Noutăți

Cine a făurit cele mai bune săbii de samurai din lume?

Maestrul armurier Goro Masamune este considerat printre cei mai buni făuritori de săbii din Japonia, ceea ce il transformă imediat într-unul dintre cei mai mari meşteri de acest gen care au trăit vreodată în această lume. Nu se cunoaşte cu exactitate perioada istorică în care a trăit, dar se crede că a lucrat ca fierar imperial undeva între anii 1288-1328. Armele create de Masamune au dobândit un statut legendar peste secole. În special săbiile tip katana şi wakizashi ieşite din mâinile maestrului Masamune au o reputaţie inegalabilă pe baza calităţii şi eleganţei acestor unelte ale Morţii. Maestrul se semna rar pe săbiile făurite, prin urmare este foarte dificil de datat şi identificat armele care i-au aparţinut.

Cea mai faimoasă dintre katanele sale, a fost cea numită Honjo Masamune. Sabia este extrem de importantă pentru patrimoniul nipon, deoarece acest obiect care a atins perfecţiunea, a reprezentat shogunatul în timpul perioadei Edo. Sabia a fost înmânată de la shogun la shogun timp de generaţii. În anul 1939, a fost declarată comoară naţională a Japoniei, dar a rămas în castelul Kii aparţinând familiei Tokugawa. Ultimul posesor al katanei Honjo Masamune a fost Tokugawa Iemasa. Acesta a înmănat-o împreună cu alte 14 săbii de mare valoare, secţiei de poliţie din Mejiro, undeva în luna decembrie a anului 1945. La scurt timp, în luna ianuarie a anului imediat următor, secţia de poliţie din Mejiro a înmânat sabia sergentului american Coldy Bimore. De atunci sabia Honjo Masamune a disparut fără urmă, iar locul unde se află în prezent este necunoscut. Honjo Masamune este unul dintre cele mai importante şi mai preţioase artefacte istorice care au dispărut la sfărşitul celei de-a doua Conflagraţii Mondiale. Valoarea sa este practic inestimabilă, şi se speculează că la ora actuală aparţine unui important miliardar nipon care nu-şi dezvăluie identitatea.

O legendă niponă relatează despre o întrecere dintre Masamune şi ucenicul său, Muramasa. Acesta din urmă și-a provocat maestrul să făurească o sabie mai bună decât a sa. Cei doi au muncit din greu şi după mult timp săbiile au fost gata.  La final, fiecare trebuia să-şi puna sabia în apa unui izvor, cu tăişul orientat spre amonte pentru a reteza tot ce curgea pe apă. Sabia făcută de ucenicul Muramasa, denumită Juuchi Yosamu, adică Zece Mii de Nopţi Tăioase, a tăiat to ce a întâlnit, peşti, frunze căzute, flori. Impresionat de capodopera ucenicului său, Goro Masamune şi-a pus şi el sabia, numită Yawarakai, adică Mâini Tandre, în apa izvorului. Surprinzător, sabia maestrului armurier nu a tăiat peşti, broaşte, ci doar frunze şi flori căzute. Uluit, Muramasa l-a întrebat pe Masamune de ce sabia sa nu era una de calitate. Maestrul a zâmbit, iar un călugăr zen care a observat toată întrecerea i-a răspuns lui Muramasa:

-Prima sabie a tăiat totul indiscriminatoriu. Deci este o sabie rea şi însetată de sânge. Poate tăia la fel de bine flori nevinovate sau capete omeneşti. Dacă ajunge în mâinile unui criminal, sigur va face multe victime. A doua în schimb, este o sabie a păcii, şi cel care o va stăpâni nu va fi un om cuprins de patimi!


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa


Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii