De unde vine internetul? Cele 300 de cabluri subacvatice care mențin în „viață” mediul online

Posted on 5 octombrie 2016 by Radu Ungureanu in Știați că // 0 Comments

Internetul este un lucru eteric. Este peste tot și nicăieri în același timp. Sigur, este „pe” calculator, telefon, tabletă sau Smart TV. Dar de unde vine internetul? Aceasta este o întrebare la care a încercat să-i găsească un răspuns și jurnalistul american Andrew Blum în cartea sa numită sugestiv „Tuburi”. Blum a călătorit în întreaga lume și a asistat pe viu cum muncitorii au scos la suprafaţă un cablu de internet lung de 16.000 de kilometri care face legătura între Lisabona și coasta de vest a Africii. A vizitat centrul Facebook din Carolina de Nord unde lucrează peste 2.000 de persoane, centrul de date Telehouse din Londra și chiar sediul central al celor de la Google din California.

Potrivit acestuia de fiecare dată când vizităm o pagină web sau trimitem un e-mail, datele sunt trimise și primite printr-un sistem de cabluri complicate, care se întind pe tot globul. Primul cablu transatlantic a fost instalat în 1859, acesta oferind o legătură telegrafică între Europa și America. Pentru ca acel cablu să ajungă din Statele Unite ale Americii în Irlanda, a fost nevoie de patru ani de zile. A rezistat mai puțin de o lună, asta din cauza presiunii imense din ocean. După alți șase ani de muncă un nou cablu, mult mai solid, lega cele două continente.

Astăzi cablurile din fibră optică, fie ele de telefonie fixă sau de internet formează o rețea imensă ce se întinde sub oceanele și mările lumii, de la Atlantic și până la Pacific, de la Marea Neagră și până la Marea Okhotsk. Putem fi mereu conectați unii cu alții, putem fi mereu „în rețea”. Sunt peste 300 de cabluri subacvatice ce se întind pe o distanță de circa 800.000 de km. Cablurile puse unul după altul ar putea înconjura Pământul de cel puțin 22 de ori.

Cablurile se conectează la „stații de aterizare” amplasate de-a lungul țărmurilor. Din aceste stații internetul pleacă pe un întreg continent. Conform informațiilor, cabluri subacvatice au fost plătite de către companiile din telecomunicații. În ultimii ani, documentele puse la dispoziția opiniei publice de către fostul agent NSA, Edward Snowden, au sugerat faptul că agenția din care făcea parte a accesat de mai multe ori datele transmise prin aceste cabluri subacvatice ca parte a eforturilor de supraveghere la nivel mondial.

Mulți internauți și specialiști în IT din întreaga lume se întreabă de ce mai este nevoie de aceste cabluri subacvatice care să conecteze continentele la internet, când mult mai simplu ar fi să ne folosim de sateliți pentru a avea acces în mediul online. Cea mai mare problemă a sateliților în comparație cu fibră optică este faptul că aceștia au o lățime de bandă foarte limitată. O fibră optică cu DWDM ar putea furniza echivalentul tuturor lățimilor de bandă a fiecărui satelit tradițional în timpul funcționării. Cu alte cuvinte un internet furnizat prin satelit este mai lent decât cel prin cablu direct, cel puțin în prezent.