Noutăți

DAN DUNGACIU: România și ratarea proiectului „Mitropolia Basarabiei”. Schizofrenia politică a Moldovei

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)

Miza identitară pe care îl reprezenta Mitropolia Basarabiei a fost ratat de România. Acest moment nu se mai întoarce. De-aia este bine să te ocupi de anumite dosare inclusiv atunci când ele n-au ajuns încă în actualitate, să le pregătești, să le ții în viață, să ai atenția pe ele, pentru că atunci când ele ajung în moda geo-politică, dacă pot spune așa, adică vremea lor se coace, tu să fii parte în acel dosar.

Or, încă o dată spun, România a ratat miza Mitropoliei Basarabiei. Era un moment unic, o oportunitate enormă, dacă prezența românească în dosarul eclezial [n.r. al autocefaliei bisericii ortodoxe ucrainiene] ar fi fost mai accentuată. Eram și noi jucători… ceea ce nu suntem mai niciodată, mai ales pe Est. Dar ca să poți negocia, ca cineva să te sune să te întrebe și pe tine dacă ai putea să dai o mână de ajutor în chestiune, condiția era ca tu să fi fost deja pe teren. Pe teren, cu actori semnificativi și convingători. Singurul asemenea actor era Mitropolia Basarabiei.

De ce România nu este prezentă? Asta e o chestiune mai veche. Să nu uităm că în general, prezența României în Basarabia, în termeni identitari, este – iertați-mă că o spun, aproape ridicolă astăzi, chiar jignitoare.

Recent, majoritatea parlamentară de la Chișinău, respectiv Partidul Democrat de guvernământ, tocmai a refuzat ostentativ votarea limbii române în Constituție, adică ceea ce a cerut explicit Curtea Constituțională! Nimeni de la București nici măcar nu a tresărit […]. În ce limbă vor vorbi, de acum, miniștrii între ei? Sau, ca să fim mai cinici, în ce limbă vor cere bani și sprijin politic cei care astăzi guvernează la Chișinău? Și în ce limbă va da Bucureștiul ajutorul necondiționat? E o întrebare retorică, firește…

Este inexplicabilă situația în condițiile eforturilor financiare și politice pe care România le face. În anul centenar, în 2018, nu a existat niciun eveniment oficial în Republica Moldova, care măcar să amintească despre împlinirea a 100 de ani de când Republica Moldova s-a unit cu România, cu țara mamă, care este de fapt justificarea pentru tot efortul și banii pe care România îi oferă Moldovei.

Dacă România face aceste eforturi, nu doar financiare, ci și politice, care nu se măsoară doar în bani, inclusiv efortul românesc privind liberalizarea vizelor pentru cetățenii Republicii Moldova, deci dacă România face aceste eforturi,  o face că pentru că România are credința că relația cu Moldova este unică la nivel european și se bazează pe ceva mult, mai adânc, decât simpla vecinătate: se bazează pe credința că aceste relații reprezintă relații frățești.

Or, republica Moldova acceptă cu o mână acest ajutor, iar cu cealaltă mână pulverizează tocmai fundamentul acestui ajutor: relația identitară, adică comunitatea de limbă, de istorie, de etnie, etc. Or, aici asistăm la o schizofrenie politică, pe care România, din motive care-mi scapă în acest moment, o acceptă fără să tresară.

Mitropolia Basarabiei este parte a acestui dosar cvasi-eșuat. Cvasi-eșuată fiind relația cu Republica Moldova, nici Mitropolia Basarabiei nu putea să stea mai bine.  Numai că relația statului român cu acest proiect a mers, după părerea mea, mult mai prost. Și a mers mult mai prost și din motive obiective: România nu știe să se extindă, nu știe să acționeze în afara teritoriului său foarte bine, n-a fost niciodată imperiu, ca să aibă obișnuința acestei anverguri.

Iar liderii de la București n-au înțeles niciodată cum poate să funcționeze Biserica sau religia într-un joc geopolitic sau strategic mai amplu. Și n-a înțeles asta nimeni, niciodată. Și neînțelegând asta, nimeni, niciodată, evident că nu s-a instituționalizat această preocupare, pentru că n-avea cine să instituționalizeze, de vreme ce nimeni nu a înțeles-o. Și este emblematic cazul unui fost președinte, altfel foarte activ pe Est, sau mai degrabă agitat – căci activ, cu proiect consistent, nu a fost niciodată –  care, atunci când s-a dus la Chișinău, s-a întâlnit cu toate ONG-urile reprezentative pentru românitate,  dar nu s-a întâlnit cu Mitropolitul Petru al Basarabiei.

Deci acesta a fost un semn foarte limpede că Bucureștiul habar nu avea de acest dosar și nu înțelegea nimic din acest dosar, iar reacția președintelui, când i s-a pus public această întrebare, a fost extrem de relevantă. Nici măcar nu i-ar fi trecut prin cap că Mitropolia Basarabiei, care la nivel de reprezentare oficială, era a doua instituție românească după Ambasada României, ar fi putut să fie un interlocutor.  Această lipsă de înțelegere a făcut ca statul să nu susțină niciodată anumite eforturi ale Patriarhiei de la București – apropo de Mitropolia Basarabiei.

Fără sprijinul statului, lucrurile acolo nu se reglează. Acolo este un spațiu post-sovietic în care, dacă statul român nu spunea sau n-a spus pe dosare concrete „atenție la Mitropolia Basarabiei!”, evident că decidenții de la Chișinău n-or să ia această instituție în considerare, pentru c[ o consideră un instrument de românitate în Moldova.

Pentru oficialii de la Chișinău, fie că au fost comuniști sau așa-zișii pro-europeni, fie că sunt pro-Moldova, acest instrument nu a fost dorit niciodată. Din punct de vedere identitar, nici Vladimir Voronin, nici Vladimir Filat, Igor Dodon sau Vladimir Plahotniuc nu au vrut sau nu vor să audă de așa ceva, toți au același proiect: dacă se poate, cât mai puțină românitate în Republica Moldova. Identitar, nu e nicio diferență între Voronin, Filat, Dodon sau Plahotniuc.

Ca să închei, proiectul este eșuat, România nefiind prezentă în Republica Moldova cu o biserică românească, latină, europeană, nici n-a fost sunată într-o eventuală discuție. E un proiect ratat, nu e nici primul și mă tem că nu e nici ultimul.

 (Extrase din interviul acordat de Dan Dungaciu lui Mihai Șomănescu pentru ActiveNews.ro și publicat în 13 decembrie 2018)

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii