Noutăți

Acad. Eugen Mihăescu: CRED

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)

Creația nici în literatură nu face salturi. E o verigă între trecut și viitor. Își împlântă adânc rădăcinile în pământ ca să se poată ridica mai sus spre cer. Se uită cu evlavie pioasă înapoi, spre a putea privi mai sigur înainte.” (Liviu Rebreanu, „Cred”, 1924) 

Ce e patria? Ce înseamnă să-ți iubești țara? Au rost aceste întrebări astăzi, când un procent însemnat de români consideră că “nu s-au născut în țara care trebuie”.

Când mulți cred că nu poți să-ți alegi țara în care te naști, dar poți să decizi unde vrei să trăiești… Dar de ce ne naștem acolo unde ne naștem? Avem vreo obligație față de locul de origine? Își pune amprenta asupra noastră, în vreun fel, locul unde ne naștem?

Eu am fost nevoit să-mi părăsesc țara. Am plecat când a venit la putere Nicolae Ceaușescu pentru că simțeam că mă sufoc și am știut că nu mă voi putea întoarce niciodată. Dar pe toate meleagurile pe unde am pribegit, m-a urmat și patria.

Am fost întrebat odată dacă mă mai simt român și am răspuns că nu pot să-mi smulg pielea, nu pot trăi fără ea. Fiindcă patria ne curge prin vene încă din momentul în care scoatem primul strigăt pe lume… Atunci când mi-am părăsit țara, m-am simțit ca un arbore smuls din pământ și, ani de zile, am trăit ca un copac cu rădăcinile în aer.

După 1989, m-am întors acasă, dar mi s-a părut că rădăcinile nu mi le mai pot înfige în pământul patriei… Mi s-a părut că trăiesc aievea basmul pe care mi-l spunea bunica în copilărie, “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”… Aproape nimic din ceea ce cunoscusem și-mi era drag nu mai exista…

Cei care visează să-și părăsească țara trebuie să știe că niciodată nu vor fi adoptați cu adevărat de locul unde aleg să se stabilească și niciodată nu vor uita cu adevărat meleagurile pe care le-au părăsit… Să-ți negi originea e o mare rușine și un păcat capital…

Să-ți părăsești patria de bunăvoie, fiindcă ți-e rușine, e un păcat și mai mare. Guvernanții care își împing poporul ca să își ia lumea în cap sunt cu atât mai păcătoși. Iar cei care ne guvernează astăzi merită blestemul infernului.

Eu nu îi pot condamna pe românii care decid să-și părăsească patria. Pot doar să sper că, acolo unde vor hotărî să se oprească și să trăiască, își vor aminti de țara lor și vor face totul pentru ca să fie mândri de originea lor.

Și mai pot să sper că există oameni care își doresc să guverneze România astfel încât nici un român să nu mai simtă imboldul de a-și părăsi locul de baștină iar toți cei care s-au îndepărtat să viseze cu ardoare să se întoarcă acasă.

Avem un imn ca un imbold: “Deșteaptă-te, române!“. Și acest îndemn este important pentru că noi trebuie să ne răsculăm împotriva tuturor tâlharilor ieșiți la iveală după “Marea îmbulzeală” din decembrie 1989 așa cum rămân în urmă, după viitură, răgălii, cadavre, copaci răsturnați, gunoaie…

Avem nevoie de oameni de caracter, gata să pună umărul pentru a salva țara.

Călin Georgescu este unul dintre ei. “Nu uitați că, mai mult decât talentele, caracterele hotărăsc soarta popoarelor și că forța morală numai le poate apăra de învingere și nimicire.” (Carol I, cu prilejul Jubileului a 40 de ani de domnie, 13 mai 1906).

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)


Intră pe pagina principală a site-ului pentru a vedea cele mai noi articole! Clik aici: Acasa

2 Comments on Acad. Eugen Mihăescu: CRED

  1. Sunt un roman care traiesc in Romania . Traiesc , in Romania si – Imi e dor de PATRIA MEA . Cei mai multi cu care vorbesc imi raspund : SI MIE . Asta spune tot .

  2. Eu cred ca noi vlahii (românii) ne tragem din Gheter, din Maș și din Peleg.

    De fapt, mai bine zis si din respect pentru acuratete, ne tragem din Peleg, din Maș si, nu in ultimul rand, din Gheter. Iar astora… le va fi greu cu noi. De fapt le va fi imposibil.

    Cum adica?! Pai, uite adica… Asa e scris softueru’.

Adauga un comentariu

Adresa de email introdusa nu va fi publicata.
Comentariile care conțin cuvinte obscene și limbaj violent sau care instigă la ură și discriminare nu vor fi publicate!


*


Termeni si conditii