Noutăți

Arta de-a aranja o masă!

  •  
  •  
  •  

Numeroase articole, din publicațiile populare ale anilor ’30, vin în ajutorul celor care își doreau să exceleze în arta primirii oaspeților, într-un cadru festiv sau mai relaxat, surprinzându-i atât prin « ambiția estetică » a spațiului, mâncărurile extravagante dar și prin măiestria decorării meselor.

Un dejun reușit, un dineu original depindeau în mare măsură de adoptarea ultimelor tendințe în artele decorative. De la fețele de masă și până la aranjamentele florale, ansamblul trebuia să rezoneze cu importanța evenimentului.

Împrejurări ca acestea dau unei femei de gust și tact prilejul să creeze o atmosferă caldă și antrenantă, menită să-i câștige și să-i cimenteze prieteniile.”

Preferate în epocă erau fețele de masă albe, preponderent din mătase, țesături fine completate cu dantelă (de Veneția, Bruxelles, Bruges), broderie sau ajururi. În contexte festive, mobilierul era eliberat de aura țesăturii, înlocuită cu șervete poziționate sub fiecare tacâm și în centrul mesei.

Serviciile de masă, din porțelan sau faianță, excelau prin rafinamentul decorației. Ornamentul excesiv, cu flori, păsări, fructe, peisaje, care împodobea piesele în trecut, lasă locul inventivității marilor maeștri ai perioadei, precum Marcel Goupy.

Director artistic la Maison Rouard din 1909 până în 1954, acesta a experimentat cu o mare varietate de forme și motive adaptate sticlei și ceramicii, adesea gândite complementar, ca seturi.

După 1925, în opera sa primează elementele geometrice alături de figuri de muzicieni sau scene din cluburile de jazz.

Arhitectura mesei nu ar fi fost completă fără obiectele de sticlărie proiectate de artiști și ateliere consacrate precum Daum, René Lalique, Marcel Goupy sau André Hunebelle.

Un gobelet fumé de Daum convine de minune unui dejun intim: un pahar de Lalique cu picior foarte înalt și subțire sau un pahar încercuit cu platină, semnat Marcel Goupy împodobesc foarte bine o masă în jurul căreia strălucesc fracurile impecabile și luxoasele toalete moderne.

Iar cristalul de Baccarat, dacă nu mai are forma veche, modernizat împodobește încă cu mare cinste mesele de aparat la care diplomații sunt adunați, spre a discuta pacea lumii.

Pe lângă aceste elemente esențiale mai sunt pe masă o mulțime de obiecte care înfrumușețează- solnițe, fructiere, vaze de flori, etc.- în care mai ales Lalique e maestru.”

Comparativ altor arte aplicate, tranziția artei metalului către orizonturile și canoanele estetice moderne a fost îndelungată. De-a lungul timpului, prețiozitatea argintului și-a găsit cea mai valoroasă expresie în proiecte intricate, cu linii sinuoase, o tradiție greu de depășit.

Artistul francez Jean Elysée Puiforcat (argintar, sculptor și designer) este creditat de presa interbelică română cu ingeniozitatea sinonimă splendorii Art Deco.

Era renumit pentru simplitatea matematică a formelor sale geometrice și pentru asocierile neașteptate de materiale (metal în combinație cu fildeș, jad, lapis lazuli, lemn sau sticlă).

Toate piesele semnate de el prezintă un înalt grad de măiestrie și o atenție minuțioasă la detalii iar urmele uneltelor sunt aproape inexistente, fapt ce le conferă pieselor un aspect cvasi industrial.

În anii 1930, stilul său s-a îndreptat către formele pure, mai elegante, cu accente de sticlă verde sau roz, lemn din esențe exotice sau ornamente din cristal.

Aceste obiecte au un aspect futurist, fiind adevărate piese de sculptură cubistă. Seturile de ceai și cafea au fost produse în serie, supraviețuind în număr mare până astăzi.

Niciodată argintăria nu s-a apropiat atâta de geometrie. Simțul volumului însă, proporțiile fericite, unite cu o cunoaștere perfectă a tuturor secretelor metalului întrebuințat, crează un ritm de suprafețe și de linii de un farmec sobru, fără sărăcie sau uscăciune.

Și, dintr-o dată aceste creații ajung la un astfel de succes că argintăria tinde să-și ia locul de onoare pe care-l avuse altădată.”

Într-un astfel de cadru atent schițat, un meniu tipic era:

„… o supă, urmată de-o friptură de curcan, de gâscă, de porc, sau orice altă carne preferați, cu o garnitură bogată și cât mai picantă, și o salată de lăptuci, sau altă trufanda a sezonului.

La desert, puteți înlocui cu mere sau pere, strugurii, feliile de portocale sau marmelada servită de noi. Înghețata de vanilie poate forma o amuzantă grămadă de mingi de zăpadă, dacă le serviți într-un sos de ciocolată. Veți adăuga la toate acestea, vinuri, cafele și liqueururi.

Text: Alexandra Rusu

Sursă foto: Ilustrațiunea Română, Nr.14 (III), 2 aprilie 1931, Ilustrațiunea Română, Nr.40 (V), 24 septembrie 1933.

https://www.widewalls.ch/artists/jean-puiforcat

Bibliografie:

Judith Miller, Miller’s Field Guide Art Deco, Octopus Publishing Group, London, 2014.

Ilustrațiunea Română, Nr.14 (III), 2 aprilie 1931.

Ilustrațiunea Română, Nr.40 (V), 24 septembrie 1933.

Realitatea Ilustrată, Nr. 261 (VI), 28 ianuarie 1932.


Cunoaşte Lumea --> Prima pagină


  •  
  •  
  •  

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii