Viktor Orban: „În Europa este interzis să spui adevărul!” Discurs incendiar

Cu ocazia zile naţionale a Ungariei, premierul maghiar Viktor Orban a rostit de 15 martie un discurs incendiar, în care afirmă că Europa ameninţă suveranitatea naţională a ţării sale, că valul de imigranţi este pus la cale de forţe oculte, pentru a distruge modul de viaţă creştin al Europei, că UE este o instituţie a minciunii, de care popoarele trebuie să se elibereze etc.

„Discursul lui Orban, perfect conceput, în fraze scurte, simple, scandate, în care Bruxelles-ul este comparat cu Imperiul Habsburgic şi Uniunea Sovietică nu a fost deloc comentat la summit-ul UE – Turcia din 17-18 martie, când s-a parafat înţelegerea care, în viziunea Bruxelles-ului, ar trebui să pună capăt crizei imigranţilor.

Nicio declaraţie politică, nicio relatare de presă nu a vorbit despre o opoziţie majoră a Budapestei faţă de acest acord.

Reproducem mai jos textul integral al discursului lui Orban din 15 martie:

„Destinul ungurilor este legat de cel al naţiunilor europene şi a devenit în asemenea măsură o parte a Uniunii încât astăzi niciun singur popor – inclusiv poporul maghiar – nu poate fi liber dacă Europa nu este liberă.

Iar Europa de astăzi este fragilă, slabă şi bolnavă ca o floare mâncată de un vieme ascuns. Astăzi, la 168 de ani după marile Războaie de Independenţă ale popoarelor europene, Europa, casa noastră comună, nu este liberă!

Doamnelor şi domnilor, Europa nu este liberă. Pentru că libertatea începe cu rostirea adevărului. Astăzi, în Europa, este interzis să spui adevărul. Chiar dacă este făcută din mătase, o botniţă rămâne o botniţă.

Este interzis să spui că cei care vin nu sunt refugiaţi, ci că migraţia este o ameninţare pentru Europa.

Este interzis să spui că zeci de milioane (de imigranţi – n.r.) sunt gata să se îndrepte spre noi.

Este interzis să spui că imigraţia aduce crime şi teroare în ţările noastre.

Este interzis să arăţi că masele de oameni care sosesc dintr-o altă civilizaţie pun în pericol felul nostru de viaţă, cultura noastră, obiceiurile noastre şi tradiţiile noastre creştine.

Este interzis să arăţi că cei care au ajuns aici mai întâi şi-au construit deja propria lor lume, separată, numai pentru ei, cu legi şi idealuri proprii, mult deosebite de structura veche de un mileniu a Europei.

Este interzis să arăţi că nu este un lanţ accidental şi neintenţionat de consecinţe, ci o operaţiune planificată şi orchestrată dinainte; o masă de oameni s-a îndreptat către noi.

Este interzis să spui că în Bruxelles se pun la cale planuri pentru a aduce străinii aici cât mai repede posibil şi a-i aşeza printre noi.

Este interzis să arăţi că scopul instalării oamenilor aici este de a transforma peisajul religios şi cultural al Europei şi de a-i construi fundaţiile etnice – eliminând astfel ultima barieră a internaţionalismului: statele naţiuni.

Este interzis să spui că Bruxelles-ul devoră în mod invizibil din ce în ce mai multe felii din suveranitatea noastră naţională şi că la Bruxelles mulţi lucrează acum la un plan pentru Statele Unite ale Europei – pe care nu l-a autorizat nimeni.

Doamnelor şi domnilor, duşmanii de astăzi ai libertăţii sunt croiţi altfel decât conducătorii regali şi imperiali din trecut sau decât cei care au condus sistemul sovietic; ei folosesc un set de instrumente diferit pentru a ne aduce la supunere.

Astăzi, nu ne mai bagă în închisori, nu ne mai deportează în lagăre de concentrare şi nu mai trimit tancuri să ocupe ţările dornice de libertate.

Astăzi, artileria presei internaţionale, bombardamentele, denunţurile, ameninţările şi şantajul sunt suficiente – sau au fost, până acum.

Popoarele Europei se trezesc încet, se adună, şi în curând vor câştiga teren.

Grinzile Europei care se sprijină pe suprimarea adevărului scârţâie şi se frâng.

Popoarele Europei par să fi înţeles în sfârşit că viitorul le este ameninţat: nu doar prosperitatea, vieţile confortabile, slujbele le sunt ameninţate, ci însăşi securitatea noastră şi ordinea paşnică a vieţilor noastre este ameninţată.

În sfârşit, popoarele Europei, care au moţăit în abundenţă şi prosperitate, au înţeles că principiile vieţii pe care Europa le-a construit sunt în pericol de moarte.

De data aceasta, pericolul nu ne ameninţă aşa cum o fac războaiele sau calamităţile naturale, trăgându-ţi brusc covorul de sub picioare.

Imigraţia în masă este un curent lent de apă care erodează tenace ţărmurile noastre.

Este mascat sub o cauză umanitară, dar adevărata lui natură este ocuparea de teritorii. Iar teritoriul câştigat de ei este pierdut de noi.

Mulţimi de apărători ai drepturilor omului obsedaţi simt nevoia irepresibilă de a ne pune la punct şi a ne acuza.

Susţin că sunt xenofobi înrăiţi, dar adevărul este că istoria naţiunii noastre este una de ospitalitate şi de întrepătrundere a culturilor.

Cei care s-au gândit să vină aici ca membri noi ai familiei, ca aliaţi sau ca refugiaţi care se temeau pentru vieţile lor au fost primiţi şi lăsaţi să-şi facă un cămin nou.

Însă cei care au venit aici cu gândul de a ne schimba ţara, a o schimba după propria lor concepţie, cei care au venit cu violenţă şi împotriva voinţei noastre au fost întotdeauna primiţi cu ostilitate.

Doamnelor şi domnilor,  la început au vorbit despre câteva sute, o mie sau două mii de oameni relocaţi. Însă niciun singur lider responsabil european nu ar îndrăzni să jure că aceste două mii nu vor creşte pentru a ajunge în final zeci sau sute de mii.

Dacă vrem să oprim această imigraţie în masă, trebuie mai întâi să oprim Bruxelles-ul. Principalul pericol pentru viitorul Europei nu provine de la cei care sosesc aici, ci de la internaţionalismul fanatic al Bruxelles-ului.

Nu trebuie să permitem Bruxelles-ului să se plaseze deasupra legii. Nu vom importa în Ungaria crima, terorismul, homofobia şi anti-semitismul care dă foc la sinagogi. Nu vor fi cartiere în care legea să nu poată fi aplicată, nu vor fi dezordini în masă. Nu vor fi revolte de imigranţi aici şi nu vor fi bande care să ne ameninţe femeile şi fiicele.

Nu le vom permite altora să ne spună pe cine trebuie să luăm pentru a deveni apoi noi înşine străini în ţara noastră.

La sfârşit, ne vom trezi că ni se va spune să ne facem bagajele şi să plecăm de pe propriul nostru pământ.

De aceea, respingem planul forţat de reinstalare şi nu vom tolera nici şantajurile, nici ameninţările.

A venit vremea să tragem clopotul de alarmă. A venit vremea opoziţiei şi a rezistenţei. A venit vremea să ne adunăm împreună cu aliaţii noştri. A venit vremea să ridicăm steagul naţiunilor mândre. A venit vremea să împiedicăm distrugerea Europei şi să-i salvăm viitorul.

În acest scop, indiferent de simpatiile politice, chemăm toţi cetăţenii din Ungaria să se unească şi toate naţiunile din Europa să se unească.

Liderii şi cetăţenii Europei nu mai trebuie să trăiască în două vieţi diferite. Trebuie să restaurăm unitatea Europei. Noi, popoarele Europei, nu putem fi libere individual dacă nu suntem libere împreună.

Dacă ne unim forţele, vom reuşi: dacă tragem în direcţii diferite, vom eşua. Împreună suntem puternici, dezbinaţi suntem slabi. Fie toţi împreună, fie deloc – aceasta este legea de astăzi.

Maghiari, în 1848 era scis în cartea destinului că nimic nu se poate face împotriva Imperiului Habsburgic. Dacă atunci ne-am fi resemnat, soarta ne-ar fi fost pecetluită, iar marea germană i-ar fi înghiţit pe unguri.

În 1956, era scris în cartea destinului că trebuie să rămânem o ţară ocupată şi sovietizată, până când patriotismul se va fi stins în fiecare maghiar. Dacă atunci ne-am fi resemnat, soarta ne-ar fi fost pecetluită, iar marea sovietică i-ar fi înghiţit pe unguri.

Astăzi este scris în cartea destinului că forţe mondiale ascunse, fără chip precis, vor elimina tot ce este unic, autonom, tradiţional şi naţional. Vor amesteca culturile, religiile şi populaţiile, până când mândra noastră Europă, cu multe feţe, va sfârşi lispită de sânge şi docilă. Şi dacă abdicăm de la crezul nostru, soarta ne va fi pecetluită, şi vom fi înghiţiţi în enormul pântece al Statelor Unite Europene.

Sarcina care le revine poporului maghiar, naţiunilor central-europene, celorlalte naţiuni europene care nu şi-au pierdut încă bunul simţ este să înfrângă, să rescrie şi să transforme soarta care ne este hărăzită.

Noi, ungurii şi polonezii, ştim cum să facem asta. Am fost învăţaţi că numai cine poate privi primejdia în faţă poate fi numit brav.

De aceea, trebuie să scoatem vechea virtute a curajului din mâlul uitării.

Mai întâi, trebuie să turnăm oţel în coloanele noastre vertebrale şi să răspundem clar, cu voce suficient de puternică pentru a fi auziţi de departe, celei mai importante, singurei întrebări cu adevărat importante pentru soarta noastră. Întrebarea de care depinde dacă viitorul Europei rămâne în picioare sau se prăbuşeşte este aceasta:

«Vom fi sclavi sau oameni liberi?» – Aceasta este întrebarea! Răspundeţi-mi!

Înainte Ungaria, înainte unguri!”

Sursa: Cuvantul Liber