Noutăți

Arheologul italian care a datat Tăblițele de la Tărtăria: Scrisul s-a născut pe Valea Dunării

Aventura descoperirii acestei scrieri începe cu siturile  din  Turdaș.  În  1875,  arheologa  maghiară  Zsòfia von Torma descoperă la Turdaș, în locul numit „La luncă”, o mulțime de statuete feminine acoperite cu semne curioase. Cercetătoarea le-a considerat pictograme și a emis ideea că populația neolitică din Ardeal cunoștea scrisul. Descoperirea „scrierii Turdaș” a făcut în epocă înconjurul lumii. Apoi a fost „uitată”, ne spune Iulia Brânză Mihăileanu în cartea sa “Pentru cine este nocivă originea traco-dacă a limbii române?” (Editura Geto Dacii)

De la Turdaș, Marco Merlini a mers la locul altui eveniment formidabil care a cutremurat prejudecățile academice. Tărtăria. În 1961, Nicolae Vlassa descoperă aici (într-un sit arheologic aparținând culturii Vinča-Turdaș) alături  de  niște  oase  umane  trei  tăblițe  inscripționate cu pictograme. Descoperirea a interesat comunitatea științifică internațională. Cercetătorii deschiși noutății le-au inclus în cercetările lor. Însă știința oficială românească le-a declarat false sau importate din Sumer. Apoi le-a „uitat”.

Italianul  Marco  Merlini  nu  și-a  propus  să  ia  cu asalt buncărul de prejudecăți academice. El caută în Europa modernă urmele Europei neolitice. Și-a întreprins pelerinajul prin muzee și situri arheologice făcând abstracție  de  semnele  de  frontieră  actuale.

Și  iată  ce a observat: Tăblițele de la Tărtăria nu sunt un caz izolat. Semne similare se regăsesc pe mii de artefacte descoperite în diferite zone din Balcani, în situri arheologice care aparțin aceleiași civilizații neolitice: Parța, Tangiru, Cucuteni (România), Duruitoarea Veche (Moldova), Tripolie (Ucraina), Vinča (Serbia) etc. În fiecare zonă numărul acestora este impresionant. Cercetătorul maghiar Ianos Makkay a descoperit între Ungaria și România 40 de situri conținând artefacte cu scris neolitic european. Shan Winn a numărat 50, în 1990, în bazinul Dunării. Harald Haarman consemnează pe o hartă 23 de situri în spațiul dintre Belgrad și Sofia. În ce privește România și Moldova, acestea par a fi un adevărat depozit de artefacte inscripționate cu scrisul sacru al Europei neolitice.

Cărturarul  italian  a  mai  constatat  un  lucru important:  dacă  la  momentul  descoperirii  Tăblițelor  de la Tărtăria existența unei scrieri neolitice europene părea o idee absurdă, în decursul anilor a fost îmbrățișată de tot mai mulți arheologi și lingviști. Arhemitologa lituano- americană Marija Gimbutas era de părere că scrisul sacru prin care Vechea Europă comunica cu Marea Zeiță acum 7.500 de ani va putea fi descoperit doar dacă „arheologii se vor decide să colaboreze strâns cu lingviștii și specialiștii în mitologie și folclor” (p. 22).

Scrierea danubiană mai are o însușire deosebită. Ea nu a apărut în urma necesității de a efectua conturi contabile agricole, ca scrisul cuneiform sau ieroglifele egiptene. Scrierea din Valea Dunării avea o funcție religioasă. Era considerată sacră și i se atribuiau puteri magice. Pe unele tăblițe din lut se scriau formule consacrate care se purtau la gât pentru a atrage spiritele benefice. Altele erau acoperite cu blesteme, apoi se frângeau pentru a îmbolnăvi sau omorî dușmanul.

Marco Merlini își ilustrează cartea cu imagini reprezentative ale acestei scrieri misterioase a strămoșilor noștri neolitici pentru care fiecare nație modernă are un nume propriu: sârbii o numesc „Vinča”, grecii „scrisul neolitic egeean”, macedonii „alfabetul neolitic macedonean”, noi, românii, îi zicem „scrierea de pe Tăblițele de la Tărtăria”.

Recunosc, am citit cartea de câteva ori. Prima oară, cu emoție. Următoarele dăți, cu pixul în mână. Subiectul este fascinant și complicat în același timp. Dar ca orice intelectual de vocație, Marco Merlini exprimă conceptele și termenii de specialitate într-un limbaj clar și cursiv.

O calitate pe care tinerii o vor aprecia cu entuziasm este că ea poate înlocui zeci de manuale de istorie și lingvistică. Însă niciun manual nu poate înlocui cartea lui Merlini. Lectura ei mi-a inspirat o întrebare: De ce românii noștri nu scriu cărți pe care străinii să le citească cu sufletul la gură, așa cum se citește lucrarea acestui cărturar italian? Nu mă refer la cei ajunși întâmplător în sistemul academic  de  cercetare  și  care  nu  sunt  în  stare  decât să repete mecanic faptul că semnele de pe artefactele neolitice sunt niște simple ornamente. Vorbesc de „lupii singuratici” care au în ei o scânteie din Ventris și văd semnele scrisului acolo unde orbii cu ochi nu văd decât niște mâzgălituri.

Nu  de  mult  am  citit  cartea  lui  John  Chadwick Lineare B. L’enigma della scrittura micena. În capitolul despre  Michael  Ventris  menționează  calitatea  de  bază a   acestuia:   vedea   ordinea   acolo   unde   alții   vedeau doar confuzie.   La 24 de ani a publicat un articol în care declara că scrisul linear B vorbește într-un dialect arhaic al limbii grece, în ciuda somităților academice și a lui Arthur Evans care susțineau că acest scris cretan este într-o altă limbă decât cea greacă. Ventris a trebuit să își ascundă vârsta pentru a nu trezi neîncrederea directorului revistei.

Mulți dintre cercetătorii români au curiozitatea lui Ventris de a explora misterele lumii antice. Dar Ventris avea ceva în plus: curajul de a-și exprima părerea, în ciuda opiniei generale.

Alt exemplu. Academicienii germani o țineau una și bună: Iliada este doar o poveste, Troia nu există. Negustorul Schliemann nu s-a lăsat intimidat de tonul lor autoritar. Intuiția îi spunea că epopeea lui Homer conține un grăunte de adevăr. În timp ce arheologii oficiali făceau arheologie în birouri și la tribune, marele diletant a mers în Turcia cu Iliada într-o mână și târnăcopul în cealaltă și a descoperit orașul lui Priam.

Și românii noștri au intuiție și se fac frați cu legendele și uneltele arheologice. Dar Schliemann avea ceva în plus: curajul de a demonstra că are dreptate, în ciuda celor care îl ridiculizau.

Citind cartea Scrisul s-a născut în Europa? le-am dorit  din  tot  sufletul  arheologilor  și  lingviștilor  noștri curajul englezului Ventris, al germanului Schliemann și al italianului Marco Merlini: de a lua pixul sau laptopul în mână și a scrie. Nu un studiu chinuit cu referințe la manuale și cârnați de note la subsol, citit la o sesiune de comunicări în buncărul de prejudecăți academice. Ci o carte clară și captivantă pe care Europa să o citească cu interes, așa cum a citit subsemnata cartea italianului Marco Merlini, acest mare prieten al Europei neolitice și al scrisului danubian.

Iulia Brânză Mihăileanu  – extras din cartea “Pentru cine este nocivă originea traco-dacă a limbii române?” (Editura Geto Dacii)

 


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

7 Comments on Arheologul italian care a datat Tăblițele de la Tărtăria: Scrisul s-a născut pe Valea Dunării

  1. cetățeanul tulburat // 12 mai 2016 at 8:33 // Răspunde

    In general interesul poartă fesul…Mai toată lumea pe planetă știe că omenirea datează de maxim 6 mii de ani, mulți sunt cei care spun că viața a început în Egipt, alții că sumerienii ar fi fost primii, dacă îi întrebi cine au fost înaintea lor…Cu toții sunt campioni la dat din umeri…și schelete de uriași s-au descoperit peste tot pe planetă, ăștia când naiba au mai trăit?! 😉 Apoi să nu plecăm urechea la propaganda elitei cu teoria mincinoasă a evoluției omului. Nu mai amintesc de piramidele descoperite peste tot care ni se vând gogoși că sunt construite de 2 3 5 mii de ani…etc.etc. Numai aburi…Dacă piramidele din Egipt erau mai mici, ăstia care conduc le acoperea cu nisip și treaba era cât se poate de ok, nimeni nu găsea/vorbea nimic

  2. la noi nu se vrea pt ca ar insemna sa se rastoarne teoriile utopice si sa se recunoasca merite strabunilor nostrii de a fi fost primii in multe domenii de scris pina la obiceiuri culturale si populare ce ne apartin doar noua.inchinatorii la inalte porti si-ar pierde stapinii daca ar recunoaste vechimea si inteligenta mult mai mare decit se credea ca o avem .stind in genuchi nu ne vom impune in fata marilor puteri.arheologia si cercetarile lingvistice ar trebui sa fie o prioritate a tuturor istoricilor si arheologilor ca sa stam mindrii in fata lumii

  3. Rau Eugen // 13 mai 2018 at 1:30 // Răspunde

    Marco Merlini nu a datat nici-o tablita.Numai oasele 5.200B.C.Tablitele nu pot fi datate cu C14 intrucat au fost arse in cuptor.Deci varsta lor reala nu mai poate fi cunoscuta niciodata.Carbonul aflat in cantitati extrem de mici in tablite chiar daca nu a fost complet ars a fost perimat prin introducerea in cuptor la 800grade.Analiza C14 nu mai e posibila. Eugen Rau https://tartariawriting.blogspot.com http://tartariatablets.wordpress.com

    • Daniel Roxin // 13 mai 2018 at 8:42 // Răspunde

      E o datare indirecta a oaselor care au fost gasite impreuna cu tablitele, intr-adevar, dar cat se poate de acceptata de arheologie…

    • Aveți dreptate. Ceramica nu se poate data cu ajutorul izotopului C14 pentru că nu este de origine organică. Ceramica poate fi datată cu ajutorul metodei arheomagnetice. Tot ce nu este organic nu se poate data cu ajutorul metodei radiocarbonului C14. Probnele pentru astfel de testări se prelevează în condiții deosebite pentru a nu fi contaminate. Eu nu sunt lămurit cu ceva din toată povestea asta. Se spune că sunt mii de descoperiri cu astfel de semne, dar se folosește totdeauna numai imaginea celor trei tăblițe de la Tărtăria. Unde au dispărut miile de descoperiri? Am avut șansa să fac săpături la Turdaș chiar în punctul menționat în articol și la Orăștie în punctul „Dealul Pemilor” sub îndrumarea arheologului Luca Sabin-Adrian. În campaniile din cei 4 ani, nu am descoperit nici măcar un fragment ceramic care să aibă semne de scriere, deși siturile aparțineau culturii Turdaș.

  4. “Este o datare indirecta a oaselor…”.Oasele au fost datate direct.Problema este ca tablitele au fost gasite in acelasi “complex funerar” dar nu se stie exact la ce distanta si unde erau.Mai grav este ca nimeni nu le-a vazut atunci cand ar fi fost descoperite.Dar nimeni, nici-un martor.Multi cercetatori presupun ca spartin altui strat adiacent si unei culturi ulteriare celei Vinca.

  5. Daca aveti timp, tartariatablets.com.
    Astept un gen de feed-back, resp. parerea Dv

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii