WC-ul în evul mediu

Istoria canalizărilor este plină de concepții greșite și legende. Cu toate acestea, este adevărat că șanțurile au jucat un rol important în igienizarea nobilimii medievale din Europa.

În timp ce oamenii de rând foloseau cabinele comunale sau latrinele deschise, ieșite din drum, locuitorii castelelor europene foloseau sisteme de instalații sanitare rudimentare numite garderobe.

Acestea erau puțin mai mult decât găuri sau tuburi scurte care aruncau deșeurile direct în șanțul castelului sau pe un deal care ducea în jos, în piscină.

Inutil să spunem că șanțurile erau gropi murdare care trebuiau evitate cu orice preț. Oamenii sau animalele care au căzut în șanțuri au prezentat un risc serios de a dezvolta boli periculoase.

Fiecare castel era diferit, dar majoritatea își elimina deșeurile într-unul din cele două moduri. În primul rând, garderobele situate în apropierea pereților exteriori ai castelelor – în special în nișe – ar fi putut descărca deșeurile direct în șanț.

Alternativ, locuitorii ar fi putut folosi „oale de cameră” – recipiente simple – pe care servitorii le-ar fi golit afară, zilnic. Nici una dintre opțiuni nu sună deosebit de atrăgătoare, notează blogul abc.

Toaleta medievală a fost un produs al timpului său, înainte ca apariția instalațiilor sanitare interioare să rafineze experiența din baie.

Majoritatea oamenilor obișnuiți au avut norocul să poata mănca și să supraviețuiască în evul mediu, dar de data aceasta s-au creat și unele lucruri de lux, inclusiv toaleta medievală.

Totuși, construirea toaletelor în interiorul zidurilor palatului nu a fost doar pentru comoditate. Într-adevăr, au servit și ca o piedică pentru potențialii dușmani.

Construind toalete cu puțuri care se goleau în curți sau șanțuri cu apă în jurul palatului, invadatorii puteau fi ținuți relativ la distanță, citim în Atlas Interesting.

Între timp, hârtia igienică medievală consta dintr-o grămadă de fân. Acest lucru a fost rareori o problemă atunci când a venit vorba de înfundare sau curățenie, deși călugărul din secolul al XII-lea Jocelin de Brakelond a povestit că odată acest lucru aproape că a provocat un incendiu.

Toaleta medievală a fost cu siguranță un pas ingenios – și necesar – către acea invenție istorică de la mijlocul anilor 1800 când apariția instalațiilor sanitare interioare a standardizat inovația minunată a toaletelor / wc-urilor.

Foto University of Reading/Facebook, Wikimedia Commons

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină