi menajer produsă în România ar fi gazeificată, am putea obţine o cantitate de peste 200 de mii de tone de benzină”

La groapa din Braşov, care este la 200 de metri distanţă de instalaţia lui Frâncu, se pun zilnic 600-800 de tone de gunoi. Capacitatea instalaţiei Eco Solution este de aproximativ 10 tone de deşeuri pe oră, adică 240 de tone pe zi, adică 100.000 de tone pe an, ceea ce înseamnă 30-40% din deşeurile care se depun anual la groapa de gunoi din oraş. Și totuși, în şase ani, Frâncu nu a primit nicio maşină de gunoi din judeţul Braşov. A trebuit să aducă din alte județe.

Procesul de gazeificare este bazat pe încălzirea deşeurilor la temperaturi mari, cuprinse între 200 şi 600 de grade celsius, astfel încât să permită ruperea legăturilor dintre carbon şi hidrogen, care ulterior se transformă în monoxid de carbon. Gazul final va conţine carbon şi monoxid de carbon, iar purificarea lui de substanţele poluante cunoscute drept „gudroni“ se realizează chiar prin tehnologia patentată de Frâncu.

Antreprenorul a declarat că aceeaşi metodă poate fi folosită şi pentru producerea kerosenului, un combustibil de aviaţie:„Am făcut faza de laborator pentru a transforma deşeurile menajere organice în kerosen de aviaţie, «jet fuel». Ceea ce ne-ar fi propulsat pe noi, românii, între primii din lume. Singurii care au nişte rezultate în domeniul ăsta sunt americanii. Ei au reuşit să zboare un F16 cu kerosen produs din camelină, o cultură agricolă dedicată. Eu am putut să fac acelaşi lucru din gunoi!”.

Descoperirea lui Costin Frâncu a făcut ceva vâlvă în lumea largă, pentru că rezolva dintr-un foc două probleme globale. O dată pentru că, prin gazeificare, găsise o soluţie de eliminare, fără poluare majoră, a gunoaielor produse de „umanitate”, apoi, pentru că se găsise o alternativă inepuizabilă la combustibilul din petrol, o rezervă planetară aflată pe terminate. Dacă planul lui Frâncu ar fi funcţionat, România ar fi intrat în istorie. Mai mult, ar fi dat şi peste o avere nesperată, căci la capitolul deşeuri suntem extrem de bogaţi. În acest sens, Ioan Călinescu, decan la Facultatea de Chimie Aplicată, a făcut următoarea evaluare: „Dacă jumătate din cantitatea de gunoi menajer produsă în România ar fi gazeificată, am putea obţine o cantitate de peste 200 de mii de tone de benzină. Reprezintă cam 14-15% din consumul actual de benzină din România”.

Gunoaiele – sursă de bogăție, dar nu pentru „băieţii deştepţi”

deseuri

Invenţia pare să aibă, totuși, o mare hibă, după cum sesizează Alex Nedea într-un articol din Jurnalul.ro: e proiectată în România, ţara în care orice iniţiativă privată e supusă de foarte multe ori testului de stres al incompetenţei sau relei-voinţe a autorităţilor.

În 2014, lui Costin Frâncu i-a expirat autorizaţia de mediu înainte de a găsi un partener pentru producerea de combustibil la scară industrială. Și, în mod extrem de ciudat, autorităţile au refuzat să îi emită o altă autorizaţie, deşi asta ar fi trebuit să fie doar o simplă formalitate. Căci, deşi fusese controlat de autorităţile de mediu de patru ori până atunci, nu i se putuse imputa nicio neregulă. Ba, la ultima dintre inspecţii, cea mai minuţioasă, chiar fusese felicitat. Cu toate acestea, astăzi, fabrica nu mai funcţionează, iar locul aduce a ruină. Costin Frâncu e în datorii până în gât, firma care a susţinut construirea fabricii e în faliment, utilajele rămase pe loc au început să ruginească degeaba, iar peste investiţia de 20 de milioane de euro au crescut buruieni înalte cât omul. Totul, în aşteptarea unei autorizaţii de mediu care nu mai vine. Acum e convins că a fost victima unui complot. „Știam că sunt monitorizat, că sunt cu ochii pe mine. De ce? Pentru că tot ce s-a întâmplat dovedea o rea-voinţă şi o agresiune îngrozitoare a statului român împotriva investitorului privat care, în prostia lui, s-a apucat să facă cercetare pe banii lui în România”. E convins că invenţia lui i-a deranjat enorm pe „băieţii deştepţi” care gestionează gropile de gunoi ale României. Fabrici ca ale lui, dacă ar împânzi ţara, ar scădea „dramatic” cantitatea de deşeuri care ar ajunge la groapă. Și atunci de ce să facem o industrie care ar putea să ne îmbogăţească pe toţi, când gunoiul îi îmbogăţeşte acum doar pe colectorii de deşeuri? Ei fac avere din taxele pe care fiecare dintre noi le plăteşte pentru a avea gunoiul ridicat şi dus la groapă. „Știţi cât plătiţi, stimaţi cetăţeni, gunoiul? întreabă, retoric, Frâncu, adresându-ni-se direct. Cam 60-70 de euro pe tona dusă la groapă. Ce face colectorul? Plăteşte 18 euro la groapa de gunoi, care, de obicei, e tot a lui şi mai are doi amărâţi cu salariul minim pe economie şi o maşină. Ne putem da seama că unii colectori au profituri de 200-300%. Păi, cum să te lase cineva să te apropii de gunoiul lor? E crimă cu premeditare!”, constată ironic Frâncu.

„E superbă fabrica, mut-o la mine la Bucureşti!”

Eco-Solution111

I s-a întărit ideea că e posibil chiar un complot al salubriştilor împotriva sa, atunci când a primit vizita unuia dintre ei la fabrică. „Mi-a zis: «Vai, e superbă fabrica, mut-o la mine la Bucureşti!». «Păi, de ce?». «Pentru că aici nu o să funcţionezi niciodată şi eu la Bucureşti îţi aduc gunoiul gratis şi împărţim profitul jumate-jumate».«Hai, pe bune?! Păi, eu am făcut cercetare, eu am făcut o invenţie, cum adică împart profitul jumate-jumate cu tine?» Zice: «Păi, aici nu ai să ai gunoi…». Costin Frâncu n-a putut decât să-i dea o replică: „Nu-i nimic, băieţi, mâncaţi-vă gunoiul, că voi aveţi gunoi, vă aştept să îl mâncaţi”.

Culmea ironiei este că, din curtea fabricii lui Frâncu, care stă degeaba, se vede în zare cum se înalţă groapa de gunoi a Braşovului. Un munte de zeci de metri înălţime, alimentat continuu de sute de maşini care trec chiar, prin faţa porţii inventatorului român. Un calcul estimativ bazat pe evaluările lui Costin Frâncu arată că drumul unei maşini încărcate cu gunoi ne costă cam 300 de euro. În schimb, materia primă aruncată de un camion la groapă ar putea produce combustibil de 1.500 de euro.

Investiția inginerului Frâncu a fost 100% privată. Nu am solicitat sprijinul statului, astfel încât nu putem vorbi despre o colaborare cu statul. Totuşi, într-o ţară în care autorităţile ţării respective nu respectă legile ţării, un agent economic privat nu îşi poate desfăşura activitatea fără “colaborarea autorităţilor”. Din păcate, eu nu am descoperit, până în prezent, cum ar trebui să “colaborez cu autorităţile” pentru ca autorităţile să mă lase să exist”.

P.S. Poate că gunoaiele care ar trebui reciclate prin instalația inginerului Frâncu sunt (i)responsabilii din structurile decidente ale puterii. Ar fi mult mai utili pe post de kerosen.

O șansă a României blocată de corupţia guvernamentală şi birocraţia de stat

“Fabrica de la Săcele este un exemplu de felul cum statul distruge o inovaţie ce poate aduce câştig de interes public […].

Metoda Eco Solution poate relansa economia ţării, producţia integrală de gaz, mineritul şi poate ecologiza toate gropile de gunoi. Prin tertipuri birocratice, autorităţile blochează şi întârzie avizările legale pentru a elimina de pe piaţă cea mai avansată tehnologic soluţie pentru toate deşeurile din ţară. În esenţă, ce fac Guvernul şi Ministerul mediului este o acţiune abuzivă şi antinaţională.

În viziunea guvernamentală mai bine să se folosească metode vechi, cu utilaje vechi, aduse de şmecheri din ţări ale UE, utilaje pe care alţii le aruncă, iar ţară noastră să plătească în acest timp amenzi de zeci de milioane de euro ca penalităţi, pentru că nu respectăm angajamentele faţă de UE.

Viitorul este SIGUR pentru metoda aplicată de Eco Solution, dar probabil o vor valorifica mai repede străinii care deja se îmbulzesc să cumpere patentul.” (Ioan Ghişe, senator independent)

certitudinea 13

Ziarul este disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul LUPUL DACIC, deschis în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada Smârdan nr 28


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii