Noutăți

Cina cea de Taină…sau misterele unei capodopere

Leonardo de Vinci a început să lucreze la fresca „Cina cea de Taină”, în 1495 și a terminat-o după trei ani.

De atunci, cea mai admirata, mai cercetata si mai copiata pictura din istoria omenirii nu inceteaza sa fascineze vizitatorii si specialistii deopotriva, devenind subiectul a unor teorii fascinante. Site-ul mentalfloss.com aduce in discutie cateva dintre cele mai putin cunoscute amanunte legate de Cina cea de Taina.

Toată lumea este de acord ca fresca descrie un moment culminant relatat in Noul Testament si anume ultima masa luata de Iisus alaturi de apostoli inainte sa fie capturat si crucificat.

Mai exact, Leonardo da Vinci a vrut sa imortalizeze momentul in care Iisus le-a dezvaluit discipolilor sai ca unul dintre ei urma sa il tradeze, dar si reactiile acestora la aflarea vestii, de la soc la furie.

Desi apostolii nu sunt reprezentati cu halourile de sfinti, cum era obiceiul in cazul unor picturi renascentiste, iar Sfantul Ioan este feminizat incat pare o femeie, este vorba, conform Noului Testament, de momentul care a avut loc chiar inainte de crearea euharistiei, cand Iisus isi intinde mainile spre paine si un pahar cu vin, simboluri-cheie ale sacramentelor crestine.

Ca nu este o simpla reprezentare biblica, ci mai degraba un mesaj personal ascuns de Leonardo in reprezentarea clasica, o confirma teoriile care se nasc chiar si dupa 500 de ani de la moartea artistului.

Când vorbim despre Cina… folosim cuvântul fresca, desi termenul este inexact in acest caz. In mod normal, frescele sunt pictate pe un suport de ipsos ud. Leonardo da Vinci s-a aratat incomodat de aceasta tehnica traditionala si a hotarat sa renunte la ea.

Motivele erau cel putin doua. Primul era pentru ca dorea sa obtina o luminozitate crescuta a lucrarii in raport cu aceea permisa de metoda clasica a frescelor. Dar motivul principal a fost altul. Stia si el, ca si toti pictorii vremii, ca cea mai mare problema a frescelor era aceea ca il obligau pe pictor sa se grabeasca pentru a-si termina opera inainte ca ipsosul sa se usuce.

Leonardo stia ca nu are de ce sa se grabeasca, pana la urma a finalizat pictura in trei ani, nu in trei zile, asa incat a fost nevoit sa abordeze o tehnica noua. Si aceasta noua tehnica a fost sa aplice vopselurile tempera direct pe piatra. A tencuit zidul din acea manastire cu un material despre care spera ca va absorbi vopselurile tempera si va proteja pictura impotriva umezelii.

Dar pictand pe tencuiala uscata, tehnica s-a dovedit neadecvata, rezultatul fiind ca, dupa putin timp, vopseaua a inceput sa se desprinda, fapt atestat in-tr-o scrisoare din 1517, adresata cardinalului din Aragona.

Citește mai mult: Magazin


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

2 Comments on Cina cea de Taină…sau misterele unei capodopere

  1. Nicolette Orghidan // 1 august 2019 at 8:25 // Răspunde

    F.F interesant material, binevenite articole de acest gen pentru a cunoaște cât de cât realitatea din jurul unor capodopere.

  2. Fresca nu inseamna suport de ipsos umed ci de pasta de var crud, neuscat. Fresca e o tehnica ce te obliga sa fii un pic cam harnic si concentrat. Leonardo era cam lenes si cam indolent, dincolo de toate superlativele. Bine, era si cam cochet si destul de bogat. Adica era un tip cool, ce mai!…

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii